OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Avid cum sînt, în vremurile astea grele, de orice ştire dătătoare de speranţă, am tresărit bucuros cînd am văzut, pe Voxpublica, titlul postării domnului Sever Voinescu din 27 august: „Altă veste bună“. Şi mai tare m-am bucurat cînd am citit primul paragraf, în care ne anunţa că ne va ţine, măcar o perioadă, numai în asemenea veşti. Aşa să fie! Numai de le-ar avea... Merg mai departe şi aflu că „multinaţionalele“ fac angajări, se pare că au nevoie de aproximativ trei mii de oameni, şi nu doar de specialişti, sînt şi posturi în producţie (pentru muncitori, cum ar veni, cuvînt parcă proscris de actualul cod al bunelor maniere). Excelent! Cum şi ministrul Sebastian Vlădescu, care nu e, de obicei, responsabil cu ridicatul moralului, tocmai anunţase că am ieşit din recesiune şi ne aflăm pe drumul cel bun, mi-am zis că, gata!, ca nor risipit e necazul şi poate ne reîntregim curînd şi noi (salariul – bugetarii, familia – căpşunarii, după caz). Din păcate, am continuat să citesc. Şi-am mai aflat cîte ceva despre şi din gîndurile şi convingerile omului politic Sever Voinescu. Şi nu mi-a plăcut deloc ce-am aflat. Scrie domnia sa (şi n-am motive să-l bănuiesc de nesinceritate): „În ceea ce mă priveşte, am fost şi sînt în continuare convins că, pentru cineva care vrea să muncească şi care caută serios un loc de muncă, există întotdeauna un job chiar şi în aceste vremuri grele. Poate nu jobul ideal (ăsta greu se poate găsi şi în vremuri de creştere economică), poate nu un job mai bun decît precedentul, poate nu un job din care să te îmbogăţeşti, dar un job din care să trăieşti cinstit se poate găsi“.

 

Aşa o fi în ceea ce îl priveşte pe domnul Sever Voinescu. În ceea ce mă priveşte pe mine, aş zice că mai mare prostie n-am citit de mult. Domnul Sever Voinescu spune, de fapt, că nu există şomaj. Nicăieri, nu numai la noi. Că totul e doar o ficţiune a unor minţi şi braţe leneşe. Omul politic Sever Voinescu pare să nu ştie că există oraşe în care existau una, hai, două fabrici – şi atît (am rude în Aiud, ştiu despre ce vorbesc). Că, atunci cînd doar una s-a închis, oamenii au rămas pe drumuri. Că nu se pot „recalifica“ toţi (pentru cursurile din septembrie sînt 263 de oameni pe loc, apud http://www. evz.ro/detalii/stiri/performanta-la-recalificare-un-loc-disponibil-la-peste-260-de-someri-904183.html). Că nu se pot nici „reconverti“ toţi în birtaşi sau negustori, în taximetrişti sau faianţari. Că unii nu mai au forţa fizică sau psihică să o facă. Nu ştie că o femeie de peste patruzeci de ani şi cu copii acasă greu mai e angajată de cineva chiar în perioade normale, că nu oricine poate pleca după job în alt oraş sau ţară. Că există, în lumea asta, şi mulţi neadaptaţi, nefericiţi, oameni care nu s-au născut pentru „competiţie“. Pe toţi aceştia, domnul Sever Voinescu, deputat al unui partid care pretinde că ia în seamă şomajul şi caută soluţii împotriva lui, îi mătură cu un dos de palmă şi-i aruncă la coşul cu netrebnici care n-au chef (serios) de muncă. Omul politic Sever Voinescu, intelectual de la care se aştepta un suflu nou în PDL, pare să nu ştie multe lucruri. Intelectualul Sever Voinescu poate avea orice convingeri. Ca om, e liber să nu aibă compasiune, înţelegere pentru nimeni. Dar omul politic Sever Voinescu ar fi trebuit să se cenzureze. Nu pentru că a criticat, pe bună dreptate, conducerea partidului trebuia trasă domnia sa de urechi, dimpotrivă. Dar pentru prostia de a-şi afişa cinismul, suficienţa, dispreţul faţă de nişte amărîţi (de ce-o fi crezînd domnia sa că asta înseamnă să fii de dreapta?), pentru asta ar merita exclus nu doar din partid, căruia-i face, evident, rău, ci chiar din politică. Deşi, tare mă tem că asemenea domnului Sever Voinescu gîndesc mulţi, foarte mulţi. Poate şi din acest motiv trăim atît de urît.