OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Iată, de exemplu, oricine poate fi jurnalist. Aşa zice un ziar pretins serios precum Gândul. Citesc pe site-ul lui: „Fii jurnalist, postează propriile tale ştiri, fotografii sau înregistrări video pe www.gandul.info!“. Simplu, nu? Adevărul e că mulţi jurnalişti chiar aşa par făcuţi, pe puncte, aşa că unul-doi în plus parcă nu mai contează. Altfel, acelaşi ziar, ca şi multe altele, cam toate, de fapt, nu ostenesc să vorbească despre „profesionalism“ şi despre „nevoia de profesionişti“.

 

Dar ce zic eu, jurnalist e puţin. Scriitor. Şi nu de orice fel, direct romancier. Unde? La revista Tabu, cea condusă de Cristina Băzăvan, domnişoara sau doamna aceea cu vederi radicale în privinţa înnoirii Teatrului Naţional din Bucureşti (nu reiau, am mai scris despre asta). Ei bine, redacţia revistei, după ce că mă asasinase la metrou cu o reclamă în care afirma cu imbecilă superbie: „Am adunat între paginile unei reviste tot ce-ţi place să citeşti“ (Totul? Să fie ei sănătoşi! Şi, mă rog, de cînd ne tutuim?), invită cititoarele (cititoare Tabu pre numele lor, adică unele de care să nu te-atingi) să scrie un roman. Nici mai mult, nici mai puţin! Nu ştiu de ce am impresia că cititorii revistei Observator cultural nu sînt şi ai revistei Tabu (şi reciproc, dar asta-i viaţa, nu le poţi avea pe toate), aşa că poate e util să dau cîteva detalii despre procesul de creaţie (adevărul e că nu mă pot abţine). Sloganul zice aşa: „Tu scrii Romanul Tabu! Începe cu primul capitol!“.

 

Oarecum firesc, la nivelul începătorilor; dar să zicem că s-a voit descurajarea din faşă a oricăror experimente postmoderne de natură să deranjeze confortul intelectual al cititoarelor Tabu. „Ne aflăm la startul unui proiect extrem de ambiţios: împreună cu cititoarele noastre, ne propunem să construim primul roman TABU. În perioada 24 aprilie 2008-5 iunie 2009, cititoarele Tabu sînt invitate să scrie un roman de succes – merge repede, ar trebui să înveţe şi alţii (n.m.) –, cu mari şanse să devină un produs ce va revoluţiona stilul chicklit“ (adică un roman scris de şi gîndit pentru femei tinere, mai ales necăsătorite şi care lucrează). „Pentru a participa la acest proiect, nu trebuie decît să vă înregistraţi pe site, să citiţi cu atenţie şi să respectaţi regulamentul de desfăşurare, să ţineţi cont de indicaţiile editoriale şi... să scrieţi.“ Simplu, nu? Ce trebuie să faci ca să scrii un roman? Să scrii, fireşte, adică doar ce-ai învăţat de la şapte ani. „Fiecare utilizator care va contribui la scrierea oricăruia dintre cele 15 capitole va fi răsplătit cu o agendă DADA.“ Irezistibil! „Cu sprijinul unui editor specializat – observaţi că nu e nevoie de un scriitor profesionist nici măcar pentru ajutor (n.m.) – am realizat primele rînduri dintr-un capitol-pilot, material – asta conţine un roman: materiale (n.m.) – ce înfăţişează portretul amănunţit al personajului principal. Îndată ce veţi citi primul episod şi veţi face cunoştinţă cu Liza, îi veţi descoperi farmecul autentic, spontaneitatea deosebită, aspiraţiile, realizările, dar şi frustrările.

 

În lectura de faţă (?? n.m.), eroina noastră, talentată jurnalistă de lifestyle la revista Buzz Magazin şi asistenta exigentei Ella Simone, ne surprinde, trecînd printr-un moment crucial al carierei, în care zilele lungi de la birou sînt mult prea demanding – aha! va fi un roman în romgleză! (n.m.) – pentru ca ea să mai continue sub acoperişul colosului trust – de cînd e colos adjectiv? – Concept Media. Imprevizibilul se întîmplă atunci cînd, agitată că ar trebui să se prezinte pe ultima sută de metri la un eveniment monden de extremă importanţă, provoacă un jenant incident În faţa liftului companiei – observaţi cele două adjective puse în faţa substantivelor (n.m.) –, fapt ce introduce în scenă prezenţa – introduce prezenţa, carevasăzică (n.m.) – unui bărbat misterios ce se oferă s-o ajute. Aici se rupe firul epic.“