OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Am avut, pe la inceputul anilor ’90, un student foarte simpatic. Facuse vreo doi ani de fizica, apoi, pasionat de matematica, daduse examen la noi, la Facultatea de Matematica. Intrase. L-am intilnit la seminarul de geometrie diferentiala din anul al II-lea. Era entuziast peste poate. il fascina mai ales ce nu pricepea – cam totul. Tot entuziasmul, hranit si de o minunata inconstienta, l-a facut sa mearga sa asiste la cursurile tinute la anul al V-lea de regretatul profesor Martin Jurchescu, un specialist eminent.

Era un subiect greu, functii de mai multe variabile complexe, teoria fascicolelor (dar ce frumos suna!). Nu m-am putut abtine si l-am intrebat odata cum i se par cursul si profesorul. N-am uitat raspunsul lui: „E formidabil! Nu pricep nimic. Se vede clasa!“.
Ceva din entuziasmul acesta al neofitului care nu pricepe nimic sau foarte putin regasesc uneori in comentariile pe care le fac nespecialistii pe marginea unor notiuni de matematica sau fizica. Ma uimeste mai ales lipsa de complexe cu care se arunca unii dintre ei in discutii in care noi, cei care mai pricepem cite ceva, ne ferim sa intram. Un exemplu relativ recent a fost escrocheria Codului Bibliei. Ma uitam siderat la amici ai mei literati care, fara nici un fel de cunostinte de matematica sau statistica, o luau in serios, o discutau aprins, apoi speculau pe marginea „rezultatelor“.

De multe ori, imaginatia nespecialistului este aprinsa de simple denumiri care pentru matematician, fizician sau chimist au o semnificatie foarte precisa, dar care se preteaza usor la speculatie si metafora. Putini dintre cei care vorbesc nonsalant despre Teoria relativitatii stiu ecuatiile care o guverneaza. Cazul Teoriei catastrofelor a lui René Thom e si mai grav: o multime de oameni elaboreaza asupra denumirii, neavind habar ca in spatele ei se ascunde, de fapt, o ramura a topologiei diferentiale. Fotonul, cu a sa dualitate corpuscul-unda, ca sa dau un exemplu care mi-a cazut recent in mina, poate duce usor la yin-yang, si de aici poate urma orice. Nu vreau sa spun ca yin-yang ar fi ceva rau sau gresit, departe de mine, ci doar ca nu are a face cu fizica cuantica. Nu neg, efectul literar al unor asemenea speculatii poate fi remarcabil, totusi, ca ele sa fie gazduite intr-o pagina de cultura stiintifica a unei prestigioase reviste culturale mi se pare usor hazardat. Mai cu seama atunci cind autorul declara candid ca isi extrage cunostintele din cartea de popularizare a lui Richard Feynmann Sase lectii usoare – fermecatoare carte, insa, orisicit, cam putin pentru a te lansa in speculatii despre natura luminii. Dar se prea poate ca tocmai aceasta privire extrem de superficiala a fenomenelor stiintifice sa descatuseze remarcabile talente artistice.

Tot de la fizica, de la Feynmann si Bohm, de exemplu, pleaca si Sorin Lavric in citeva dintre eseurile sale din Romania literara. Eu, desi practic matematica si am citit un pic de fizica, as avea mari reticente sa-i comentez pe acestia doi. Si nici n-as putea spune ca am inteles teoria stringurilor suficient de bine ca s-o pot explica, fie si prin analogii, publicului larg. Asa fiind, nu pot decit sa admir aplombul lui Sorin Lavric. Dar si sa regret enunturi de felul: „Despre o carte de mecanica cuantica nu poti vorbi decit recurgind la analogii ajutatoare“. Dimpotriva, cred ca ar fi ideal ca inainte de a vorbi despre mecanica cuantica sa fi citit ceva mai mult decit literatura de popularizare. in cazul acesta, analogiile nu lamuresc nimic, mai mult incurca, dau celui ce le practica impresia ca a inteles, cind, de fapt, precum studentul meu, el e doar uluit de inteligenta celui pe care nu-l pricepe. Evident ca fizicianul sau matematicianul lucreaza cu analogii. Dar, daca pentru omul de stiinta notiunile sint clare, precise, nespecialistul de felul acelora la care ma refer nu stie, din pacate, ce incearca sa lumineze analogia.

Sigur, e imbucurator faptul ca oameni de litere, filozofi, intelectuali de formatie umanista se apleaca si asupra chestiunilor stiintifice. Dar poate n-ar strica si un dram de retinere, mai multa rigoare. Si, mai ales, poate ca interpretarea ar trebui precedata de o minima instructie de specialitate la care nu se poate ajunge numai prin lectura cartilor de popularizare. Nu mi se pare o idee buna sa incerci sa explici altora ceea ce, in mod evident, tu nu ai inteles.