OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

In Italia, pe strada, ai impresia ca nimeni nu munceste, dar toata lumea se simte bine. Daca citesti presa sau te uiti la televizor, asculti la radio, atunci afli ca economia, si nu numai, e supta de caracatita mafiei. Pe de alta parte, din statisticile publicate periodic de organisme internationale care nu par sa fie in mina mafiei italiene afli ca Italia ocupa unul dintre locurile fruntase in topul tarilor industrializate. Pozitie pe care o are inca de mult, dinainte sa inceapa Antonio Di Pietro lupta cu mafia. Se pare (dar cine poate baga mina-n foc?) ca acum Italia s-a mai curatat – si nu numai pe miini. Dar n-a prea urcat in top. Incit incepi sa te intrebi daca mafia asta, raul railor, nu facea, Doamne fereste!, si ceva bine.
Sau, mai stii, – dar asta ti-e si frica s-o gindesti – ca fara ea nu se poate, ca e musai, un must. Cum italienii nu par in stare s-o stirpeasca de tot, poate ar trebui sa se consoleze cu gindul (si cu fapta) concubinajului, ca de luat cu acte, pardon, nu poate fi vorba.

E clar ca italienii n-au auzit de domnul Neculai Ontanu, primarul sectorului 2 al Bucurestiului. Asta om dintr-o bucata, nu Di Pietro! Se razboieste omul de ani de zile cu mafia din Piata Obor. N-o slabesc nici el, nici comisarii lui, pietarii. O incoltesc la o taraba, se iteste la alta. O blocheaza pe centura, la intrarea in oras, se da pe dupa colt si rasare in hala. S-au istovit greucenii, luptind zi de vara pina-n seara, si tot n-au dovedit-o. In paranteza fie spus, asa cum Italia mafiota n-o ducea tocmai rau, si in Piata Obor, sufocata de intermediari verosi, sint inca preturile cele mai mici din Bucuresti. A cazut pe ginduri domnul Ontanu vazind cum se lateste hidra, a cugetat si intr-un tirziu a gasit rezolvarea: a luat problema-n mina barbateste si a zis: „Gata, i-am pus cruce. N-am putut stirpi mafia din piata, stirpesc piata“. Adica demoleaza Piata Obor. Iar in locul ei o sa faca un mall. Trainic, frumos si luminos. Comert modern. In care n-o sa intre picior de mafiot, dar nici de precupet. Totul o sa sclipeasca si o sa coste. Pe tarani a zis ca-i trimite la Dobroiesti si intr-o pietisoara de pe Vatra Luminoasa. La Dobroiesti nu stiu cum e (si am banuiala ca nici nu voi afla), dar pe Vatra stiu: e mic, nu mai e loc. Dar am solutia (imposibil sa nu-i fi trecut si lui prin minte): daca demoleaza un pic din cimitirul de-alaturi, mai baga niste tarabe. Inca nu a anuntat ce face cu hala. Dar nu miroase-a bine, tocmai a intrat in igienizare, iar igienizarea, se stie, duce direct la demolare. Alexandru trebuia sa-l cheme pe domnul Ontanu, nu Neculai.

S-ar cuveni ca solutia sa fie aplicata si in alte domenii. Parca e ceva neatins de putregaiul mafiei? De exemplu, decit sa ne pierdem vremea si energia incercind sa reformam universitatile, sa scapam de clanuri, de baroni, sa dam legi si sa le urmarim aplicarea, nu-i mai eficient sa dam cu bomba? E si mai ieftin. Si-apoi construim in loc o universitate noua. Spatioasa, moderna. Si privata, fireste. Si tot asa. Tot darimind – lucru la care, fara falsa modestie, ne pricepem –, mergind dinspre centru catre margine, incet-incet vom impinge mafia peste granita, la unguri, la bulgari, la cine-o s-o vrea. Iar noi vom ramine mai curati, mai uscati. Neprihaniti.
Imi doresc numai sa nu afle italienii despre solutia domnului Ontanu. Pentru ca o Italie curata, moderna si necorupta nu mai are nici un haz.