Balkan Trafik se află deja la a patra
ediţie. Care este istoria acestui festival şi care a fost motivaţia
pentru crearea unui eveniment anual dedicat tradiţiilor din Balcani?
Am avut ocazia să întîlnesc
cîţiva tineri din această parte a Europei, din Kosovo, mai
exact, în urmă cu şase ani. Atunci cunoşteam destul de
puţine despre acea zonă, şi ei m-au ajutat să o descopăr. De
asemenea, şi aceşti oameni din zone precum Albania, care au
probleme cu acordarea vizei, nu cunosc multe despre cealaltă parte a
Europei. Aşa că mi-am spus că este datoria mea, aici, în
Bruxelles, să creez o punte de legătură între cele două
zone. Şi cred că cel mai bine s-a reuşit acest lucru prin muzică:
muzica din Balcani este văzută în aspectul ei festiv de către
oamenii de aici, pe cînd pentru cei din zonele de unde provine
înseamnă tradiţie, emoţie, moştenire primită de la
părinţi. Prin muzică, toate comunităţile se pot reuni.
De ce „Balkan Trafik“?
De multe ori, cînd se vorbeşte
despre Balcani, primul gînd este legat de problemele care
există acolo. Eu am vrut să aduc însă în prim-plan un
alt tip de „trafic“, cel de cultură, pentru că oamenii din
această zonă au o cultură extraordinară, despre care nu ştim
foarte multe. M-am gîndit că e bine ca această cultură să
circule şi în partea aceasta a Europei, să îmbogăţească
diversitatea de aici. Nu o privesc ca pe o cultură diferită, ci ca
pe una complementară. Balkan Trafik are, aşadar, ca scop,
„traficul“, circulaţia culturii.
Este Balkan Trafik un festival care
oglindeşte realitatea de zi cu zi a vieţii bruxelleze în ceea
priveşte absenţa discriminărilor şi acceptarea deschisă a
alterităţii?
Da, cu siguranţă, mai ales că
Bruxelles nu poate fi numit un oraş belgian, ci un oraş multi- şi
intercultural. De pildă, la workshopurile Ansamblului Naţional
Transilvania, se simţea naşterea unei legături strînse între
dansatori şi cei care veneau să înveţe. Atunci cînd
dansatorul vine la tine, te ia de mînă şi îţi explică
mişcările, simţi că este prietenul tău, indiferent că tu eşti
belgian sau de orice altă naţionalitate. Asta înseamnă
Balkan Trafik, un spaţiu de comunicare între toate
naţionalităţile.
Publicul a întîmpinat cu
exuberanţă muzica, dansurile şi filmele balcanice. Ce credeţi că
este atît de atractiv la ele?
Pentru publicul de aici, toate
reprezentaţiile au fost fascinante pentru că sînt un semn al
unei culturi vii, iar noi, belgienii, am fi onoraţi să avem o
astfel de cultură. Am regăsit aici o mare familie internaţională
şi sîmbătă s-a văzut, prin numărul mare de oameni veniţi
aici, la Beaux-Arts, că îşi doresc să fie împreună,
să împărtăşescă din experienţele artistice şi culturale
variate.
Tradiţiile populaţiei rome au fost
bine reprezentate la această ediţie. Cum este privită această
comunitate?
De doi ani, organizăm o secţiune
dedicată comunităţii rome, pentru că este o comunitate
importantă, în diferite zone ale Balcanilor, dar şi în
Bruxelles. Am vrut să aducem această minoritate pe scenă, la fel
cum ne-am dorit cu cea musulmană din Bosnia, cea evreiască din
Serbia. În cadrul secţiunii dedicate lor, „Romatouch“, un
rol foarte important, în afara filmelor prezentate în
cadrul festivalului, l-a avut, anul acesta, expoziţia de decoraţiuni
specifice caselor rome, de la cele sărace pînă la cele foarte
bogate. A existat, evident, cîte un reprezentant al
comunităţii, care să explice vizitatorilor stilul de viaţă al
populaţiei rome, adevăratul stil, nu impresiile simpliste de tipul
„acordeoniştii de la metrou“. Trebuie nu doar să acceptăm
multiculturalitatea, ci şi să o asimilăm, pentru că această
cultură a expatriaţilor, a diasporei este foarte bogată şi sîntem
norocoşi că o avem aici, alături de noi.
Anul acesta, festivalul a adăugat o
nouă secţiune, cea de film. Care a fost motivaţia?
Deşi muzica deţine rolul principal în
cadrul acestui festival, am dorit să oferim o comunicare culturală
pe cît mai multe nivele. Au avut loc workshopuri, expoziţii,
iar cinematografia este un mijloc de comunicare foarte important,
motiv pentru care am decis să îi dedicăm o zi de manifestare.
Multe dintre statele balcanice au
trecut prin experienţa regimelor comuniste. Cum vedeţi evoluţia
lor după căderea sistemelor totalitare?
Se simte clar, mai ales în rîndul
tinerilor, deschiderea către spaţiul internaţional, dar, din
păcate, în cazul unor ţări precum Albania sau Bosnia, apar
nenumărate impedimente pentru aceşti tineri care trăiesc, de fapt,
într-o închisoare „fără gratii“ – nu există
echivalări de diplome, se confruntă cu o mare problemă, cea a
vizelor etc. Nu e corect ca aceşti tineri, care au motivaţie şi
sînt bine intenţionaţi, să se lovească de asemenea piedici.
Care sînt planurile pentru Balkan
Trafik 2011?
Ca şi pînă acum, nu îmi
propun un festival amplu, ci unul concentrat, calitativ. Vreau să
reunesc aici cei mai buni artişti din sud-estul Europei şi din
Belgia. Acest festival există mulţumită tuturor comunităţilor,
nu doar datorită belgienilor. Lucrez cu toată diaspora, cu toate
centrele culturale. Scopul meu este să creăm cît mai multe
punţi de legătură. În fiecare an descopăr noi stiluri. De
pildă, în ceea ce priveşte România, îmi propun să
aduc, anul viitor, şi reprezentanţi ai muzicii electro. Mi-ar
plăcea să fie prezent, spre exemplu, un nume mare al culturii
româneşti, Eugen Ionescu, şi, dacă voi beneficia de spaţiul
necesar, voi aduce pe scenă şi teatrul.