OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

A reinceput scoala!

In urma cu doua saptamini au inceput anul scolar elevii din clasele I-XII (ciclurile primar, gimnazial si liceal). Saptamina aceasta vin la cursuri majoritatea studentilor din universitati (data nu e aceeasi peste tot, senatele au putut decide singure in virtutea autonomiei universitare). Intreaga „populatie scolara“ a tarii a (re)intrat astfel „in priza“. Conform datelor centralizate de Ministerul Educatiei si Cercetarii, in invatamintul general si liceal sint angrenati aproape 4 milioane de copii, adolescenti si tineri. Se adauga sutele de mii de studenti. In toate aceste „unitati de invatamint“ sint – de asemenea – activi sute de mii de profesori. Daca tinem cont si de faptul ca momentul e important nu numai pentru toti acesti aproape 5 milioane de cetateni ai patriei, ci si pentru familiile lor, „conectate“ in corpore la eveniment, putem spune ca inceputul anului scolar e un punct de virf de interes la nivel national, cum in alte domenii se mai intimpla poate doar cind sint in tara alegeri generale sau cind echipa nationala de fotbal joaca vreun mare-meci-mare!


Cu plus

Pe linga dimensiunea sa sarbatoreasca, marcata – ca intotdeauna – cu grija de guvernanti, care nu rateaza prilejul de a face „deschideri festive“ ale anului scolar, cu adunari speciale, flori multe si nelipsitele speech-uri din partea presedintelui, a primului ministru si a ministrului Educatiei, date apoi – mai pe larg, mai pe scurt – la televizor, momentul pune mai bine ca oricind in valoare si bunele, si relele sistemului nostru de invatamint. Conform acelorasi date oficiale, au fost acum inaugurate 29 de unitati noi, alte 430 fiind reabilitate peste vara. In multe alte locuri s-au facut renovarile obisnuite, in destule cazuri cu foarte laudabile rezultate, peste asteptari si mult peste ce se intimpla anii trecuti. Per total, e vizibil cu ochiul liber ca s-au investit in renovari si dotari sume substantial sporite. In unele cazuri e vorba despre contributia parintilor sau a unor companii private care au gasit de cuviinta – dintr-un motiv sau altul – sa ajute cite o scoala, dar e si consecinta – care abia acum incepe sa se simta – a descentralizarii bugetelor. Dupa cum se stie, o buna parte din fondurile pentru invatamintul general si liceal vin de la administratia locala, care a preluat o parte din sarcina incasarii taxelor si impozitelor. Prefecturile si primariile, consiliile judetene si locale gestioneaza astazi sume mult mai mari decit in trecutul apropiat, bani care, dupa ce sint recoltati, trebuie si… cheltuiti! Asa se explica de ce anul trecut si mai ales anul acesta autoritatile locale au inceput sa finanteze cu altfel-inexplicabila generozitate renovarea scolilor sau a teatrelor si a altor institutii de spectacole. Beneficiile descentralizarii si ale delegarii de competente de la nivel central la nivel local incep sa se vada.

Alte sume continua sa vina spre sistemul nostru de invatamint din strainatate: fonduri comunitare de la Bruxelles, finantari de la Banca Mondiala sau donatii, cum sint cele de hardware si software pe care le-au oferit recent guvernele si citeva companii private din Statele Unite si din Japonia. Cu bani sau direct echipamente de ici, de colo, inclusiv finantate de la bugetul national sau de la cele locale, un numar din ce in ce mai mare de scoli au ajuns sa aiba retele de computere la care au acces toti elevii. La rindul lor, universitatile beneficiaza de relatii de parteneriat si de sprijin din partea omoloagelor occidentale, reusind in destule cazuri modernizari spectaculoase, informatizari ale bibliotecilor s.a.m.d. Incet-incet, sistemul romanesc de invatamint recupereaza handicapul tehnologic si de dotare materiala fata de lumea civilizata.


Cu minus

Prea incet, totusi! Oricite lucruri bune am pune in balanta acum, la inceput de an scolar, cind se inaugureaza scoli noi, iar cele vechi sint vopsite proapat (desi… nu chiar toate, nu chiar peste tot, din pacate!), ramin multe lucruri de asezat si pe talgerul celalalt. In primul rind, e o realitate dureroasa ca educatia continua sa fie subfinantata in Romania de azi. Mai e mult pina cind intregul sistem sa fie adus la suprafata civilizatiei actuale. In majoritatea satelor si comunelor, scolile continua sa fie imagini ale saraciei. Iar la oras, nici unde sint deja computere nu sint destule. Daca dam la o parte festivismul momentului, redescoperim peste tot semnele zgirceniei guvernantilor, care nu se hotarasc o data sa pompeze masiv fonduri in acest domeniu esential pentru cresterea de nivel general a tarii in viitor.

Sint – apoi – vesnic-nerezolvatele probleme de continut ale reformei educatiei. Dupa ce speech-urile s-au bifat, parintii au inceput sa descopere consecintele scandalurilor care au agitat domeniul educatiei in ultima vreme. De pilda, ca manualele care au fost acuzate ca ar fi cistigat altfel decit pe merit licitatiile organizate de minister nu sint – de fapt – atit de ieftine cum ar fi trebuit (pretul lor foarte scazut fiind unul din principalele motive pentru care au fost selectate), caci… impreuna cu ele sint comercializate tot felul de „caiete tip“ si alte auxiliare publicate de aceleasi edituri, „pachetul“ manual + auxiliare devenind foarte scump! De asemenea, a provocat deja prime reactii foarte vehemente din partea profesorilor si a cercetatorilor din domeniu decizia ministeriala de organizare a bacalaureatului 2003 pe baza de „teste-grila“, inclusiv la materiile umaniste, unde nu se pot bifa „raspunsuri corecte“! Fireste, cadrele didactice n-au fost consultate in prealabil!

Despre toate aceste lucruri de pe talgerul cu pacate ale invatamintului nostru de azi nu s-a vorbit la deschiderile festive de pe 15 septembrie. Ceea ce nu inseamna ca nu se va vorbi – si nu pe tonuri molcome – in lunile care urmeaza…