OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

„La ora actuala sintem intr-un razboi in care Iliescu risca, Melescanu risca, Constantinescu risca.“ Astfel descrie, cu o remarcabila neutralitate politica, Adrian Costea scandalul ce-i poarta numele. Este o fraza simpla, printre multe altele oarecum similare, cuprinse in fascinanta convorbire pe care dl Costea a avut-o cu Cornel Nistorescu, publicata vineri in Evenimentul Zilei. Aceste cuvinte se refera desigur la prelungirile politice si posibil electorale ale acestui scandal, care, inainte de a fi unul politic este, totusi, unul judiciar, declansat nu de autoritatile romane, ci de cale franceze. Adrian Costea este anchetat pentru operatiuni financiare ilegale, in special spalarea de bani, modalitatea prin care sume obtinute pe cai ilicite sint „albite“ si transferate in conturi de banca onorabile. In acest caz, este vorba de sume considerabile de bani provenite in buna masura din Romania si plasate dintr-o retea de firme si conturi considerate suspecte in banci din Franta si Elvetia. Dupa cum se stie, autoritatile franceze au extins ancheta in Romania si Elvetia, iar persoanele interogate pina acum au facut parte din administratia Iliescu sau au condus servicii si banci in perioada dinainte de alegerile din 1996.

Deocamdata ancheta continua si nu se stie daca si ce anume a descoperit deja sau va descoperi in viitor. Ce se stie, insa, cu certitudine este ca Adrian Costea nu a fost doar un om de afaceri cu interese de afaceri in Romania ci si un apropiat al unor politicieni romani de virf, carora le-a facut servicii de un gen sau altul si le-a fost prieten sau consilier. Mai mult, potrivit propriilor sale declaratii si altor surse in cunostinta de cauza, el si-a atribuit si un rol de manipulator al vietii politice romanesti, revendicindu-si, de pilda, paternitatea Aliantei pentru Romania, partidul ce a rezultat din scindarea PDSR-ului si este astazi o forta de prim rang pe esichierul politic. „Am initiat aparitia lui Melescanu pe piata publica“, „eu l-am ales, ideea imi apartine“, afirma Adrian Costea, apreciind ca „Aparitia APR-ului a schimbat fata politica a Romaniei“. Fusese, insa, un consilier ascultat al lui Iliescu cu mult inainte de scindarea PDSR-ului („am petrecut cu Iliescu sute de ore de discutii“, afirma el). In campania electorala din 1996, se sforta sa-l ajute pe Ion Iliescu sa cistige alegerile, atribuindu-si in interviul din Evenimentul Zilei chiar elaborarea „conceptiei“ campaniei electorale a fostului presedinte. El i-a publicat si o mare cantitate de material publicitar pentru acea campanie, in speta fotografii si afise electorale, pe banii sai proprii, ne asigura el, desi exista suspiciunea ca ar fi fost bani deturnati din fondurile ce i-au fost virate pentru publicarea faimosului album Eterna si fascinanta Romanie, o extravaganta editoriala inutila si la un cost exorbitant*.
Iliescu a pierdut alegerile, dar accesul lui Costea la Cotroceni nu a fost oprit, caci a devenit, intr-un chip miraculos s-ar putea spune, un consilier aparent pretuit al noului presedinte, Emil Constantinescu. Nu se cunosc favoruri pe care sa le fi facut actualilor guvernanti, dar din scrisori pe care Adrian Costea le-a dat ziarelor spre publicare in ultimele zile rezulta ca l-a conseiat insistent pe presedinte. Lectura acestor misive este chiar interesanta si instructiva. Lista legaturilor sale suspuse din Romania este mai lunga si s-ar putea sa creasca.

Este greu de inteles cum se infiripa si se destrama astfel de relatii intre un om de afaceri strain, cu mari interese economice in Romania, si cele mai proeminente personalitati politice ale tarii. Sint mai multe posibile raspunsuri, unul dintre ele trimitind la aluziile facute de diverse surse la posibilitatea ca Adrian Costea sa fi fost agent acoperit al serviciilor secrete dinainte de 1989, transferat apoi noilor organisme de resort. Cu astfel de conexiuni, intreprinzator si capabil, ar fi ajuns in cercurile inalte, carora le-a fost util in diversele lui ipostaze. Se cunoaste destul de putin si fragmentar despre serviciile prestate, dar apare clar ca beneficiul unora dintre personalitatile mentionate in presa nu s-a rezumat doar la sfaturile si ideile lui Costea, ci a luat forme concrete cu pret in dolari sau franci: de la literatura de propaganda electorala pentru Iliescu la vizitele fastuoase ale unora din anturajul fostului presedinte, aranjate si platite de acest personaj. In ce scop a facut-o? Nu in scop publicitar, nu l-a interesat deloc lumina rampei. Asta-i sigur si chiar socant. Caci este uluitor ca o persoana de o asemenea influenta sa ramina total necunoscuta publicului, vreme de noua ani. Abia in ultimele zile ale saptaminii trecute a inceput sa vorbeasca selectiv presei. Sa se fi multumit numai cu satisfactii patriotice, cum pare sa sustina el? Nu tocmai usor de crezut, mai ales daca ne gindim la afacerile banoase pe care le-a facut in Romania. Eminentele cenusii nu lipsesc nicaieri in lume, dar parca nicicind in vremurile recente nu a ajuns cineva, in vreo alta tara, atit de influent incit sa faca si sa desfaca aproape un intreg spectru politic. S-ar putea prea bine ca Adrian Costea sa-si exagereze reusitele, dar chiar daca numai o parte din ce pretinde el e adevarat, rolul si influenta sa depasesc orice ne-am fi putut imagina. Si acest lucru spune ceva despre fragilitatea institutionala din Romania.

Intrebarea presanta este acum ce efecte politice va avea acest scandal. Va afecta el oare destinele electorale ale personajelor pe care le vizeaza? Nu avem, deocamdata, indicii clare in acest sens, in afara de ce ne poate sugera nervozitatea pe care o arata politicienii respectivi in acest moment. O nervozitate care denota ingrijorare si anticipeaza poate repercusiuni. Viata politica si desfasurarile electorale din Romania nu sint inca reglementate legal in toate detaliile. Finantarea partidelor si campaniilor electorale, de pilda, ramine inca un domeniu legislativ aproape virgin. Scandaluri ca cel care l-a implicat recent pe fostul cancelar german Helmuth Kohl nu ar putea avea loc in Romania tocmai din cauza prevederilor legale anemice ori inexistente. Iar in conditiile in care o parte considerabila a publicului romanesc gindeste ca „toti politicienii sint corupti“, e aproape imposibil de intrevazut daca va fi doritor sau in stare sa penalizeze moral si electoral pe cei care ar iesi sifonati din acest scandal. In multe tari, banii se „spala“ mai usor decit obrajii. Vom vedea cum se petrec lucrurile in Romania. Oricum, mai sint multe luni pina la alegeri, iar Adrian Costea ne avertizeaza ca mai are cite ceva de dezvaluit.

–––––––
* Stiu cum arata si ce impact ar fi putut avea pentru ca am fost unul dintre cei carora le-a fost expediat prin posta albumul, impachetat in citeva rinduri de ambalaje si cintarind, cred, peste 5 kg. Se intimpla acum citiva ani si nu am aflat niciodata cine si de ce mi-a facut onoarea de a ma include in lista selecta a destinatarilor si nici ce-ar fi urmat sa fac pentru a ma revansa. De altfel, la acea data, problema cu care se confrunta Romania in afara granitelor nu era urmarea faptului ca strainii nu stiau ca are peisaje frumoase si tarani fotogenici, ci rezultatul inabilitatii guvernantilor de atunci de a proiecta imaginea unei puteri angajate credibil intr-un proces de reforme.