Zilele acestea, am tot aşteptat o
minune, o schimbare la faţă. Am tot sperat că, magnanim, trecut cu
bine de proba abacului, asigurat de însuşi Victor Ponta că ai
lui fură mai dibaci decît ai lor, proaspăt realesul va ceda
şi va numi un independent în fruntea Guvernului, va da un semn
de bunăvoinţă, de mila măriei sale, va arăta că îi vede
şi pe cei, mulţi, care nu l-au votat.
Unii vorbeau despre Isărescu, alţii
despre Tănăsescu. Degeaba. E drept şi că opozanţii, parcă
nebăgînd în seamă faptul, totuşi, evident că au
pierdut, nu i-au lăsat prea multe portiţe de negociere. Aşa că,
egal cu sine, grijuliu cu noi, să ne ferească de şocuri, domnul
preşedinte a recurs tot la preaîncercatul, la neobositul, gata
de orice sacrificiu domn Boc. Care ne-a spus că partidul său şi al
domnului preşedinte are „dreptul moral şi politic“ de a forma
Guvernul. Moral, care va să zică! Păi, da, că dacă n-ar fi moral
ar fi corupţie, or, la ei, la Pedeleu, aşa ceva nu-i. Aşa că
domnul Boc, omul care a probat (patriotism?) şi va mai proba, vorba
colegului său Flutur, ne-a promis lista miniştrilor pînă pe
sîmbătă-duminică. Stahanovist, ne-a dat-o, aproape integral,
de vineri. Iarăşi Udrea, Berceanu, Videanu, Blaga – toţi
indispensabilii. Şi, ca să enerveze chiar pe toată lumea, la
Cultură, cireaşă pe tort, va fi un ungur. Vai de lume! La Cultură,
ca la Cultură – dar mai e pe-acolo şi cuvîntul Culte! Păi,
să ia tot popa nost’ leafă de la papistaş, de la ucigă-l toaca?
Unele nume apăruseră deja şi în
lista anterioară, a virtualului Cabinet Croitoru, oameni care au
fost deja audiaţi în comisiile parlamentare. Audiaţi şi cam
respinşi. Ei, acum, aceiaşi parlamentari, inşi care au curajul
opiniunilor lor, or să-i valideze – doar s-a căzut de acord că
ne trebuie guvern şi buget, altfel nu vin banii femeişti. Cel mai
mult mă distrează udemeriştii şi minoritarii (alţii decît...):
vor vota cu entuziasm aproape tot ce au respins principial şi cu
morgă acum o lună cînd, nu-i aşa?, se raliaseră unui
proiect politic care, mă-nţelegi... Acum, dacă proiect nu e, nimic
nu e. Tristă ţară. „Ţara ţurîsului“, că veni vorba
despre minoritari. Parcă şi umorul ne cam lasă. Am, totuşi, o
bucurie. Aveam şi eu un dor. Şi, iată, mi s-a-mplinit. Am scăpat
de eventualitatea unui nou ministeriat Marga la Învăţămînt.
Mai mult rău decît a făcut omul ăsta cu pretenţii de mare
intelectual învăţămîntului superior, introducînd
nesăbuita finanţare pe student, n-a reuşit să facă nimeni.
Dintr-o suflare, pînă să ne trezim din buimăceală, marele
reformator Marga a distrus tot ce mai aducea a calitate. Legea lui ne
obligă acum să facem master cu minimum douăzeci de studenţi, să
nu facem cursuri doctorale, să tragem şi în licenţă de
studenţi ca de ciungă... Şi, ca să mai echilibreze cumva balanţa,
pe lîngă Baconski la Externe, după ce m-a fiert două zile cu
onorabilul domn Croitoru, fost lider sindical, fost inspector
general, inginer la tinereţe, cercetător ştiinţific (la INCREST
şi la Politehnica bucureşteană) – pardon, lucrător în
cercetare, că Google scholar nu-i listează nici o contribuţie
ştiinţifică –, jurist la bătrîneţe, cu studii juridice
la „Dimitrie Cantemir“, lector universitar tot acolo, din 2006,
chiar şi fără contribuţii ştiinţifice, doctorand, la frageda
vîrstă de 55 de ani, la SNSPA, din 2008, unde e, tot fără
doctorat, şi titular de curs în cadrul Programului de Formare
a Managerilor Şcolari, la Educaţie vine, totuşi, Daniel Funeriu –
cel respins deja o dată în comisia de specialitate; în
treacăt fie spus, am citit înregistrarea audierii sale: a fost
impecabil, mai mare ruşinea pe capul celor care au votat împotriva
lui.
E bine, în Daniel Funeriu am
încredere. E riguros, gîndeşte corect, e bine informat,
pragmatic şi eficient. Las deoparte faptul că nu pricep de ce se
bagă în aventura asta din care nu poate ieşi decît
şifonat şi zic „merci“ că un om de calitatea lui acceptă să
se mînjească. Tot ce-i doresc e ca, la sfîrşit, să se
poată întoarce senin la cercetările lui. Pînă atunci
însă, mă tot întreb cu ce-o să înceapă. Oare cu
bacalaureatul? Dacă nu intră grabnic în el, anul ăsta iese o
brambureală mai ceva ca în anii din urmă. Şi legea, ce face
cu legea? O lasă cum e sau o mai ia o dată la periat, să dreagă
ce se mai poate drege? Dar cu banii pentru cercetare ce-o să facă?
Va face rost de ei ca să continue proiectele deja începute şi
să pornească altele? Va încerca să-şi pună în
aplicare proiectul institutului de excelenţă? Dar ce zic eu –
proiecte, cercetare; bani de salarii o găsi? Sau continuăm să
renunţăm benevol la cîteva zile de salariu pe lună? Şi cu
posturile ce va face? Le deblochează sau nu? Tot punînd
întrebări, mă doare pe mine capul. El cît o să
reziste? Şi cine-o să-l ajute? Cînd a fost votat Croitoru,
s-a văzut ce susţinere are în partid. Vin vremuri grele. Şi
iarna abia începe.