OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Sint trei nume celebre, ca si cum ai spune Mihaela Radulescu, Andreea Esca si Andreea Marin. Sint trei titani – Beethoven chiar beneficiaza de aceasta titulatura – ai muzicii universale, care se bucura prin secole de prestigiul unui Beckham, Ronaldinho sau Roberto Carlos. Sint muzicieni de un prestigiu incontestabil, acolo unde gustul fiecaruia si capriciile destinului, dar si selectia riguroasa a valorilor au creat ierarhii si notorietati flexibile.

Comparatiile cu vedetele show-biz-ului autohton si ale fotbalului mondial nu sint cu totul deplasate, stiind bine cum un pianist de talia, la propriu si la figurat mai ales, a lui Dan Grigore joaca fotbal, cu ardoarea cu care se deda patimas-nefericit sentimentelor gingase Brahms, sentimente care o vizau pe Clara Schumann. Asa cum marele pianist Walter Gieseking a fost si un recunoscut entomolog, precum Vladimir Nabokov. Scriitorul, autorul Adei si Lolitei, desigur, si nu vreun oarecare coleg cu Sevcenko, cel la Chelsea. Muzica. Distractie. Fotbal. Sintem in plin delir Rolling Stones si Basescu: vacanta e la portile cetatii.

Ce vrem sa aratam in aceste zile de fierbinteala, cind stagiunea muzicala s-a incheiat si eruditia si informatia noastra de biblioteca sint vesnic asaltate de ceea ce transmit si ne vira in cap si strecoara in frigidere si suflete televiziunile? Ca in orice anotimp este loc si pentru altceva decit locul comun. Ca in orice anotimp al vietii ne-am afla, mai ramine loc si pentru altceva decit satisfactiile, voluptatile clipei. Ca, oricit de nefericiti am fi, pentru ca berea nu este suficient de rece si aparatul de aer conditionat nu functioneaza la parametrii proiectati, ar mai ramine ceva care sa ne bucure si sa ne fascineze. Fiecare cum poate, fiecaruia cum i se releva imponderabilul necunoscut, fiecaruia cum i se asterne intimplarea.

intimplarea noastra face sa-l vedem pe Boris Berezovski interpretind Chopin la Mezzo, neintimplarea, ci un anume plan editorial, ne ofera trei carti despre cei pe care i-am pomenit deja la inceputul acestui articol. Scrisorile lui Mozart, Scurta cronica a Annei Magdalena Bach si Beethoven vazut de contemporani sint ultimele aparitii editoriale, dintr-o recent lansata colectie a Editurii Humanitas, numita „Contrapunct“. Chiar daca mai exista – si exista, ne-am interesat – vechea si utila Editura Muzicala, ea lipseste, practic, de pe piata cartii. Poate o fi editind partituri si stime, poate, dar este pacat ca un bun segment de interes cultural/muzical nu este acoperit. De ce? Probabil pentru ca nu se vind si interesul marelui public nu se mai indreapta spre lecturile legate de viata si opera marilor muzicieni. Nu-i mai putin adevarat ca Internetul ofera numeroase informatii despre tot ce vrem sa stim sau ne intereseaza, dar orice ar fi si oricum am intoarce lucrurile, nu putem renunta la lectura cartilor.

Cu si despre muzicieni. Volumul Beethoven vazut de contemporani, de exemplu, aglutineaza scrisori, memorii si varia texte reunite si adnotate de J.-G. Prod’homme, aparut in Franta in 1927, cu prilejul comemorarii a 100 de ani de la moartea marelui muzician. Traducerea semnata de Theodor Balan ne face sa plonjam intr-o lume fabuloasa, unde Goethe era o prezenta admirata, iar iubita lui Beethoven, Bettina von Arnim, chiar o fiinta vie si nu un articol de dictionar. Si tot asa, din diverse marturii ale celor care chiar au fost in preajma lui Beethoven, se contureaza personalitatea, cu carne si singe, cu sentimente si disperari, a celui pe care azi doar il admiram fara rezerve. in aceeasi masura, avem de-a face, in Scrisorile lui Mozart, cu un om si o existenta zbuciumata, dincolo de focurile de artificii ale posteritatii si dincoace de bomboanele de ciocolata cu efigia muzicianului prin care orasul Salzburg cucereste lumea si se imbogatesc intreprinzatorii. Daca este mai greu de facut bani cu Bach – dar nu imposibil, caci numele lui este o „marca inregistrata“ a seriozitatii – ar merita sa ne delectam macar cu niscaiva lecturi.

Si asupra cantorului de la Thomaskirche planeaza destule povesti – monografia Bach a lui Davitt Moroney este extrem de utila in a furniza detalii, chiar si picante (Bach mare bautor de bere, printre altele...) –, care umanizeaza o statuie si reinvie un om. Muzicienii traiesc, este adevarat, prin lucrarile lor, arta sunetului este cea mai rafinata, complexa si abstracta dintre arte, dar oamenii sint oameni, orice am face. Cum Festivalul Enescu se apropie cu pasi repezi, nu ar strica sa ne pregatim din vreme si sa intram in hainele lui de gala. Caci este limpede ca in cursul lunii septembrie nu ne va mai ramine timp pentru lecturi. Sa profitam acum la maximum de noile aparitii editoriale. Am mai sugera citeva titluri, de la Poetica muzicala a lui Stravinski si Convorbirile cu Casals pina la Amintirile lui Rubinstein. Poate cu alt prilej sa inmultim aceste sugestii de lectura, nu doar estivala.