OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Andrei MARGA
Speranta ratiunii (interviuri)
Editura EFES, Cluj-Napoca, 2006, 412 p.

„Cine se ocupa de filozofie nu se ocupa de idei arhivate, ci de insasi viata: a mea, a ta, a noastra“;
„Trebuie distins intre lucratori filozofici, poate functionari filozofici si filozofi propriu-zisi, fara sa presupunem, prin aceasta, cum se face frecvent, ca filozofi au fost doar in trecut“;
„in fond, numai la noi se iese prea incet din intelegerea triviala a democratiei ca simpla tehnica de a selecta sefii“;
„Ne aflam sub o inflatie de vorbe si de clisee consumate, ce mai tin pina ce cetatenii isi dau seama ca au fost doar tinuti de vorba“;
„Faptele sint la indemina: dincolo de viermuiala politica in jurul impartirii functiilor, nu exista vreun proiect de schimbare, iar performantele guvernarii sint mediocre“.

Aceste citate incitante le-am luat din cartea lui Andrei Marga, carte cu un titlu criptic si oarecum oximoronic, Speranta ratiunii. Cele doua cuvinte sint, de altfel, greu de pus unul linga altul. La fel ca in jocurile cu magneti, polii se rotesc, „speranta ratiunii“ trece aproape de la sine in „ratiunea sperantei“. Dar si varianta din urma e acoperita de text.
O prezentare a autorului risca sa se intinda pe spatii ample. Totusi, iata un succint background: profesorul clujean a fost pe rind decan, rector, ministru al invatamintului, membru in diferite organisme universitare internationale. Numele sau este legat in mod aparte de reforma invatamintului („reforma lui Marga“) si de constructia ca institutie europeana a Universitatii „Babes-Bolyai“ din Cluj. in ce priveste opera sa, amintim doar citeva titluri: Herbert Marcuse. Studiu critic, 1980; Cunoastere si sens. Perspective critice asupra pozitivismului, 1984; Actiune si ratiune in conceptia lui Jurgen Habermas, 1985; Introducere in filozofia contemporana, 1988; Rationalitate, comunicare, argumentare, 1991; Filozofia unificarii europene, 1995; Reconstructia pragmatica a filozofiei, 1998; Relativismul si consecintele sale, 1999, Religia in era globalizarii, 2003; Cotitura culturala, 2004; La sortie du rélativisme, 2006 etc. Laureat al Premiului Herder.

Speranta ratiunii cuprinde interviuri, dar si declaratii de presa, scrisori deschise si precizari. „Cearta“ lui Andrei Marga cu lumea se intinde pe o perioada impresionanta, din 1991 pina in 2006.
Cartea e in multe feluri singulara, e o carte aparte. O data, tematica e diversa, intregul e unitar. Unitatea e data de profesiunea de credinta a profesorului, anume ca intelectualul trebuie sa-si asume angajamente intelectuale, sociale, politice si morale in istorie. Sentintele pe tema aceasta sint ferme si, in plus, memorabile: „Dupa 1989, Romania a fost tara in care s-a lansat deviza funesta a apolitismului intelectualilor. Consecinta: am ramas tara cu cele mai putine reforme in aceasta parte a Europei“. Intelectuali proeminenti isi schimba opiniile daca se mareste vreo indemnizatie si tac chitic primindu-si mandatul postal. [...] E destul sa observam citi intelectuali injumatatiti poarta in gura «eu nu fac politica» ca un fel de suprema intelepciune, facind in schimb prin tacerea, prin legitimarea ce o produc, prin neutralitatea lor complice cea mai proasta politica, sau sa observam cit de vicios academici de carton isi blocheaza concurentii invocind angajamentul public al acestora“. Pe scurt, Speranta ratiunii este jurnalul de front al unui intelectual roman din specia rara a celor care au un proiect spiritual coerent, care incearca sa fie lucizi in vremuri confuze, fermi in vremea tuturor compromisurilor si sa dea seama pas cu pas de angajamentele lor, considerind ca tacerea si lipsa de atitudine sint imorale.

Interviurile acceseaza chestiuni ce privesc invatamintul romanesc si compatibilizarea lui cu cel european, viata politica romaneasca si bolile ei, locul filozofiei in lumea de azi, rolul intelectualului, problemele globalizarii si ale aderarii, universitatea europeana, probleme culturale si chiar viata particulara etc. O citire in diagonala a cuprinsului nu te poate lasa indiferent: Si invatamintul are o raspundere pentru saracia din tara; Daca nu este caracter, nu ies fapte durabile; Scoala romaneasca a ramas cu temele nefacute; De la guvern „puternic“, la guvern competent; Sint universitarii mai buni ministri?; Organizarea „spatiului universitar european“; Impostura ministerului educatiei; Universitatea Babes Bolyai de la falsificari la realitati; Romania infundata in coruptie; Filozofia trebuie examinata mereu pe terenul altor discipline etc.

Revendicindu-se de la un proiect lovinescian, la fel ca Adrian Marino, afirmindu-si repetat adeziunea la valorile europene, Andrei Marga are optiuni cit se poate de bine conturate pentru modelul liberal, definit mereu prin piata liber-concurentiala, decizii si actiuni argumentate lucid si eficiente, libertate individuala, responsabilitate, economie si cultura performante.
Nu sint un degustator de interviuri. insa lectura cartii lui Andrei Marga te prinde. Parerile profesorului sint ferme, incomode, chiar coltoase, conceptele cu care opereaza sint clar definite (cartea e si un util glosar de definitii si notiuni operante in actualitate si, vrind-nevrind, un „mic compendiu“ filozofic Marga), in plus, indiscutabil, filozoful „stie ce vorbeste“, caci are si autoritatea unui practician recunoscut.
Din interviuri razbate, pe linga incapatinarea cu care autorul crede in valorile amintite mai sus, si o unda de amaraciune: in Romania inca speranta copleseste, pina la sufocare uneori, ratiunea. Altfel spus, la speranta mare, mica ratiune.