BIFURCAŢII. Tovarăşa Aliona, insula Madagascar şi monumentul Holocaustului

Autor: Liviu ORNEA | Categoria: Rubrici | 2 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Se zice că, într-o dimineaţă, tovarăşa Aliona, femeie de serviciu la Marele Stat Major al armatelor sovietice, s-a împiedicat în timp ce dădea cu mopul prin sala calculatoarelor şi a deranjat ceva pe-acolo. S-au aprins nişte beculeţe roşii, s-a pornit o alarmă, au venit nişte generali şi-au oprit-o, gata. A doua zi, şedinţă de partid pentru sancţionarea tovarăşei Aliona: neglijenţă în muncă. Da, a greşit, au zis tovarăşii, ar trebui sancţionată; dar e aici de cînd eram noi tineri, ne făcea şi plăcinte, n-a greşit niciodată pînă acum, e mamă de familie exemplară – iar Madagascarul, ia mai dă-l dracului de Madagascar!

Mare ghinion şi cu monumentul ăsta al Holocaustului! N-ai unde să-l pui şi pace. După cîţiva ani de tatonări, primăria a decis, în sfîrşit, o locaţie. S-a nimerit să fie un parc, chiar în centru, pe lîngă sediul primăriei, probabil ca să fie mai uşor de supravegheat. Acum, sigur că nu poţi să le ceri celor de la primărie să ştie că nu e voie să distrugi parcurile, mai ales într-un oraş atît de în suferinţă după o gură de aer ca Bucureştiul. Nu ştiau, aşa că s-au pus pe treabă. Fără autorizaţie, se pare. Au distrus întîi gardul viu împrejmuitor. Urmau defrişările. A urlat presa – şi pe bună dreptate. S-a explicat în cîţi ani se refac pomii, a fost demontată, tehnic, cu argumente ştiinţifice, ideea primăriei de a-i transplanta în parcul, mult mai mare, de vizavi. Organizaţiile preocupate de oraş şi cele verzi, de varii nuanţe, au explodat: „Ce face primăria e în dezacord flagrant cu legile şi cu principiile vieţii sănătoase“. A urmat o dezbatere organizată de zisele organizaţii, la care nu ştiu dacă reprezentanţii primăriei au participat. Nici ce s-a hotărît nu ştiu. Dar, oricum, gardul viu (tuia, cred) s-a dus deja.

Şi-acum? Unde să-l pună? Într-un parc, exclus. Nici la marginea oraşului nu prea dă bine, ne rîde lumea: la Paris, Memorialul deportării e în plin centru. Poate în vreun loc viran, că doar mai sînt. În intravilan? Păi, acolo poţi să construieşti ceva din care să iasă bani, măcar o parcare. Cum să pui monumentul ăsta nenorocit acolo unde s-ar putea construi o parcare, cînd ştie toată lumea cum se circulă în Bucureşti, nu i-ar mai răbda pămîntul cu primăria lor cu tot, că nu mai ai pe unde să pui piciorul pe trotuar de cîte maşini şi-au tras ăştia.

Şi, la urma urmei, cum arată monumentul? Iar vreţi să desfiguraţi oraşul? Iar vreo ţeapă ghi(l)duşă cu cartofi copţi în vîrf? A văzut cineva proiectul, a fost el supus discuţiei publice? Doar e ceva ce priveşte întreg oraşul, nu e doar afacerea comunităţilor evreieşti şi rome. Şi-apoi, chiar nu v-aţi săturat de comemorări şi de arătat cu degetul – înspre cine? Ce tot avem noi de ispăşit, ce treabă avem noi cu ce-au făcut bunicii? Mă rog, dac-au făcut ceva. De ce să tot plecăm noi capul? Pentru că aşa vrea America? Domnul Wiesel? Europa? Lasă, că în materie de antisemitism, Europa poa’ să ne dea lecţii... Iar cu ţiganii, mai uşurel; să-i vedem pe europenii ăştia peste vreo zece, douăzeci de ani dacă mai vor să le ridice monumente.

Sînt, de obicei, un mare amator de comentarii ale cititorilor pe forumurile ziarelor. Ei, în chestia monumentului Holocaustului, prudent, am evitat comentariile...

În schimb, după o matură chibzuinţă – m-am sfătuit şi cu soţia –, cred că am găsit soluţia amplasamentului. Cum copiii mei au crescut şi s-au cam dus de-acasă, am rămas cu soţia în trei camere (la bloc, dar decomandate). Ce ne trebuie nouă trei camere? Sacrific una dintre ele, mă restrîng. Scot ghivecele pe hol şi găzduiesc eu monumentul. Mă rog, unul mai mic, să nu iasă prin tavan. Facem un altăraş, acolo, ceva simbolic. Să nu deranjeze pe nimeni. Iar paguba mi-o scot din vînzarea biletelor de intrare. N-ar fi o afacere? Ovreiască, desigur.

Recomanda articolul prin:

Comentarii utilizatori

locatie (doar o idee)Bogdan Suceava - Joi, 21 Mai 2009, 11:59

O posibila locatie cu semnificatie istorica ar putea fi Piata Palatului, de la Biserica Cretzulescu spre Cismigiu, spatiul verde unde pana in ianuarie 1941 fusese Cazama gardienilor publici. Pentru istoria Bucurestilor ar fi o reprezentare importanta, iar prezenta Memorialului acolo ar completa in mod fericit acea zona plina de semnificatie istorica. Eu am aflat mai multe despre istoria acelei parti a Bucurestilor din monografia lui Gh Crutzescu dedicata 'Podului Mogosoaei', precum si din paginile lui C. Bacalbasa... In fond, orice reprezentare arhitectonica bine integrata in peisaj a trecutului intregit al Bucurestilor e de bun augur; imi place reconstituirea fatadei vechiului Teatru National, si mi-as dori ca repararea Centrului Vechi sa redea orasului parte din parfumul de odinioara (fara sa stearga regretul pentru cartierele care nu mai sunt).

monument HolocaustBoris Marian - Vineri, 22 Mai 2009, 08:18

bună propunerea lui Bogdan Suceava, oricum locația actuală este complet nejustificata, un loc meschin, cu benzinărie, MAI, Dambovita, de fapt, fostul cartier Dudești Vacarești reprezenta cel mai fidel istoria