OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

În ultima vreme, am tot auzit o sintagmă nouă pentru nepriceputul care sînt în materie de economie mai mult sau mai puţin politică: „management privat“. Am înţeles că e vorba ca unele companii la care Statul e acţionar majoritar să primească o conducere privată (structura acţionariatului şi consiliul de administraţie rămînînd neschimbate). Lăsînd la o parte faptul că-mi e neclar cum poate un management privat să schimbe ceva dacă acţionariatul şi consiliul de administraţie nu-şi schimbă opţiunile, nu pricep nici de ce „dacă e privat e de bine“. Din cîte mi s-a spus, din ce am mai citit şi auzit – alte surse de informare eu n-am! –, mi se pare că multe, poate majoritatea marilor averi româneşti au fost făcute pe spinarea Statului. Adică le-au făcut nişte oameni de afaceri inteligenţi foc, ale căror firme (private, mă-nţelegi) au beneficiat de contracte fabuloase cu Statul, afaceri din care ei au tot cîştigat, iar Statul a tot pierdut. Ei, dacă e aşa, de ce n-ar profita managerii aceştia privaţi de companiile de stat care li se vor da pe mînă? Mai ales că, dacă am înţeles bine, e vorba să fie selectate nişte firme private care să „managerieze“ respectivele companii de stat. Oare ele n-or să aibă chiar nici un beneficiu, se vor mulţumi cu suma trecută în contract, un fel de salariu de director? Aşa să fie...

Mi-e foarte greu să înţeleg de ce atîţia oameni sînt convinşi că panaceul pentru toate durerile noastre e privatizarea. Un fel de: „În orice ocazie, folosiţi chibriturile plic!“. Criza asta din cauza căreia noi, bugetarii, avem salariile ciopîrţite şi nici salariaţii la privat n-o duc grozav, nu băncile au de-clanşat-o? Sînt băncile acelea „manageriate“ de Stat? Nu, statele doar le-au plătit datoriile. Enron era cumva companie de stat? Sau ei, privaţii, au dat-o-n bară pentru că statul s-a amestecat prea mult şi n-a lăsat piaţa liberă să lucreze cum ştie ea mai bine şi să se regleze singură, conform catehismului de dreapta pe care, se pare, nu l-a prea citit? Dar nici nu trebuie să ne uităm aşa departe. Printre primele exemple de iniţiativă privată, la noi, au fost universităţile. E vreuna de succes, face cercetare serioasă, a luat faţa celor de stat? Au avut şi bani, şi management privat, au avut şi sprijinul mai mult decît tehnic, direct interesat, al unor oameni sus-puşi; e vreuna, nu zic de frunte, dar măcar de încredere? Au făcut altceva decît să stoarcă bani de la studenţi şi să producă zerouri diplomate? Atunci, de ce ne grăbim să privatizăm tot ce se poate? Aud că, pe lîngă tîrcoalele date necontenit învăţămîntului universitar, şi în sănătate  – mă rog, în ce-a mai rămas din ea – ne paşte privatizarea, nu doar în energie. ~ştia chiar au înnebunit? Ei cred că putem merge toţi la Viena să ne scoatem apendicele?

 

De acord, m-am obişnuit cu gîndul că n-o să pupăm nici un leu la pensie; mi-ar fi şi ruşine să ajung un ăla care cerşeşte, cum bine ne-a aruncat în faţă domnul Baconschi – fie, oricum, pentru un profesor, ideal e să moară cu creta-n mînă –, dar poate mai avem şi noi nevoie de-un spital, de-o analiză pînă atunci. Ce facem? Unde ne ducem? Doar nu ne-om face bine recitînd în cor Manualul de luptă al domnului Mihai Neamţu, care ne asigură că e suficient să-i ascultăm un pic propagitul de dreapta ca să ne ia cu mîna. („Militantul de dreapta e caracterizat de un optimism molipsitor. Acolo unde majoritatea proclamă dezastrul şi fatalitatea eşecului, omul de dreapta are soluţii şi le articulează convingător.“) Şi omul e serios, nu glumeşte. S-avem iertare, dar, dacă ăştia nu se calmează, cu tot soarele sfînt de pe cer pe care, sînt sigur, domnul Neamţu e pe cale să-l plaseze deasupra României, o să ne tot plouă de-o să votăm cu toţii la stînga, dac-om găsi-o, sau n-o să mai votăm deloc. Doar n-o să alegem vreo combinată băsesco-becaliotă cu moţ vadimist! Măcar de-ar exista pe-aici vreo urmă de stîngă politică, una care să nu vrea privatizare (nici scandal) cu orice preţ sau management privat! Domnul Neamţu şi Noua lui Republică se războiesc cu USL, uitînd că cel mai dihai a privatizat PSD-ul.

 

Manualul în chestie, din care doar din jenă nu mai citez, conţine atîtea inepţii pe centimetru pătrat, e atît de ridicol în stupiditatea lui acneică, încît nu poate invita la polemică, nu poate fi luat în serios decît de naivii incurabili sau (inclusiv) de săracii cu duhul. Dar dacă-s mulţi? Chiar mulţi, mulţi? Mai ştii? Să nu ne pomenim cu vreun balotaj şi să ne trezim cu căpitănaşul ăsta prezident. Pfui!
Partide de şi pentru proşti avem legiune. De-un partid al oamenilor inteligenţi nu pune nimeni?