Nr. 625 din 25.05.2012

Focus
Editorial
Actualitate
Opinii
Informaţii
Politic
Literatură
Istorie literară
Filozofie
Arte
Agenda culturală
Rubrici
Internaţional
 
Carmen MUŞAT
Paul CERNAT
Ovidiu DRĂGHIA
Iulia POPOVICI
Adina DINIŢOIU
Ovidiu ŞIMONCA
Alina PURCARU
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Andreea RĂSUCEANU
Cezar GHEORGHE
Silvia DUMITRACHE
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2010   |   Aprilie   |   Numarul 521   |   BUENOS AIRES QUERIDO. Mituri şi manii (II)

BUENOS AIRES QUERIDO. Mituri şi manii (II)

Autor: Justina IRIMIA | Categoria: Rubrici | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text
Un popor se reflectă şi în arhitectura care îl înconjoară. Cupolele clădirilor din Buenos Aires sfidează înălţimile, cu măreţia unor figuri aristocratice. Par să ameninţe, în gloria lor neegalată, par să spună că sînt străine de lumea ce se desfăşoară la zeci de metri sub ele. Par inaccesibile şi, totuşi, cu greu s-ar putea spune că sînt reci şi autoritare. Splendoarea lor copleşeşte, provoacă fiori, dar imprimă o senzaţie de adecvare şi de armonie. Există o coerenţă arhitecturală, neîmpărtăşită de alte oraşe, mai puţin sigure de înfăţişarea lor şi a celor care le umplu de viaţă. Capitala Argentinei nu se află printre acestea din urmă; ea este un oraş plin de încredere în sine.
 
Şi invenţiile locale sînt o sursă de mîndrie, dincolo de faptul că unii dintre inventatori au fost imigranţi, şi nu nativi ai ţării. În cartea sa ADN. Harta genetică a defectelor argentiniene, ziaristul şi scriitorul Jorge Lanata dedică un capitol invenţiilor compatrioţilor săi. Inaugurat cu un motto acid, compus din trei bancuri despre aroganţa argentiniană, capitolul demontează fascinaţia naţionalistă din jurul fiecărei invenţii. Folosindu-se de documente, Lanata afirmă, spre exemplu, că autobuzul (despre care orice argentinian ştie că a fost inventat în Buenos Aires, în 1928) fusese deja creat la Los Angeles, cu 14 ani înainte. Sistemul dactiloscopic, oficial inventat de un argentinian în 1891, fusese precedat, încă din Asia antică, de variante mai primitive ale marcării amprentelor digitale. Lista continuă necruţător cu informaţii care fie reduc din entuziasm, fie ironizează cultul nemăsurat al patentelor ce au schimbat lumea. Lanata aplică lovitura finală orgoliului naţional, scriind despre cel mai lat bulevard din lume (celebrul 9 de Julio din Buenos Aires) şi cel mai lat fluviu din lume (Rio de la Plata, aflat între Argentina şi Uruguay):
 

„În cazul următor, invenţia ar fi Argentina în sine. Nu depinde de iniţiativa noastră să controlăm natura sau să ne mîndrim cu traiectul şi cu dimensiunile unui bulevard, dar face parte din multitudinea de stereotipuri cu care încercăm să umplem angoasantul vid pe care ni-l produce propria noastră imagine. Se presupune, din vreun motiv ascuns, că dimensiunile păstrează, în cultura noastră, o valoare fundamentală: parcă ne-am imagina că, avînd fluviul cel mai lat sau cel mai lung, locuitorii ar trebui să corespundă acestuia şi că pămîntul nostru ar fi tărîmul unor giganţi.“

Preocuparea de a se înscrie într-un inventar al lucrurilor remarcabile, demne de antologii de orice natură, este foarte porteña. De altfel, tango-ul, ritual estival al străzilor capitalei, poate fi deseori admirat şi ca formă seducătoare de exprimare a superbiei, cu teatralitatea flirtului său atît de sigur pe sine. Este sfidare şi dispreţ simulat în eleganţa erotică a femeii provocate galant de partenerul de dans. În limbajul familiar, unul dintre termenii de alint pentru femei este  „regină“. O femeie frumoasă şi atrăgătoare sau impecabil de îngrijită este numită, în mod curent, „zeiţă“. Un alt termen, un alt exces lingvistic, este adjectivul divino, -a. Pare cel mai exagerat termen, dar recurenţa sa este remarcabilă – o persoană, un obiect sau un loc pot fi divino/a, adjectiv traductibil prin „deosebit de frumos“, „extraordinar“.
 

Însa aroganţa, porteña, coabitează cu ironia, în special cu ironia la adresa primei trăsături. „Nu sîntem aroganţi. Doar că sîntem cei mai buni, sîntem conştienţi de acest lucru şi îl arătăm!“, glumea Adrian Cacciabue, un tînăr economist argentinian. Adăuga însă, pe un ton serios, că, în timpul vacanţelor în străinătate, a trăit numeroase episoade de jenă, ca martor al mîndriei exagerate a conaţionalilor săi. Despre ei înşişi, ca turişti, argentinienii nu împart cuvinte de apreciere, recunoscîndu-se ca lăudăroşi, capricioşi şi excesivi în orice (de la cumpărături la critici şi comentarii). Uneori, disimulată, alteori, greu detectabilă, mereu aleasă ca premisă a unei (auto)analize a argentinianului, aroganţa rămîne una dintre principalele teme de discuţie ale poporului de lîngă cel mai lat fluviu din lume.



 
 
 
Cele mai citite articole
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
Speranța lucidă a Bucureștilor
FILM. Cannes 2012: Cristian Mungiu, în cărţi, la mijlocul competiţiei
Endemicul plagiat în şcoala românească
BIFURCAŢII. Absolvenţii
Cele mai comentate articole
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
Speranța lucidă a Bucureștilor
Endemicul plagiat în şcoala românească
Fără epic (II)
BIFURCAŢII. Absolvenţii
Cele mai recente comentarii
Marius OPREA
Alternativ
Veşti bune
Norman Manea,....PAUL GOMA sau “PAUL GOMA “ ???!!!! EROARE FATALĂ MANIPULARE NEVINOVATĂ
mariicaialbastri@yahoo.com
 
Parteneri observator cultural
Artline Editura Litera Incubatorul de condeie Teatrul Tineretului din Piatra Neamt Modernism Liternet Regizor Caut Piesa
 
filarmonica george enescu ONB Radio Romania Muzical Radio France International Romania Muzeul Ţăranului Român Radio România Actualităţi Radio Romania Cultural
 
Uniunea Artistilor Plastici Elite Art Gallery Fundatia Culturala Greaca Comunitate foto Infocarte Cartier Reteaua literara
 
Godot Cafe-teatru bookiseala.ro Institutul Cultural Roman Dana Art Gallery Senso TV vreaubilet ro hoteluri
 
Business Edu LicArt Şcoala Micile Vedete Corporate Image International Experimental Engraving Biennial Gazduire