OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Între cutele bandoneoului coboară liniştea. Apoi se lasă înfrîntă de zvîcnirea muzicii nervoase. Privirile se găsesc şi se scrutează, apoi coboară şi se părăsesc. Respiraţiile se mîngîie, iar feţele se ating, în tensiunea unui sărut iminent. Buzele nu se întîlnesc şi, cu fiecare apropiere, se intuieşte depărtarea. Este pură provocare, joc disimulat de gravitate, este acea nestăvilire a seducţiei, domolită de autocontrol. Bărbatul conduce, picurînd autoritate în fiecare pas cu care îşi atrage partenera în ritual. În paşii fermi, alunecînd netulburat, nu coboară siguranţa mîndră a expresiei feţelor. Bărbatul şi femeia se sfidează, intens şi încordat, dar între chipurile prinse în sintonia flirtului şi picioarele în continuă mişcare se aşază încleştarea senzuală a trupurilor. Pare că privirile şi atingerile chipurilor se închid în universul discuţiei mute, departe de înlănţuirea paşilor simetrici, pe care pantofii de damă, în asaltul lor ascuţit, o încarcă de eleganţă. Şi astfel, ceea ce feţele partenerilor decretează ca îndepărtat şi interzis, mărind deliciul aşteptării, mişcările picioarelor îndeamnă şi potenţează – bizară fractură a dorinţei. Provocată de mişcările ofensive ale bărbatului, femeia instigă şi ea, atunci cînd ridică piciorul, urcîndu-l de-a lungul pulpei lui, îndrăzneaţă şi categorică, dar însoţită de nepăsarea simulată a propriului chip rece. Există clipe cînd picioarele celor doi se ating insistent şi apoi se lovesc uşor, ameninţînd să sfărîme codul rezervei mimate. Însă atunci cînd gestul se umple de un erotism neaşteptat, el se dizolvă în eschivă. O altă răcire, atît de rapidă încît nu lasă timp dezamăgirii. Va urma altă mişcare abruptă? În vîrtejul paşilor şi al atingerilor, se va împlini promisiunea flirtului? De-a lungul spectacolului seducţiei, teatralitatea întreţine secretul, iar clipa ce pune punct flamei dansului reuneşte chipurile partenerilor în sugestia unui sărut sau într-o privire răvăşită de patimă.

 

În tango, sistola şi diastola care marchează ritmul pasiunii menţin permanent tensiunea. Se creează expectative şi se produc decepţii. În acest ritual, cuplul se naşte din simetrie. O simetrie aparentă, redată de tehnica paşilor armonioşi si de controlul deţinut, în mare parte, de bărbat, căruia pare să i se supună femeia. Aceasta, însă, are momente de autonomie – desprinderi bruşte, paşi laterali elaboraţi, piruete vertiginoase, alunecări erotice în jurul trupului partenerului. Atitudinea ei ofensivă contrariază indiferenţa mimată în braţele lui. Femeia îşi joacă rolul, independent, dar o face mereu insuficient, revenind rapid la supunerea iniţială. Oscilează între seducţie şi pasivitate timidă. Despre tango se spune că se dansează ascultînd corpul celuilalt.

Într-un mod pervers, faima mondială a dansului rioplatense nedreptăţeşte însăşi muzica ce i-a dat naştere. Puţini străini ştiu că, înainte de a fi dans, tango-ul a fost un stil de muzică, apărut la jumătatea secolului al XIX-lea, perioadă în care fluxul de imigranţi europeni definea, pentru totdeauna, structura identităţilor naţionale, de o parte şi de alta a lui Rio de la Plata. Muzică prin excelenţă urbană, el a răsunat pentru prima dată fie în Buenos Aires, fie în Montevideo. Informaţiile mai sigure spun că, în ambele capitale, a proliferat în locuri promiscue – zone portuare şi cartiere mizere, unde bordelurile şi localurile ieftine îi atrăgeau cu precădere pe imigranţii săraci. Acolo a început să fie dansat, de către aceeaşi populaţie, spre dispreţul burgheziei, şi a adus în cafenele şi pe trotuare nostalgia unei muzici sfîşiate între două lumi. Azi, leagănul localurilor de tango (milongas) se află în San Telmo, cartier boem şi murdar, unde strălucirea ştearsă a magazinelor de antichităţi clipeşte trist deasupra trotuarelor cu macadam. Nostalgia a rămas esenţa muzicii în care se regăsesc influenţe africane, latino-americane şi europene. De altfel, autorul de tango Enrique Discépolo (care a creat renumite piese ale anilor ’30) spunea despre tango că este „un gînd trist care se dansează“.