Nr. 625 din 25.05.2012

Focus
Editorial
Actualitate
Opinii
Informaţii
Politic
Literatură
Istorie literară
Filozofie
Arte
Agenda culturală
Rubrici
Internaţional
 
Carmen MUŞAT
Paul CERNAT
Ovidiu DRĂGHIA
Iulia POPOVICI
Adina DINIŢOIU
Ovidiu ŞIMONCA
Alina PURCARU
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Andreea RĂSUCEANU
Cezar GHEORGHE
Silvia DUMITRACHE
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2008   |   Septembrie   |   Numarul 440   |   BIFURCAŢII. Noua literatură

BIFURCAŢII. Noua literatură

Autor: Liviu ORNEA | Categoria: Rubrici | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text

Foarte interesantă discuţia de pe site, polemică pe alocuri, iscată de articolul lui Paul Cernat din numărul 437 al Observatorului. Şi foarte interesant şi bine-venit articolul însuşi. M-am bucurat să găsesc la un comentator avizat unele dintre propriile impresii de lectură. Sigur, eu, ca nespecialist, nu am (din fericire) obligaţia să citesc tot, aşa că impresiile mele sînt, fatalmente, legate de un eşantion limitat. Totuşi, senzaţia că mulţi dintre autorii „tineri“ – adică apăruţi după ’90, nu vîrsta biologică mă interesează, nici iluzoria „generaţie“ sau grupările artificial create de colecţiile vreunei edituri – scriu numai pentru că au o anume uşurinţă în a scrie nu mă părăseşte. După ce am citit cîteva asemenea cărţi, mi-am dat seama că amintiri ca acelea – din studenţie, armată sau din primii ani de profesorat, navetă, amoruri etc. – am şi eu, dar nu cred că tot ce am trăit merită povestit. Nici nu mi s-a părut că ei, scriitorii, reuşesc să adauge poveştii ca atare acel ceva care s-o transforme în literatură. Desigur, e foarte posibil ca ei şi eu să dăm acestui cuvînt, „literatură“, înţelesuri foarte diferite. N-aş vrea să înşir vorbe mari, totuşi mi se pare că lipsesc, la mulţi dintre aceşti autori, temele importante, nu se vede miza – alta decît dorinţa de a arăta că pot scrie. De mizerabilism m-am cam săturat, iar de construcţie, de cele mai multe ori, vorba bancului, nici nu mai poate fi vorba. Şi-atunci, la ce bun? Aşa că m-am oprit. Poate am făcut rău. Îmi asum riscul.

 
Pe de altă parte, e limpede că majoritatea acestor proze sînt scrise bine, cu nerv, cu haz de multe ori, sînt lipsite de complexe, de inhibiţii de limbaj – ba unele au marele merit de a fi inventat un limbaj erotic care cam lipsea; e clar că autorii aceştia ştiu să scrie, cei mai mulţi stăpînesc foarte bine limba. Cărţile lor te prind şi te ţin (măcar o vreme). La un moment dat te întrebi de ce citeşti, dar pînă atunci, te-au păcălit. Or, chiar aşa, cu ochi de nespecialist, cum citesc eu, mi se pare evident că acum, după ’90, sînt mai mulţi care scriu bine decît înainte. Se formează treptat o masă de „scriitori profesionişti“ – roman, teatru, scenariu. Nu cred că e o pierdere faptul că „un posibil scriitor eşuează“ în scenaristică de film sau chiar pentru seriale TV. E nevoie şi acolo de profesionişti, măcar de-am avea mai mulţi. Şi, de fapt, ce înseamnă „a se pierde“? „S-a pierdut“ actorul de teatru Dragoş Bucur, s-a născut excelentul actor de film Dragoş Bucur. Cred că „se pierde“ – vorba vine – doar cine nu are mare lucru de spus.
 

Masa aceasta de profesionişti, de meseriaşi – termenul nu e deloc de ruşine –, care, bănuiesc, nici nu au toţi pretenţia că fac Artă, creează contextul fertil în care e posibil să apară şi operele majore. Nu ştiu dacă va fi aşa, dar cred că, fără acest context, apariţia operelor mari e imposibilă.

Nu altfel stau lucrurile în ştiinţă. În fiecare disciplină există acum armate de cercetători, se publică incredibil de mult, e imposibil să fii la curent cu tot ce se publică, fie şi numai în aria ta restrînsă. E important tot ce studiază aceşti oameni? Vor lăsa, cu toţii, urme adînci în domeniul lor? Mă îndoiesc. Unii scriu doar pentru că trebuie să-şi justifice contractele, mulţi se ocupă numai de problemele care-i pasionează, indiferent cît de marginale sînt; puţini au forţa şi talentul ca să se ocupe constant doar de problemele mari, fundamentale, acelea care duc mai departe un domeniu. Dar, cu siguranţă, magma aceasta care clocoteşte steril face posibilă apariţia cîte unui vîrf.
 

Nu văd nimic rău în faptul că se scrie mult, literatură şi ştiinţă deopotrivă. Fiecare alege ce-l interesează. La urma urmei, e problema fiecăruia să înveţe să se orienteze, să ajungă să ştie să ia ce i se potriveşte. Spre deosebire de ştiinţe, în arte există, iată, instituţia Criticii, care poate aşeza valorile la locul lor. Să ne bucurăm, aşadar: totul este bine în cea mai bună dintre lumile posibile.

 


 
 
 
Cele mai citite articole
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
Speranța lucidă a Bucureștilor
FILM. Cannes 2012: Cristian Mungiu, în cărţi, la mijlocul competiţiei
BIFURCAŢII. Absolvenţii
Endemicul plagiat în şcoala românească
 
Parteneri observator cultural
Artline Editura Litera Incubatorul de condeie Teatrul Tineretului din Piatra Neamt Modernism Liternet Regizor Caut Piesa
 
filarmonica george enescu ONB Radio Romania Muzical Radio France International Romania Muzeul Ţăranului Român Radio România Actualităţi Radio Romania Cultural
 
Uniunea Artistilor Plastici Elite Art Gallery Fundatia Culturala Greaca Comunitate foto Infocarte Cartier Reteaua literara
 
Godot Cafe-teatru bookiseala.ro Institutul Cultural Roman Dana Art Gallery Senso TV vreaubilet ro hoteluri
 
Business Edu LicArt Şcoala Micile Vedete Corporate Image International Experimental Engraving Biennial Gazduire