OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Apetitul pentru citatele politice demonstrează că spectacolul politicii îi fascinează pe argentinieni. Legătura lor cu o clasă aparent inaccesibilă se ţese tot mai natural. Analistul politic Santiago Seoane Cabral susţine că „în ultimii ani, există un proces de umanizare a liderilor politici şi, mai ales, a candidaţilor în campanie electorală“. Adaugă, însă, că se exagerează puţin cu această umanizare, în special în ceea ce-i priveşte pe politicienii provenind din familii de milionari. „Originea îi obligă să îşi structureze o imagine de persoane simple, fără formalisme, imaginea «vecinului de alături»“. Cu aceşti politicieni argentinienii stau de vorbă imaginar, fie în spectacole parodice la televizor, fie în monologuri stand-up. Îi ceartă şi le fac reproşuri, sau le pun întrebări ironice, precum Roberto Pettinato, la ora actuală cel mai cunoscut realizator de televiziune şi gazda unui late night show de mare succes. Într-unul dintre promourile pentru emisiune, Pettinato i se adresează imaginar preşedintelui Fernando de la Rúa, în timpul căruia s-a organizat represiunea pe fundalul crizei economice din 2001: „Odată, aţi spus că fiecare om care moare lasă în urmă un mesaj. Aş vrea să vă întreb: cei 33 de oameni ucişi în timpul represiunii din 2001 ce dracu’ v-au spus?“.

Întrebarea lui Pettinato, faimos pentru umorul său acid, nu s-a păstrat în anale. Dar comentariile ironice ale unor politicieni au ajuns memorabile, cum este cazul replicii: „Tu nu o duci chiar atît de rău, grăsuţule!“. Astfel i-a replicat preşedintele Raúl Alfonsín unui manifestant care îl huiduia, în timpul unui discurs, strigînd că poporului îi e foame. Istoria a consemnat şi comentarii provocatoare, făcute în timpul conflictelor militare. În alte ţări, ele ar fi declanşat războaie diplomatice; în Argentina doar au amuzat. Unul dintre ele îi aparţine generalului Luciano Benjamín Menéndez. În 1978, Argentina şi Chile îşi disputau jurisdicţia asupra unor insule din apropierea Ţării de Foc. Conflictul, cunoscut drept Conflictul Beagle, după numele unui canal navigabil care face legătura între Oceanul Pacific şi cel Atlantic, ameninţa să se transforme în război. Aceasta nu l-a împiedicat pe generalul Menéndez să declare, sfidînd autorităţile chiliene: „Îmi probez chiloţeii, ca să fac baie în Pacific“.
Tezaur de gafe şi erori culturale, fostul preşedinte Carlos Menem nu a ratat nici o ocazie de a atrage atenţia. Atunci cînd a spus: „Atîrnă deasupra capetelor noastre sabia Penelopei“, şi atunci cînd a explicat: „Aici nu e vorba să luăm de la bogaţi, ca să le dăm săracilor, aşa cum făcea Robinson Crusoe“. Şi-a desăvîrşit imaginea publică, atunci cînd a mărturisit: „Citesc mult Socrate. Am în bibliotecă operele complete“.
Despre deputatul Nestor Kirchner, alt fost preşedinte şi soţul actualei presedinte Cristina Kirchner, se ştie că nu a încetat să conducă ţara. Cei doi formează un tandem din ce în ce mai detestat, iar actele de corupţie de care sînt acuzaţi au ajuns cunoscute în întreaga lume. Pe vremuri, guvernator al provinciei Santa Cruz din Patagonia (locul său de baştină), Kirchner continuă să dezvolte, în zonă, nenumărate afaceri imobiliare. Şi-a cîştigat porecla „pinguinul“, deoarece Santa Cruz este renumită pentru coloniile de pinguini, dar şi datorită asemănării izbitoare cu aceste animale. Fostul preşedinte are chipul ideal pentru cele mai spumoase caricaturi şi este suficient să-i priveşti o fotografie făcută din orice unghi, pentru a înţelege exact de ce i se spune „pinguinul“. Unele dintre afirmaţiile sale sînt la fel de ridicole.  În timpul mandatului de guvernator, în anii ’90, privatizarea mai multor companii de stat i-a adus lui Kirchner 500 de milioane de dolari, sumă pe care a depozitat-o în străinatate. Mulţi ani mai tîrziu, întrebat de soarta acestor bani, el a declarat: „Voi aduce înapoi cele 500 de milioane de dolari atunci cînd condiţiile din ţară vor fi mai sigure“.

Şi-a cîştigat faima de „orator“ în 2009, în timpul unui discurs postelectoral. Înfuriat de faptul că principalul cotidian de opoziţie Clarin relata înfrîngerea partidului său în alegerile locale, Kirchner i se adresa, cu sarcasm: „Ce e cu tine, Clarin? De ce eşti atît de nervos?“. A urmat un hohot de rîs naţional. Mai mult decît aluzia că ziarul ar fi agresiv de teama pierderii popularităţii, cuvintele au amuzat, pentru că deputatul cu chip de pinguin este şi peltic, iar tonalitatea cu care încheie frazele – foarte uşor de recunoscut. Nu e de mirare că Nestor Kirchner, unul dintre cei mai imitaţi, ironizaţi şi parodiaţi politicieni, a reuşit să transforme anul 2009 în anul lui „Ce e cu tine, Clarin? De ce eşti nervos?“. Intelectuali, oameni needucaţi, susţinători şi opozanţi ai regimului şi chiar copii rostesc şi acum celebrele întrebări, de fiecare dată cu accentul special, atît de comic, al deputatului. Cum se întîmplă mereu în Argentina, s-au fabricat imediat tricouri cu inscripţia citatului. Iar pe Facebook s-a creat o pagină intitulată „Ce e cu tine, Clarin? De ce eşti nervos? HAHAHA!“.