OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Circula pe vremuri (ce vremuri!) un banc: in Bucuresti, un reporter strain opreste un barbat si il intreaba ce parere are despre Nicolae Ceausescu si despre regimul din Romania; barbatul, speriat, il trage pe reporter intr-un gang si, dupa ce se asigura ca nu-i poate auzi nimeni, sopteste: „Domn’e, mie-mi place“.

Tot asa, soptit, cu teama, imi vine si mie sa spun, cind merg prin Bucuresti: „Mie-mi place“. Nu pricep deloc de unde inversunarea asta impotriva constructiilor inalte din sticla, ridicate cam peste tot acum. Zau daca ma deranjeaza inaltimea lor sau amplasarea in vecinatatea unei biserici. M-am tot uitat la turnul acela de la Armeneasca, Millenium. Ce e asa rau la el? intreb ca unul care nu are pregatire de arhitect. Nu ia fata bisericii, ii inchide doar perspectiva dintr-o parte. Care si inainte tot inchisa era, de Baia Arcului. Distoneaza? Dar pina la cladirile acestea era Bucurestiul un oras unitar stilistic? in plus, pe partea cealalta a strazii e un alt turn de metal si sticla, ceva mai incolo, pe linia tramvaiului, inspre Batistei, s-a ridicat inca o constructie de felul acesta. La fel, nu inteleg furia impotriva turnului care se ridica linga catedrala Sfintul Iosif. Am facut liceul la Balcescu, inca din a doua jumatate a anilor saptezeci locul acela era un maidan murdar, plin de gunoaie, caruia i se spunea, pompos, parc. Acum se construieste, in sfirsit, ceva acolo. Constructia lasa intacta fatada bisericii, ii inchide doar vederea dinspre strada Luterana.

Care e problema? E prea aproape? E o sfidare sa construiesti ceva atit de inalt linga un lacas de cult? Eu ma bucur sa vad constructii inalte in Bucuresti, chiar daca stau linga vechi vile cochete. Am intilnit o multime de asemenea alaturari in New York si in Toronto, biserici literalmente strivite intre doi colosi de sticla si otel, case burgheze de pe la 1800 inconjurate de cladiri moderne. Si, ce sa fac, o spun cu toata jena: mie orasele astea mi-au placut grozav.
Ca multe dintre noile constructii nu sint frumoase, asta-i perfect adevarat, dar e o cu totul alta discutie. Criticii cei mai porniti nu asta reproseaza, ci par sa conteste legitimitatea acestor alcatuiri in vecinatatea imediata a constructiilor traditionale ale orasului, in anumite zone. Sincer sa fiu, conacelor de un urias prost gust din cartierele verzi le prefer aceste turnuri neutre si sticloase. Mai degraba ma deranjeaza materialele proaste folosite de multe ori la noile constructii, aparenta de meschinarie, de zgircenie, de ieftin.

Iata, de exemplu, in Piata Victoriei, linga sediul BRD (la ce le-o fi trebuind ditamai turnul?) care mie, scuzati, nu-mi displace, in ciuda vecinatatii cu Muzeul Antipa, s-a construit, pe Titulescu, in lungul pasajului, o cladire mai mult lunga decit inalta cu fatada din placute de sticla colorate diferit si care mie imi evoca „placutele“ de la spectacolele ceausiste si blocurile din cartiere, acelea la care fiecare fereastra arata altfel, fiecare balcon are alta culoare si e inchis cu alt model de geam si cadru metalic. Totul la cladirea aia pare prost facut, in graba si ieftin de tot. Am fost si inauntru, la un restaurant: mi s-a parut sinistru. Pe de alta parte, decit mizerie, maidane, tapsane in plin oras, ca cel de linga viitoarea Biblioteca Nationala, parca imi doresc sa vad orice bine construit. in plus, constructiile acestea noi, din sticla, imi dau impresia ca, spre deosebire de monstruoasa Casa a poporului, pot fi usor demolate cind or aparea bani si idei mai bune...