OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

La a opta editie, Tirgul International de Carte BOOKAREST – principalul eveniment editorial anual din Romania – se infatiseaza cu un palmares semnificativ si cu o identitate in plina evolutie, o „oglinda“ destul de fidela a pietei de carte romanesti, cu bunele si relele ei, cu tendintele, reusitele si carentele in materie de organizare, marketing s.a. Numarul de vizitatori – spun statisticile – este, de la an la an, intr-o continua crestere: incet, dar sigur (mai precis, de la 30 000 in 1992 la peste 52 000 in 1999). Ca si calitatea acestora, numarul de VIP-uri ale vietii culturale si politice din tara si strainatate. Printre acestea, nu putine staruri, de la Umberto Eco la Pascal Bruckner. A crescut, de asemenea, numarul punctelor de atractie ale Tirgului, organizarea s-a imbunatatit, in ciuda lipsei tuturor dotarilor necesare. Cum era si firesc, mediatizarea a crescut si ea, progresiv.

In ultimii ani, Tirgul a fost dedicat prezentarii unor „mari puteri“ culturale (dar si economice, financiare...) prin expozitii, spectacole, proiectii de film, multimedia, colocvii, dezbateri si alte cele. Ramine de evaluat cu ce eficienta, cu ce rezultate, cu ce „spectaculozitate“. Dupa Germania (1998) si Franta (1999), anul acesta a venit rindul Marii Britanii. Sa vedem ce va fi. Deocamdata, raminem optimisti. O alta „marca“ a identitatii Tirgului o reprezinta, de citiva ani buni, Gala Premiilor ASPRO, organizata in Laptaria lui Enache, si lecturile publice (cu dezbaterile de rigoare pe marginea lor) ale unor scriitori romani si straini importanti. Modelul lecturilor publice se cere a fi extins, dezvoltat, ca un necesar feed back intre autori si publicul lor potential (format, pina una-alta, mai mult din scriitori sau din aspiranti la acest statut...). Din 1998, Tirgul isi are propriul cotidian, „purtator de cuvint“, de birfe, zvonuri si ecouri: revista Bookarest, editata impreuna cu Asociatia Scriitorilor Profesionisti din Romania – ASPRO si cu Litere Noua, revista Facultatii de Litere din Universitatea Bucuresti. Nu au lipsit nici happening-urile si alte forme de interactivitate, cum ar fi „Baricada cartii“ desfasurata anul trecut in fata Teatrului National, ca o fronda a oamenilor de carte fata de impasul in care se gaseste piata editoriala romaneasca.

In privinta strategiilor de marketing, de promotion, editurile stau nesatisfacator si, dupa parerea mea, nu au facut prea mult, dincolo de traditionalele, ticaitele, prea adesea plicticoasele „lansari“, pentru a-si atrage cumparatorii – ca sa nu mai vorbesc de faptul ca multe din ele nu s-au prezentat cu cataloagele necesare. Exista, ce-i drept, exceptii, chiar revelatii (pe alocuri), concurenta incepe, incet-incet, sa-si spuna cuvintul, dincolo de traditionalele concursuri (inclusiv cele de miss), tombole... Se schimba si look-ul cartilor, design-ul, pe ansamblu cartile au devenit, parca, mai aratoase... Regulile economiei de piata incep sa fie deprinse. Insa, in pofida reducerilor de preturi practicate de majoritatea editurilor, cartile ramin descurajant de scumpe, iar vizitatorii care vor sa-si imbogateasca bibliotecile ramin, in general, doar cu contemplatia si inghititul in sec, ceva in genul „te uiti si privesti“. Mioritici, de: contemplativi, bombanitori si fara bani (asta spun vizitatorii; statisticile spun cu totul altceva).

Eveniment cultural, Tirgul a fost, este si, desigur, va ramine si un mare eveniment monden. Nu e nimic rau aici, cum ar fi tentati sa spuna, poate, cei pentru care cultura e un ce sever si/sau pios. Dimpotriva. Exista o cultura a mondenitatii si o mondenitate a culturii, as spune chiar ca una fara alta nu se poate, ca in asta sta mare parte din farmecul ei. Ca si snobismul (ati observat cit e de simpatic snobismul in Tirg?). Tirgul e si o ocazie de a fi impreuna, editori, scriitori, manageri, cumparatori, vizitatori, animatori, jurnalisti. „In familie“ sau in... familii (literare), bisericute, grupuri, la o discutie, la o birfa, la o sueta. O ocazie de a intilni si de a reintilni, de a sta la taclale... In asemenea imprejurari, cultura devine vie, se invioreaza, ca sa zic asa. Cultura/literatura nu (mai) poate trai fara public, fara comunicare, fara „interactivitate“, tinde sa devina tot mai mult o forma de participare, de bucurie, de seductie si de intilnire. Asemenea manifestari verifica, in fond, starea cartii in era multimedia.

Am fost si eu redactor la revista Bookarest. Impreuna cu colegii mei am privit si am tras cu urechea la toate cele de prin zona, am luat pulsul Tirgului pe culoare si in punctele „fierbinti“ (dar si in cele mai „racoroase“: in Laptaria lui Enache si pe terasa, „La Motoare“, cu o bere in fata si reportofonul alaturi), am intervievat, am scris si prelucrat „materialele“ in cartierul general redactional de la demisol, apoi, seara tirziu, la paginare... A fost pasionant, a fost frumos. Si mai ales a fost caldura mare. Apropo: sa speram ca anul acesta instalatia de aer conditionat – unul din ofurile precedentelor editii – va functiona, spre binele tuturor participantilor. Sa speram ca „ofertele“ (manifestarile) vor fi inca mai diversificate, ca imaginatia si atractivitatea vor spori. Sint convins ca organizatorii vor face tot ce e omeneste posibil pentru ca lucrurile sa mearga asa cum trebuie. Vreau sa cred ca necesarul sprijin financiar si uman nu va lipsi.