Rezultatele examenului de bacalaureat de anul acesta au
readus pe tapetul actualității politice situația învățămîntului din România.
Faptul că șase din zece candidați nu au promovat examenul – de maturitate, cum
se spunea cîndva – ar putea fi considerat o situație gravă. Nu ne numărăm printre
cei care clamează acum situația dezastruoasă a învățămîntului românesc.
Situația este cea care este și în restul societății, și problemele vor trebui
obligatoriu corelate. Nu au cum să meargă foarte bine învățămîntul și educația
cu o subfinanțare de 2,7% din PIB. Dar avansăm discret ideea – fără a avea și
expertiză în domeniu – că nu este vorba doar despre bani. Ci despre o extrem de
proastă organizare și o excesivă politizare a sistemului de învățămînt.
Anul trecut au fost schimbați mulți dintre directorii de
școli, strict pe criterii politice. Exemple sînt puzderie în toată țara. Să
ținem cont de realitate cînd discutăm despre situația învățămîntului românesc:
demotivarea cadrelor didactice, dar și a elevilor. Numeroase școli au fost
închise, după ce au fost reduse salariile celor din învățămînt. Apoi există un
mare clivaj între învățămîntul școlar urban și cel rural. Ieșirea din sistem a
unei întregi generații de dascăli nu a fost suplinită de o generație nouă
pregătită la standarde actuale, ci cîrpită prin fel de fel de subterfugii.
Principiul „las’-că-merge-și-așa-ne-descurcăm“ a mers. Dar e dezastruos.
Rezultatele se văd. Demotivarea corpului profesional – o spune profesorul
Andrei Marga – s-a suprapus cu harababura indusă de așa-zisa reformă, unde și-au
băgat mai mult coada politicienii, decît să-și vîre capul în apă rece experții
și oamenii cu experiență în învățămînt. Cînd ministrul Educației și
Învățămîntului se dovedește o persoană fără experiență și fără prestigiu
profesional nu mai rămîn prea multe de spus. Osîrdia retorică – după o zi de
tăcere, probabil lipsea doamna secretar de stat Oana Badea, care trebuia să-i
șoptească ce are de spus! –, cu care vrea să aburească opinia publică devine
penibilă. Transformarea eșecului unui examen într-un succes
administrativ-organizatoric al Ministerului este penibilă. Bazaconiile debitate
de ministru sînt pe măsura celor întîmplate. Faptul că au fost înăsprite
măsurile de supraveghere și control, faptul că au fost montate camere de
supraveghere și admise măsuri cvasipolițienești în școli, în timpul examenului
de bacalaureat, spune enorm despre situația de fapt. Unde ne aflăm? La
Guantanamo, la Sing-Sing, în unități carcerale de maximă siguranță, sau în
centre de învățămînt? Facem educație cu mascați și jandarmi?
S-a tot vorbit despre factorii de stres. Absolut corect.
Altfel îi convingem pe elevi să învețe și să nu copieze. Privim candidații la
examenul de bacalaureat ca pe niște potențiali infractori sau ca pe niște elevi
care absolvă ciclul gimnazial și intră în viață? Este semnificativă această
obsesie a actualei administrații doar pentru măsuri coercitive. Lupta împotriva
corupției nu se duce doar cu mascați și în zăngănit de cătușe. Nu vom ajunge
nicăieri. Cînd elevii au ca modele de viață și carieră profesională niște
mediocrități care trăncănesc toată ziua pe toate canalele media, ce chef de
studiu să mai aibă?
Pricopsirea materială devine o obsesie, și nu abordarea
unei cariere. Să devii medic sau inginer, profesor sau jurist ar fi, pentru
mulți, o prostie. Ideea este să faci bani. Nu contează cum. Plecatul din țară –
încurajat, iresponsabil, de însuși șeful Statului, care degeaba tot pupă de
ochii lumii marginea tricolorului cu ochii înlăcrimați de emoție patriotică –
nu este o soluție. Cum nu toți absolvenții de liceu pot pleca din țară, ne
putem întreba ce facem cu ei.
Reforma învățămîntului, mereu clamată și rediscutată
rămîne o formă fără fond. Ba am ajuns în punctul în care dna Roberta Anastase,
șefa Camerei Deputaților din Parlamentul României, o prezență mereu vocală, dar
fără nici un fel de expertiză în domeniul învățămîntului, îi face observații
unei profesoare universitare cu vechi stagii. Ce să mai zicem de umbra dlui
ministru Funeriu, de dna Oana Badea, secretar de stat în Ministerul Învățămîntului,
care stă mereu lîngă propriul șef, ca nu cumva să spună vreo prostie!
Tot vorbim de programa școlară, de centre de evaluare, de
reconversia corpului profesoral, de învățămîntul superior – e bine că s-a
renunțat la examenul de admitere în unele facultăți? –, de învățămîntul privat
– oare am uitat de scandalul legat de Universitatea „Spiru Haret“, cea mai mare
unitate de învățămînt universitar din lume, din cîte s-a spus, care scoate
titrați pe bandă rulantă? –, dar dincolo de vorbe și de polemici rezultatele
sînt acestea. Și apoi, nu are cum să fie învățămîntul mai altfel decît restul
societății. Învățămîntul este direct responsabil de situația
politico-economico-financiară a României. Și invers.
Faptul că un secretar de stat știe bine să se certe cu
jurnaliștii și că este pusă să apere prestigiul unui minister, fără experți și
expertiză în domeniu, nu rezolvă situația. Faptul că 65 de elevi au obținut
nota zece – și ministrul Daniel Funeriu se mîndrește cu ei și promite să-i
premieze (oare de ce ar fi un fapt de excepție și premiabilă doar o simplă
notă, chiar și foarte bună?) – ni se pare un detaliu nu foarte important.
Cineva trebuie să-și asume responsabilitatea pentru ce se întîmplă în
învățămîntul românesc. Nu ne facem iluzii însă. O să se învîrtească roata
învîrtelilor mioritice și fără bacalaureat. Deja rectorul Politehnicii
timișorene a declarat că la toamnă se va organiza o sesiune-evaluare specială
pentru cei căzuți la bac, în aceste zile. Halal! Extrem de periculos acest drum
fără întoarcere al improvizațiilor din învățămîntul românesc.
- Articole in legatura
- Proba de (i)maturitate a învățămîntului românesc
Autor: 
Categoria: 
Etichete:
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters