OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Unul dintre cele mai importante evenimente ale sezonului este Balul Arhitectilor, care s-a desfasurat pe data de 28 februarie 2003 in fastuoasele saloane ale Cercului Militar National. Vechi de 112 ani, Balul Arhitectilor isi are originile in veacul al XIX-lea, cind o pleiada de ilustri reprezentanti ai breslei au hotarit sa fondeze Societatea Arhitectilor Romani, pe 26 februarie 1891. Intrunirile anuale ale acestei organizatii erau urmate si de un banchet select care, mai tirziu, a luat amploarea unui bal mult asteptat si cautat de protipendada. Intrerupt in vremea comunismului, balul a fost reluat in 1992 si, de atunci, este tinut cu regularitate in ultima decada a lunii februarie, cit mai aproape de data istorica a infiintarii primei asociatii de specialitate.
Editia din anul acesta a Balului Arhitectilor a fost plina de surprize si numere de atractie care au adunat o numeroasa asistenta.

Asa cum o arata si numele, balul este al „arhitectilor“, dar si al invitatilor acestora, oameni de elita, activi in cele mai variate domenii. Printre ei s-au strecurat insa si „parazitii“: acei asa-zisi „prieteni ai literelor si artelor“ ce se legitimeaza drept gazetari la niste ziare obscure, personaje dubioase, nelipsite de la vernisaje, premiere, lansari de carte si alte manifestari cultural-artistice a caror agenda o tin cu strictete mai ales daca acestea sint urmate si de un cocktail sau vreo libatiune mai serioasa. Este un mister cum au putut sa patrunda – poate numai daca nu au iarba fiarelor ce deschide orice usa – deoarece accesul era deosebit de strict, facindu-se pe baza de invitatie cu grifa personala a organizatorului, iar la intrare se afla un impozant majordom in livrea galonata supravegheat indeaproape de maresalul palatului, la fel de falnic si elegant in fracul sau albastru cu nasturi de argint. Dar sa-i lasam pe acesti „fripturisti“ (porecliti si „piscotari“ ori „colivari“ de cei mai ortodocsi) sa-si umple in tihna sacosele ce le sint semn de recunoastere si sa ne ocupam de balul propriu-zis.

O atmosfera plina de jovialitate si entuziasm a stapinit intreaga noapte. Domnul arh. Serban Sturdza, presedintele O.A.R., cu distinctia-i caracteristica si elegantele maniere ale unei lumi apuse ce-i vadeau sorgintele nobile, si-a asteptat oaspetii, i-a intimpinat curtenitor si a ciocnit o cupa de sampanie cu fiecare. Orchestra de alamuri Classic Band 2000, condusa de Adrian Ienea, a dat semnalul de incepere a balului prin citeva acorduri de trompeta, dupa care a inceput dansul. Valsuri, tangouri, rumbe, shimmy, ragtime, rock-n-roll au constituit inspiratul repertoriu care a incintat asistenta. Dar instrumentistii se pricepeau si la alte genuri muzicale, asa ca au asigurat un foarte potrivit fond sonor pentru parada uniformelor militare care a fost prezentata de studente de la Universitatea de Arte. Batind pas de defilare pe ritmul unor cunoscute marsuri, tinerele si delicatele domnisoare au reinviat eleganta martiala a ultimelor doua veacuri: uniforme de cavalerie, de artilerie, de geniu, de jandarmi calari, vinatori de munte, marina si aviatie, de mare si de mica tinuta din vremea domniei regilor Carol I, Ferdinand, Carol al II-lea si Mihai au prins viata in fata publicului ce aplauda cu frenezie. Dupa incheierea defilarii, modelele s-au amestecat printre participanti, punctind sala cu tonurile locale ale tunicilor, chipielor si caciulilor, fireturilor stralucitoare si penajelor tantose, amuzindu-se de saritura peste timp pe care o infaptuisera cu atita pasiune.

O alta parada – aceea a toaletelor de rigoare – a avut loc putin mai tirziu. In ea au evoluat toti cei eleganti sau care se considerau a fi eleganti. Din pacate, au predominat persoanele care aveau o parere mult prea buna despre tinuta aleasa si despre eleganta cu care o purtau – parere total nefondata si care a pus mari probleme comisiei de jurizare in momentul acordarii premiilor reprezentate de lucrari de arta plastica sau fotografica executate de arhitecti. Cu aceasta ocazie s-a evidentiat faptul ca lumea contemporana nu mai da atentie sau nu mai cunoaste intelesul formulei tinuta de rigoare specificata pe invitatie. Ori o confunda cu tinuta obligatorie impusa la intrarea in anumite localuri, ceea ce este o mare greseala caci, intre a fi decent imbracat, a avea o cravata oarecare sau o fusta si o bluza corecta nu este acelasi lucru cu a fi elegant imbracat, cu smoking sau frac, la git cu papion la o camasa alba, impecabila, cu rochie lunga, manusi si bijuterii, asa cum se cere la un bal elitist, ce incepe dupa ora 20. Din acest considerent, participantilor care venisera descheiati la git le-au fost oferite, cu generozitate, de organizatori, papioane de ziar. Si, cu tot penibilul situatiei, acestia au trebuit sa le poarte. Aviz amatorilor!
Pe linga orchestra de alamuri, programul muzical al noptii a fost asigurat si de alti muzicieni de marca precum marele pianist si compozitor Harry Travitian, vocalista Maria Raducanu acompaniata de Mircea Tiberian in doua mini-recitaluri de jazz sau de formatia de fagoti „Acolada“ de la Filarmonica Romana, avind-o ca solista pe naista japoneza Yumika Nozaki (imbracata intr-un frumos chimono rosu).

Sa speram ca Balul Arhitectilor din acest an a reprezentat un nou pas spre revenirea la timpurile normale prin restituirea opulentei si stilului vremurilor de altadata, cind lumea se bucura din plin de clipele de spumoasa veselie ale unei nopti memorabile ce-i oferea un generos subiect de conversatie pentru intregul interval de 365 de zile pina la urmatoarea editie.