BIFURCAŢII. România – stat laic? - Numarul 564 - Februarie - 2011 - Arhiva

BIFURCAŢII. România – stat laic?

Autor: Liviu ORNEA | Categoria: Rubrici | 1 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Pe 15 februarie, la Institutul Francez din Bucureşti, Cédric Villani, medaliat Fields în 2010 – medalia Fields e, pentru matematicieni, echivalentul Premiului Nobel; se acordă o dată la patru ani unor cercetători sub treizeci şi nouă de ani –, a vorbit despre „Particule, stele şi probabilităţi“. A fost o conferinţă pentru marele public, un adevărat eveniment onorat cum se cuvine de o sală arhiplină, nu doar cu matematicieni şi fizicieni. Pornind de la exemple elementare, uşor de înţeles, Villani a ajuns spre sfîrşit la chestiuni foarte abstracte legate de conceptul de entropie în matematică şi fizică şi a explicat, pe cît se putea, semnificaţia rezultatului premiat. Au urmat întrebări. Nimeni nu se aşteaptă la o asemenea conferinţă la întrebări tehnice, dimpotrivă, cei din specialitate nu intervin. Dar parcă nici să i se ceară conferenţiarului părerea despre previziunile Maya în legătură cu anul 2012! Villani a răspuns, zîmbind, că anul 2012 e extrem de important pentru că se vor împlini o sută de ani de la moartea lui Henri Poincaré...

Dincolo de plăcerea unora de a se auzi vorbind în faţa unui public numeros şi a unor oameni celebri, întrebarea aceasta, pusă la sfîrşitul unei conferinţe care, chiar dacă pentru marele public, nu a părăsit nici o clipă domeniul ştiinţei pure şi dure, trebuie văzută ca un simptom grav, din aceeaşi specie cu încrederea tot mai mare pe care o au conaţionalii noştri în paramedicină, în astrologie – în iraţional. E un simptom al unei continue scăderi a spiritului critic, raţional. Iar lucrurile nu se vor îmbunătăţi reducînd ponderea orelor de matematică, fizică, biologie şi chimie în şcoală. La fel de nocivă ar fi înlocuirea predării separate a acestor ştiinţe cu predarea generică a „ştiinţelor“ şi punînd accentul pe competenţe în loc de cunoştinţe.

Eliminarea încă din 2006 a teoriei evoluţioniste din programele şcolare a fost şi este un rău imens (12 februarie e „Ziua Darwin“, dar nu ştiu să fi avut loc, la noi, vreun eveniment dedicat lui Darwin şi mediatizat cum se cuvine). Pe de altă parte, Art. 18 (1) din noua Lege a Educaţiei Naţionale menţine religia ca materie din trunchiul comun. E, oare, o decizie raţională să elimini evoluţionismul şi să menţii religia ca materie în trunchiul comun, pretinzînd, în acelaşi timp, prin Art. 4 d), că educaţia are ca una dintre finalităţi „formarea unei concepţii de viaţă, bazată pe valorile umaniste şi ştiinţifice[...]“?

Ştiu că elevii pot să nu participe la orele de religie, în urma unei cereri a părinţilor, sau chiar a lor dacă sînt majori. Dar orele nu sînt puse întotdeauna la începutul sau sfîrşitul programului – şi, oricum, cîţi părinţi vor să-şi vadă copiii puşi în situaţia de a da explicaţii colegilor, de a fi „altfel“? Majoritatea se duc şi se vor duce în continuare. Iar că orele de religie sînt predate în spiritul respectivei confesiuni, sînt ore de catehism, nu de istoria religiilor – asta ştie toată lumea. E România un stat laic? E şcoala românească laică? E, la noi, Biserica separată de Stat? Nu cred.

La noi, majoritatea identifică morala cu morala creştină, astfel că „ateu“ şi „agnostic“ sînt vorbe de ocară. Cei mai mulţi nu acceptă sau nu-şi imaginează că pot exista şi alte surse pentru adoptarea unui set de reguli care să ordoneze viaţa individuală şi socială. Şi cum opinia generală e că, după cei patruzeci de ani de comunism în care religia a fost marginalizată, poporul şi-a pierdut busola şi reperele, soluţia nu poate fi decît revenirea la o educaţie religioasă cu valenţe morale. Cred că asta face ca şi oameni de ştiinţă de cea mai bună calitate profesională să aibă reţineri în privinţa imperativului studierii evoluţionismului şi să accepte şi creaţionismul.

Probabil că şi trecerea uriaşă de care se bucură spiritualismul interbelic şi prelungirile lui se înscrie în acelaşi cerc de idei – sau de simptome. Tocmai de aceea o carte erudită, de filozofia biologiei, dar scrisă pentru publicul larg, precum cea a profesorului Mircea Flonta, Darwin şi după Darwin, care discută mult şi despre raportul dintre evoluţionism şi religie, e extrem de binevenită. Oare cei care au scos evoluţionismul din programă o vor citi?

Recomanda articolul prin:

Etichete: Cédric Villani, Ziua Darwin

Comentarii utilizatori

Religie si stiintaLiviu Giosan - Sambata, 26 Februarie 2011, 21:14

Ca de obicei Liviu discuti o problema importanta pe care putini se incumeta sa o discute. As vrea sa aflu si cum ai vedea tu studiul religiei in scoli (opinia ta personala asumata). Si poate sa faci si o recenzie a cartii lui Mircea Flonta pe care o tot amintesti si pe care unii dintre noi aflati departe nu au avut inca ocazia sa o citeasca...

Dar cred ca te pripesti cand spui: "Iar lucrurile nu se vor îmbunătăţi reducînd ponderea orelor de matematică, fizică, biologie şi chimie în şcoală. La fel de nocivă ar fi înlocuirea predării separate a acestor ştiinţe cu predarea generică a „ştiinţelor“ şi punînd accentul pe competenţe în loc de cunoştinţe."

Predarea altor stiinte hard decat matematica in clasele de dinainte de a 7-a sau a 8-a este o greseala in opinia mea - predarea fizicii, chimiei si biologiei, plus geologia-geografia de care mai intotdeauna uiti, in comun este benefica la clasele mici nu pentru obiective obscure precum interdisciplinaritatea, ci pentru a inculca in copii organicitatea stiintei, care nu este putin lucru.

Imi aduc aminte de profesori fara chemare si manuale imbecile de fizica, chimie, bio si mate care au alungat generatii intregi de copii de langa stiinta. De ce sa le mentinem? - pentru un difuz si conservator sentiment de "neige d'antan"?

Bafta.