OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

De fapt, dacă stau să mă gîndesc bine, preşedintele a cam greşit-o. Ţara asta, nu e toată a lui. Mai au şi alţii cîte-un judeţ, cîte-o halcă. A luat şi Patriciu ceva, şi Vîntu, şi Păunescu şi Voiculescu şi cîţi alţii care stau să-l lase fără moşie. Vor cădea la pace, nu-mi fac eu griji, nu iese zaveră. Doar şi ei vor să se simtă bine în ţara lor. Şi se simt. Nu regret că l-am votat pe Traian Băsescu. Ce se schimba dacă, prin absurd, nu-l votam? Aş fi trăit, poate, în ţara lui Mircea Geoană, despre care Ponta zice acum că era la mîna „mogulilor“, sau în ţara lui Crin Antonescu care, inteligent nevoie mare, zice că şi salariul lui de parlamentar e afectat de tăierea de 25%. O ţară în care ei s-ar fi simţit foarte bine. Iar eu nu.

 

Parcă pe zi ce trece e mai mare prăpastia între ţara lor şi a mea, a noastră. Între bogaţi şi săraci (ce contează?, zic fermecători oameni deştepţi şi libertarieni, săraci au fost şi vor fi de-a pururi, important e să nu-i vezi prea des, să nu-ţi taie pofta de mîncare). Între cartierele, magazinele, restaurantele de lux stînjenitor – nu pentru ei – şi zonele sordide nu e loc aproape de nimic. În Italia, în Franţa, în America, mai există ceva între poli, trecerea e mai gradată, cartierul „popular“ n-a dispărut, dimpotrivă, iar diferenţa dintre popular şi mizer e mare. La noi, dacă nu poţi pune purcoiul de bani pe masă, eşti un nimeni. Şi se numeşte că eşti prost; or, dacă atît ţi-a dat Dumnezeu, ce să mai ceri? Zi merci că te lasă să trăieşti cum oi putea şi tu, că nu te omoară de-a dreptul, să scape lumea de proşti, şi-aşa nu e de mîncare pentru toţi. Sau se numeşte că nu munceşti (de-asta sînt oamenii plătiţi prost, pentru că muncesc prost, e la mintea cocoşului!, prost munceau în comunism, prost muncesc şi acum) şi iarăşi trebuie să fii mulţumit că te rabdă soarele aşa netot şi împiedicat. Sau, în fine, încă n-ai priceput cum e cu capitalismul, eşti leneş carevasăzică, nu ţi-ai luat încă un al doilea job, aşa cum i-a îndemnat însuşi preşedintele ţării pe profesoraşii care muncesc doar şaisprezece ore pe săptămînă. Păi, n-are dreptate? Are, doar e preşedinte şi ştie ce spune, că de-aia a ajuns unde-a ajuns – şi profesoraşii nu. Nu zic, n-o fi uşoară meseria de preşedinte, dar parcă nu se face să scuipaţi chiar aşa, cu flegmă groasă, pe dăscălime, excelenţă, chiar dacă dumneavoastră vă simţiţi foarte bine în ţara dumneavoastră şi noi nu. Cam mult dispreţ pentru amărîţi la un fost om de stînga, fost membru al Partidului Socialist European şi care, acum, pare să se pregătească pentru un partid democrat-creştin, Doamne, apără şi păzeşte. Mai abţineţi-vă, excelenţă, că nu dă bine la prostime.