Barul de Zi, în vizită la ICR

Autor: Mihai FULGER | Categoria: Arte | 0 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Din ce în ce mai populara „Seară de film“ a Institutului Cultural Român a prezentat pe 30 octombrie documentarul Corinei Radu BAR DE ZI şi alte povestiri, în prezenţa regizoarei. Realizat în cadrul primei ediţii a atelierului de teorie şi practică a documentarului „Aristoteles“ (Sibiu, 2006), filmul a fost premiat pînă acum la festivalurile Astra Film Sibiu 2007, DaKINO Bucureşti 2007 şi Cronograf Chişinău 2008.

Remarcabil, în contextul documentarului românesc de azi, este pariul cîştigat de Corina Radu: regizoarea izbuteşte să dovedească spectatorilor că povestea oricărui „om simplu, nebăgat în seamă“ (cum se autodeclară unul dintre personajele sale) are importanţă şi poate stîrni interesul celorlalţi, cu condiţia să existe cineva care să fie dispus s-o asculte şi să ştie s-o spună la rîndul său altora, prin cuvinte şi imagini. Fără a căuta sîmburele de senzaţional al existenţelor pe care ni le prezintă şi care deseori frizează banalitatea, autoarea cîştigă încrederea persoanelor ce gravitează în jurul ultimului „Bar de zi“ din Sibiu (vestigiu al epocii comuniste, devenit loc de întîlnire al refuzaţilor societăţii), le urmăreşte în spaţiile lor private, unde acordă multă atenţie obiectelor relevante, cu funcţie de caracterizare, şi le scoate la iveală umanitatea, astfel încît ne putem ataşa uşor de ele. Deşi documentarul are mai mulţi subiecţi, care se cunosc, se intersectează şi interacţionează, cei mai mulţi dintre ei sînt în mod esenţial nişte oameni foarte singuri. De aceea, chiar dacă ei vorbesc despre dragoste sau fericire, emiţînd uneori reflecţii uimitoare (care ar putea fi considerate, în mod eronat, nişte replici învăţate), tema majoră a filmului este singurătatea, cea mai gravă boală a timpurilor noastre.

În acelaşi timp, autoarea şi-a autocenzurat intervenţiile şi interacţiunile explicite cu persoanele devenite personaje, alegînd să-şi facă simţită prezenţa doar implicit în documentarul său, prin direcţionarea discursurilor şi prin montaj (cea mai dificilă etapă, care a durat cîteva luni, necesare pentru a găsi structura cea mai potrivită şi pentru a stabili ponderea justă a fiecărui personaj în economia filmului). Foarte bine gîndite, imaginea şi ilustraţia muzicală contribuie la crearea unei atmosfere atemporale, viaţa de pe ecran lăsîndu-ne impresia unui seducător tangou perpetuu. Totuşi, spre final, ameninţarea morţii tulbură liniştea oamenilor, însă orice necaz trece repede în „Barul de zi“...

În prezent, regizoarea pregăteşte un nou documentar despre Regina Maria a României. (M.F.)

Recomanda articolul prin: