Nr. 625 din 25.05.2012

Focus
Editorial
Actualitate
Opinii
Informaţii
Politic
Literatură
Istorie literară
Filozofie
Arte
Agenda culturală
Rubrici
Internaţional
 
Carmen MUŞAT
Paul CERNAT
Ovidiu DRĂGHIA
Iulia POPOVICI
Adina DINIŢOIU
Ovidiu ŞIMONCA
Alina PURCARU
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Andreea RĂSUCEANU
Cezar GHEORGHE
Silvia DUMITRACHE
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2011   |   Mai   |   Numarul 576   |   BIFURCAŢII. Muică, sîntem neam de genii (II)

BIFURCAŢII. Muică, sîntem neam de genii (II)

Autor: Liviu ORNEA | Categoria: Rubrici | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text
De la o vreme încoace, genialitatea românească a irupt din nou şi loveşte nemilos. Ţîşneşte din fiecare colţ de ziar. Pe lîngă marile talente muzicale care cuceresc Spania, Norvegia – ce mai, Europa e la picioarele noastre –, pe lîngă pasele de gol geniale cu care ne-am obişnuit de mult, aflăm din presă despre o „Marie Curie de România“ (România liberă, octombrie 2010), despre un senzor care detectează cancerul în cîteva minute – şase, ca să fim foarte exacţi („Invenţia unei românce salvează lumea“, Eva.ro; „România, prima ţară care va detecta cancerul în 6 minute“, Adevărul, aprilie 2011) –, să moară de necaz toţi doctorii din lume; aflăm despre „performanţe de Premiul Nobel în laboratoarele Universităţii Dunărea de Jos“, descoperiri care au pus bazele nanotehnologiei şi pe care doar oculta antiromânească le-a privat de binemeritatul Nobel pe care şi l-au însuşit pe nedrept, ruşinică!, fizicienii Fert şi Grunberg, în 2007 (România liberă, mai 2011); despre dializa fără aparat (Jurnalul naţional, Hotnews, mai 2011), o megainvenţie (premiată la Geneva, vezi bine, ca şi „body-ul pentru copii“ al Andreei Marin, ce te pui?), care, dacă ar fi pusă în practică, ehei!, ar reduce de zece ori costurile şi ar deranja mafiile din medicina mondială şi de-aia...
 
Toată explozia asta de genialitate vînjoasă e validată de OSIM (brevetele nu sînt niciodată înregistrate în SUA sau în Japonia) şi, anual, de salonul de inventică de la Geneva, un fel de şuşă cu ştaif. Mostrele astea de genialitate sînt, mai nou, popularizate şi în Parlamentul European – locul cel mai nimerit, fireşte, pentru o validare ştiinţifică. În sfîrşit, au găsit şi reprezentanţii noştri la PE cum să servească patria. Uneori, şi acesta e lucrul cel mai dezamăgitor, geniile sînt premiate şi de Ministerul Educaţiei, prin ANCS. Că ziariştii sînt stupizi, nepricepuţi şi cu cît nu înţeleg despre ce scriu, cu atît mai abitir se entuziasmează şi întind coarda naţională pînă la plesnet – asta cînd nu sînt, spre mare cinstea lor, doar ingenui –, nu mă miră; dar că Ministerul, care are la dispoziţie experţi adevăraţi în orice domeniu, intră în horă, asta e din cale afară de trist. Şi de periculos.
 
Grav nu e că nişte veleitari se împăunează cu merite iluzorii, că îşi agaţă prin birou – am văzut! – cine ştie ce diplomă frumos caligrafiată de „Omul anului“, înrămată artistic, sau vreun alt fel de recunoaştere simandicoasă din partea Academiei din Coro-Boro, de multe ori plătite cinstit, cu bani munciţi. Asemenea făcături sînt recunoscute ca atare de toată lumea, inclusiv de posesorii lor, care ştiu foarte bine cîte parale fac – exact cît au dat pe ele. Nici că un om de ştiinţă şarlatan (nu, din nefericire, nu e un oximoron) obţine vreun post academic pe baza unei asemenea „invenţii“: pînă la urmă, dacă totul ar rămîne în cerc închis, încă nu ar fi o mare problemă. Nici că vreun breaz matematician de duzină se autoproclamă sau lasă presa să-l proclame „cel mai bun matematician din lume“ nu e foarte grav – e doar ruşinos: omul ar fi trebuit să intre-n gaură de şarpe; dar nu, e foarte activ în continuare. Însă, cînd e vorba despre medicină, despre „invenţii“ care pot vindeca sau depista una-două ceea ce, pînă acum, nu s-a putut nicicum, cînd se forţează „implementarea“ lor în spitale – păi, dacă tot se economisesc atîţia bani, de ce nu? –, cînd, înainte de a se aştepta validarea ştiinţifică, se începe campania de presă, publicitatea deşănţată care induce ideea că totul e clar, acceptat de comunitatea de breaslă şi punerea în funcţiune a aparatului, senzorului sau ce-o fi e doar o chestiune de timp – atunci ar trebui intervenit fără menajamente. Pentru că imbecilitatea ziaristului, lejeritatea cu care el ia de bune şi potenţează afirmaţiile veleitarului devin crimă. Iar tăcerea societăţilor ştiinţifice interesate – nu mai puţin.
 

Scrisesem acum aproape un an de zile o „Bifurcaţie“ cu acelaşi titlu cu cea de azi, la care nu am, vai!, nimic de schimbat. Nu mă aşteptam să revin la acest titlu atît de repede. Acum mă tem că va urma. 



 
 
 
Cele mai citite articole
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
Speranța lucidă a Bucureștilor
FILM. Cannes 2012: Cristian Mungiu, în cărţi, la mijlocul competiţiei
BIFURCAŢII. Absolvenţii
Endemicul plagiat în şcoala românească
 
Parteneri observator cultural
Artline Editura Litera Incubatorul de condeie Teatrul Tineretului din Piatra Neamt Modernism Liternet Regizor Caut Piesa
 
filarmonica george enescu ONB Radio Romania Muzical Radio France International Romania Muzeul Ţăranului Român Radio România Actualităţi Radio Romania Cultural
 
Uniunea Artistilor Plastici Elite Art Gallery Fundatia Culturala Greaca Comunitate foto Infocarte Cartier Reteaua literara
 
Godot Cafe-teatru bookiseala.ro Institutul Cultural Roman Dana Art Gallery Senso TV vreaubilet ro hoteluri
 
Business Edu LicArt Şcoala Micile Vedete Corporate Image International Experimental Engraving Biennial Gazduire