OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Sint obisnuit sa citesc inscrisurile, firmele (mi-o fi ramas de cind eram mic si mama facea exercitii cu mine cind ieseam la plimbare) si, cind sint pe strada sau in metrou, citesc din reflex cearsafurile din jur. Ca deodata sa imi dau seama ca citesc timpenii. E o agresiune de care nu ma pot apara. Nu mai suport panourile si reclamele din oras! Le urasc! Pe toate! Mai ales pe cele care vor sa fie spirituale.

De unde pina unde se ocupa Apa Nova de infrumusetarea sau de umanizarea orasului? De unde stupizenia cu rebotezarea strazilor? „Strada unde-am pupat-o pe Mimi“ – asta cred ca vine undeva pe linga Selari. Ce-i prostia asta? „Aici copiam la romana“, scrie labartat pe cite-un panou; iar dedesubt, o vorba despre campania „de ce iubim Bucurestiul“ sau cam asa ceva. Pai, de-aia iubim noi Bucurestiul, pentru ca aici am copiat la romana? Care „noi“? Poate ei, atit i-o fi dus mintea! Dupa ce ca nu-s in stare sa ne dea o picatura de apa potabila si ne obliga sa dam banii pe apa imbuteliata, mai murdaresc si orasul cu kitsch-urile lor sugubete.

De peste tot ma asalteaza „rasfatul“ Dero sau „alintaroma“ nu stiu carei cafele de doi lei (lasa ca, mai nou, si Dero e un alint). Ma refugiez in casa, deschid televizorul nu altundeva, ci pe Cultural, si peste ce dau? Peste o emisiune despre „Vizual“ in care niste indivizi plini de ei pasaresc intr-o romgleza docta despre „concepte“ de publicitate si despre nenorocitele lor clipuri publicitare ca despre filmele lui Bergman. Altfel, par oameni destepti. La ce Dumnezeu le-au folosit tomurile pe care se pare ca le-au citit daca tot ce pot face e sa ne imbie cu alintul Dero? Astia chiar cred ca cineva cumpara Dero stirnit de mizeria lor de reclama, nu de pretul modic?
Scapi de Dero si de efuziunile liricoide ale Apei Nova, dai de pozele eurocandidatilor. De cind s-a pornit campania electorala, orasul a fost impinzit cu afise care mai de care mai agresive. Ale liberalilor ma infurie cel mai tare. Nu am absolut nimic cu candidatii lor, cele mai multe nume, de altfel, imi sint complet necunoscute. Dar nu inteleg cine le-a dat lor dreptul sa ma tutuiasca. „EU promovez Romania. Tu?“ Eu, ce? Eu imi fac, cit pot de bine, treaba mea de profesor universitar (si, uneori, publicist). Cum si multi, multi altii, isi vad de treaba lor.

E prea putin? Noi nu promovam Romania? Daca cineva nu vrea sa mearga in Parlamentul European de la Bruxelles si se multumeste sa-si faca onest meseria, e de rusine? Trebuie sa se simta cu musca pe caciula? Sa dea buzna pe undeva si sa „promoveze“ la iuteala si el? Din pacate, nu e vorba doar de o publicitate imbecila. incep sa cred ca oamenii astia care ne conduc traiesc convinsi ca ei chiar reprezinta ceva pentru si in tara asta. Niste smecherasi pusi pe capatuiala, constienti ca indruga mosi pe grosi, mi-ar fi mult mai simpatici decit mihnitii astia scortosi care se iau in serios si pozeaza in salvatorii natiei. Lipsiti de simtul umorului, bufonii astia fara voie nu au minima decenta care le-ar permite sa inteleaga faptul ca nu ei conteaza, ca nu sint decit niste jalnice mazete. in mintea lor putina si incetosata nu-si face nicicum loc ideea simpla ca tara asta exista si functioneaza cit de cit datorita milioanelor de insi la care ei se uita ca la gindaci si pe care, de la inaltimea lor de politicieni, isi ingaduie sa-i tutuiasca.

Nu sint singurii, de altfel. De la o vreme, parca toti se intrec in a ne da ordine ca ultimilor racani. Cum deschizi radioul sau televizorul, auzi numai „Suna acum!“, „Vino si tu!“, „Intra si tu!“, „Vorbeste!“, „Cumpara!“, „Razuieste!“, „Deschide!“, „Fa o plimbare!“, „Gindeste liber!“ (sau „enorm“, cum ne indemna o reclama la nu stiu ce masina). Parc-au innebunit cu totii. Cum or fi ajuns „specialistii in publicitate“ la credinta ca lumea moare de placere la auzul unei comenzi? Sinistra infratirea asta promiscua sub semnul lui „tu“, al cistigului si al distractiei.
Gata, m-am mai racorit!