Autor: 
Categoria: 
Lumea arabă este zguduită de neașteptate revolte împotriva tiraniei,
opinia publică germană – de o poveste de plagiat. Karl Theodor zu Guttenberg,
ministru al Apărării și cel mai popular politician german, steaua sau, mai bine
zis, cometa răsărită la orizontul speranțelor creștin-socialilor și
creștin-democraților, tocmai acela care voia să simbolizeze cinstea și
corectitudinea aristocratică, a folosit în teza sa de doctorat în drept
nenumărate citate, care mai lungi, care mai scurte, fără ghilimele și fără să
le indice proveniența. Întîi, zu Guttenberg a declarat că învinuirile care i se
aduc sînt „abstruse“. Cum însă acestea au devenit din zi în zi mai numeroase și
de netăgăduit, „baronul trișor“ sau „mincinos“, cum este numit acum, s-a
hotărît să renunțe provizoriu la titlul de doctor. Apoi, după un sfîrșit de
săptămînă în care a aruncat o nouă privire asupra acum celebrei scrieri, despre
care gurile foarte rele afirmă chiar că ar fi opera unui ghostwriter, dînsul a
ajuns la concluzia că aceasta este o „tîmpenie“, iar el însuși „numai un om“
care a făcut „greșeli“, așa că s-a hotărît să renunțe definitiv la acel titlu.
Puțin după aceea, renumita Universitate din Bayreuth, unde cu patru ani în urmă
fusese numit doctor cu summa cum laude, i-a retras ea însăși titlul.
Un scandal
teribil, deci. Cu toate acestea, și în ciuda bine-cunoscutei ei șovăielnicii, Angela
Merkel s-a pronunțat în acest caz destul de repede în favoarea ministrului ei
de Apărare, pentru că, nu-i așa?, știința e una, politica, alta și apartenența
la Guvern nu depinde de un titlu de doctor. În ciuda criticilor acerbe, apărute
pînă și în conservatoarea Frankfurter Allgemeine Zeitung, și a indignării
masive a oamenilor de știință, care au împodobit cu pantofi, în semn de
dispreț, gardul Ministerului Apărării, coaliția conservator-liberală nu a
crîcnit și l-a susținut în continuare. Abia după ce presiunea mediatică i-a
devenit insuportabilă (și, în plus, se prefigura un nou scandal din cauza
legăturilor financiare dintre Ministerul Apărării și grupul de presă Springer,
care, mai ales prin BILD, l-a propulsat și sprijinit pînă la sfîrșit), zu Guttenberg
s-a hotărît, brusc, să demisioneze. Totuși, el continuă să fie cel mai popular
politician german (și nu este deloc exclus ca, în cîțiva ani, să renască precum
Phoenix din propria-i cenușă, mai ales că a știut să-și transforme demisia
într-un act de înaltă responsabilitate). Întrebarea cum de acest lucru este
posibil duce direct la mereu actuala problemă a psihologiei maselor și ar
merita o analiză aprofundată. Pe lîngă ea, apare însă alta, și ea interesantă,
nu în ultimul rînd datorită faptului că ne readuce la Nae Ionescu și la
problema „împrumuturilor“ lui.
Așadar: de ce a plagiat zu Guttenberg? Respectiv: de ce trebuia Nae
Ionescu, despre care pînă și G. Călinescu spunea că este de o „inteligență și
de o informație indiscutabile“, să se împăuneze cu pene străine? „…l-am regăsit
pe vechiul meu Nae Ionescu, limbut, abil, copilăros, și din cînd în cînd
șmecher“, îl descrie Mihail Sebastian. „Cît e de copilăros, cît de mult vrea să
epateze și cît de multă plăcere îmi face să-l ajut cu aerul meu de admirație
interzisă, de mirare perpetuă, de așteptare surprinsă, intrigată.“ Iar Mircea
Vulcănescu precizează: „Există chiar în personalitatea lui o fațetă pe care am
numit-o de «Gică»… Este chipul omului satisfăcut de succesele ușoare, omul
căruia îi place să se arate, să vadă că se face caz de el, de cele ce spune și
ce face“. Copilăros, dornic de succes, de admirație, mereu gata să epateze,
adică extrem de narcisist. Or, pentru cineva atît de înnebunit după privirea
admirativă a celorlalți, „autenticitatea“ este bună și frumoasă, dar cam fadă.
„Originalitatea“ însă vrăjește, seduce, strălucește, ea „rupe gura tîrgului“.
Nae Ionescu trebuia să fie și original, foarte original, cel mai original! Din
cauza aceasta, nu i-a numit pe cei din care se inspira, din care cita sau ale
căror idei le prelucra.
Despre zu Guttenberg se spune că ar fi lucrat șapte ani la teza de
doctorat, că aceasta ar fi fost pentru el o chestiune de inimă. Ce-i trebuia,
însă, acestui descendent al unei foarte bogate familii de foști baroni titlul
de doctor? Răspunsul este destul de simplu: ambiția nemăsurată, care l-a
propulsat pe scena politică, l-a mînat să-și demonstreze, sieși și celorlalți,
competența și în domeniul științific. Titlului aristocratic, moștenit, trebuia
să i se adauge și cel științific, dobîndit numai datorită capacităților
personale. Or, acestea se pare că nu au fost, totuși, pe măsura ambiției. În
discursul pe care l-a ținut pentru a-și cere scuze pentru „greșeala“ făcută, zu
Guttenberg a recunoscut, candid, că a fost atît de trufaș încît a crezut că
poate împăca o carieră de deputat în Parlament cu îndatoririle vieții de
familie și cu cerințele științei. Despre trufia de a fi crezut că el poate
încălca fără probleme regulile pe care muritorii de rînd sînt ținuți să le
respecte, nu a suflat însă nici un cuvințel. Ba dimpotrivă, nu s-a sfiit să
nege evidenta intenție de plagiat, adică reaua sa credință, și să afirme că
poate fi un model datorită felului în care a reacționat în această situație
precară. Menschlich-allzu menschlich: omenești, prea omenești sînt cărările
narcisismului, oricînd și orișiunde.
În ce măsură a fost Nae Ionescu un model demn de urmat? Importanța sa
este în primul rînd de domeniul istoriei, personalitatea sa – una peste care nu
se poate trece, asemănătoare, întrucîtva, „lucifericului“ și influentului
Stefan George. Teoria lui politică este, după cum foarte exact remarca
Sebastian, „teribil de reacționară“. Iar cea metafizico-religioasă este sau ar
trebui să fie astăzi, în anul 2011, depășită. Sigur, încă mai există pe
plaiurile mioritice mulți care cred că Europa datorează „totul“ creștinismului.
Sigur că, în ultimii 20 de ani, superstiția religioasă a luat un avînt
neliniștitor. Sigur că, în vremuri de mare restriște, nu e nicăieri exclus să
răsară și teocrații. Sigur că rațiunea e slabă și atavismele puternice.
Neocortexul este tînăr, sistemul limbic însă bătrîn – de cînd e lumea. Totuși,
în această Europă, din care acum chiar facem parte, unii, ca Horst Hermann,
sociolog al religiei, știu că progresul social s-a înfăptuit întotdeauna
împotriva Bisericii și se întreabă dacă într-adevăr este necesar să ne ghidăm
viața după concepțiile de viață „ale unor păstori de acum cîteva mii de ani“.
Pe acest fundal, ideile religioase ale lui Nae Ionescu sînt insuportabil de
retrograde. În general, teoria nu se prea împacă la el cu practica.
Creștinismul lui, „aspru, asocial“ (Vulcănescu), este în directă contradicție
cu Maybachul sau cu Mercedesul Benz, cu hainele „de la Londra, rufele de la
Viena, mobilele de la Florența, articolele de toaletă de la Paris“, cu vila de
la Balcic și palatul de la Băneasa (Sebastian), cu intrigile politice, cu
oportunismul, cu dorința de a parveni. Aventura, autenticitatea, trăirea nu se
potrivesc cu negarea libertății individuale și cu exacerbarea colectivității.
Stilul modern al profesorului charismatic contrastează neplăcut cu rigiditatea
tradiționalistului ortodox, mondenitatea, cu habotnicia. Că „viața lui nu poate
fi dată de pildă oamenilor de rînd“, o recunoaște și Mircea Vulcănescu. Dar el
încă mai crede că Nae Ionescu este ghidat de „convingerea lui adîncă“ și de
„stilul pe care și l-a ales în existență“. Dacă această convingere și acest
stil trebuiau să-l facă, de exemplu, să-i ceară lui Vulcănescu scutire de vamă
pentru „automobil<ul> splendid“, adus din Germania, este, bineînțeles, o
întrebare retorică. Astfel, Mihail Sebastian pare mai aproape de adevăr, atunci
cînd se întreabă dacă teoria lui reacționară nu este cumva „un inconștient act
de apărare“. De apărare – a intereselor lui, aș preciza eu.
Dacă zu Guttenberg, care nu are nimic „luciferic“, își va putea relua
traiectoria de cometă, vom vedea în viitor. Nae Ionescu a parcurs-o pe a lui, a
încheiat-o. Cometele apar, strălucesc un timp, apoi dispar. Iar cei care vin apoi
nu înțeleg cum de-au putut vrăji atît.
În imagine: Karl Theodor zu Guttenberg
Etichete:
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters