De unde a început totul?
Miercuri, 22 iunie 2011, în emisiunea de la B1 TV, realizată de Ion
Cristoiu şi Robert Turcescu, Traian Băsescu face următoarele
afirmaţii consternante:
- Vedeţi, noi încă nu ne aşezăm
corect valorile. Spre exemplu, pentru noi toţi şi pentru istorie,
Antonescu rămîne responsabil de Holocaust împotriva
evreilor şi a ţiganilor, ducerea lor în Transnistria, nu ştiu
ce. Nimeni nu spune că Statul român avea un şef de stat
atunci. Ăsta (mareşalul Antonescu – n. red.) era doar
prim-ministru atunci. Unora le dăm averi, iar pe alţii îi
considerăm criminali de război – şeful de stat şi
prim-ministrul. Doar pentru că unul a fost slugă la ruşi şi a
lăsat ţara prin abdicare îl iertăm de toate păcatele.
- În contextul împlinirii a
70 de ani hai să-i spunem de la celebra „Soldaţi români, vă
ordon, treceţi Prutul!“, dacă aş fi fost în acel moment
istoric, aş fi dat acelaşi ordin, pentru că aveam un aliat şi
aveam de recuperat un teritoriu. Dacă aveam condiţiile de atunci,
probabil că aş fi făcut-o.
- Tot continuăm să considerăm că
abdicarea regelui a fost un mare act patriotic. Nu. A fost un act de
trădare a interesului naţional al României. Din partea
regelui. Acesta este punctul meu de vedere.
Aceste declaraţii dărîmă toată
construcţia pro-Băsescu, vizibilă de cîţiva ani. Practic,
este prima oară cînd şeful Statului nu mai poate fi apărat
şi susţinut. Prin aceste declaraţii, s-a ajuns într-un
„moment istoric“. Şeful Statului foloseşte cuvintele „trădare“
şi „slugă a ruşilor“ referitor la un personaj istoric care s-a
străduit să reziste ofensivei comuniste şi care a fost forţat să
abdice.
După aceste declaraţii, putem vorbi
despre un fenomen foarte puternic la nivelul opiniei publice:
repulsia. Traian Băsescu este dezavuat tranşant, vorbindu-se de
gafă, inabilitate, atac suburban, proastă creştere şi de lipsa de
minime cunoştinţe istorice (toate tezele comuniste despre regele ca
„frînă a progresului istoric“ sînt reluate,
amplificate şi distorsionate de Traian Băsescu).
Al doilea fenomen este la nivelul
intelectualităţii române. Este prima oară cînd
aşa-numiţii „intelectualii ai lui Băsescu“ aveau prilejul să
se delimiteze de Traian Băsescu, să arate concret că ideea
vehiculată în mass-media despre intelectualii care au renunţat
la spiritul critic este doar o nălucire. Numai că destui
intelectuali ratează momentul. Fie tac, fie fac, aşa cum procedează
Vladimir Tismăneanu, încercări de a pune batista pe ţambal.
Astfel, Vladimir Tismăneanu spune următoarele: „Ca profesor de
ştiinţe politice şi ca istoric al comunismului îmi exprim
rezervele faţă de stilistica exprimării“, afirmă acesta, într-o
declaraţie acordată postului public de radio pe 24 iunie.
La Bruxelles, vineri, 24 iunie, Traian
Băsescu este din nou întrebat despre afirmaţiile din 22 iunie
şi îşi pierde cumpătul, întrerupînd brusc o
conferinţă de presă: „Nu puteţi dormi de clarificări?“. Mai
trec două zile de weekend şi i se cere lui Traian Băsescu să-şi
ceară scuze faţă de regele Mihai. Acestre scuze nu vin, Traian
Băsescu vorbeşte în faţa unui Parlament cu opoziţia
boicotîndu-i discursul, prin neprezentare în sală. Luni,
spre seară, pe 27 iunie, Sorin Ilieşiu îi cere demisia lui
Băsescu. Este prima ruptură în grupul celor care l-au
susţinut pînă acum pe Traian Băsescu.
UPDATE (varianta on-line)
Miercuri,
29 iunie 2011, preşedintele Băsescu este invitat la 10 TV unde afimă că
„nu are nimic de retractat“. „Un şef de stat, un comandant de navă,
sînt meserii în care nu se abandonează echipajul. Fiecare
şef de stat are naţiunea lui, pe care n-o lasă singură, rămîne cu ea. Eu
nu pot... probabil sunt deformat profesional. Profesia mea mă obligă să
gândesc aşa şi asta e. În ceea ce am spus despre Regele Mihai nu am ce să retractez“.
Concluzia:
regele Mihai – în opinia lui Traian Băsescu – şi-a „abandonat
echipajul“, a fost „sluga ruşilor“, iar abdicarea a reprezentat „un act
de trădare a interesului naţional al României“.
Despre Ion Antonescu, Traian Băsescu a precizat: „Cînd Antonescu a trecut Prutul, dacă se oprea la
Nistru, era perfect. Dar implicarea lui în deportarea evreilor şi
ţiganilor, pe alţii i-a trimis la Auschwitz – sigur, Majestatea Sa
n-a văzut, dar... nu e de tolerat uciderea oamenilor pe criterii
rasiale. Nu e de tolerat: ucidere, deportare, separare. Sîntem
toţi lăsaţi de Dumnezeu să trăim pe pămîntul ăsta atît cît putem
trăi. Deci această parte n-are nici o scuză din punctul meu de
vedere“
- Joi, 30 iunie, conflictul se externalizează. „Este absolut evident că o astfel de bravadă neruşinată, care justifică
agresiunea fascistă şi profanează memoria milioanelor de victime ale
nazismului, este inadmisibilă şi merită o reacţie adecvată din partea
Europei civilizate. Cuvintele lui Băsescu - despre faptul că, «în locul mareşalului
Antonescu, în 1941, şi el i-ar fi îndreptat pe ostaşii români peste
Prut» pentru a lua parte la agresiunea Germaniei hitleriste împotriva
URSS - sînt revoltătoare“, se arată într-un comunicat al ministerului rus de Externe.
Răspunsul lui Traian Băsescu din aceeaşi zi: „Se pare că unii devin sensibili şi dacă discuţi despre istorie. Eu
nu sînt istoric, dar cred că răspunsul meu a fost în deplin acord cu
poziţia României, care, prin Parlamentul României, a condamnat pactul
Ribbentrop-Molotov. Mai mult, Duma de Stat a condamnat pactul
Ribbentrop-Molotov. Deci nu văd unde e supărare, iar Uniunea Sovietică
nu există. Nu mai există. Noi avem o relaţie acum cu Federaţia Rusă, iar
când discutăm despre Uniunea Sovietică, discutăm despre ceva ce a fost.
Despre istoria noastră nu avem cum să nu discutăm. Aş
mai spune un lucru. Sînt deja mari analişti militari şi politici care
s-au isterizat deja cum atacăm noi Federaţia Rusă. Nu, era vorba de o
realitate din istoria acestei ţări şi a relaţiei României cu Uniunea
Sovietică. Nimic nou sub soare, mai ales că poziţia a fost în deplin
acord cu condamnarea pactului Ribbentrop-Molotov. Dacă cineva are dureri
pe la vreo Antenă 3, cu analişti mereu furioşi că a dispărut Uniunea
Sovietică, o avea dureri. Eu nu am“, a spus Traian Băsescu.
- Să reţinem şi reacţia Ambasadei Statelor Unite la Bucureşti, produsă sîmbătă, 25 iunie 2011. Ambasada SUA a dat publicitatii mesajul presedintelui Harry Truman, cu
prilejul decorarii Regelui Mihai cu cea mai inalta distinctie americană -
Legiunea de Merit.
"Majestatea Sa Regele Mihai I al României a dat dovadă de un
comportament excepţional de merituos în exercitarea unui serviciu
remarcabil pentru cauza Naţiunilor Aliate în lupta lor împotriva
Germaniei hitleriste. În iulie şi august 1944, Naţiunea sa, aflată sub
dominaţia unui regim dictatorial asupra căruia Regele nu avea niciun
control, aliindu-se cu agresorii germani, el, Regele Mihai I, a reuşit
să dea ţel, direcţie şi inspiraţie forţelor interne, necoordonate pînă
atunci, care se opuneau conducerii dictatorului. Deşi Capitala era încă
dominată de trupele germane, pe 23 august 1944, în culminarea
eforturilor sale, el însuşi, din proprie iniţiativă şi fără a se gândi
la siguranţa personală, a dat semnalul unei lovituri de stat ordonând
gărzilor palatului său să-l aresteze pe dictator şi pe principalii lui
miniştri. Imediat după, într-o inspirată proclamaţie către ţară,
adresată la radio, el a informat Naţiunea despre decizia lui de a scoate
România de sub jugul nazist şi a chemat Armata să se întoarcă împotriva
trupelor germane şi să ucidă soldaţii, să-i ia prizonieri sau să-i
alunge din ţară. Puşi în faţa acestui frontal şi puternic act din partea
suveranului lor, răspunsul poporului român şi al Armatei Române a fost
imediat şi din toată inima. Rezultatul: în doar cîteva zile, cea mai
mare parte a teritoriului României a fost eliberat de sub controlul
nazist, şi principala linie a rezistenţei germane pe frontul de sud-est a
fost retrasă cu cinci sute de kilometri spre nord-vest. Prin judecata
lui superioară, prin îndrăzneala acţiunii sale şi prin înaltul caracter
al conducerii sale, Regele Mihai I a avut o contribuţie extraordinară la
cauza libertăţii şi democraţiei".
- Ambasada SUA - tot ca un raspuns indirect la afirmatiile presedintelui
Basescu - a transmis presei si textul aflat pe placa de la Memorialul
Holocaustului din Bucuresti:
"Holocaustul în România, 1940-1944. În timp ce Germania nazistă, aliaţii
şi colaboratorii ei implementau planurile de distrugere a evreilor
europeni, care vor fi cunoscute sub numele de Holocaust sau Shoah,
statul român a dezlănţuit propria persecuţie sistematică a evreilor care
a fost anticipată de legislaţia antisemită a anului 1940. Pogromurile
din Dorohoi şi Galaţi, din iunie 1940, cele din Bucureşti, din 1941, şi
Iaşi din iunie 1941, au lăsat în urmă mii de morţi şi au marcat
începutul distrugerii organizate a evreilor români. În octombrie 1941,
regimul Ion Antonescu a început deportarea evreilor din Basarabia şi
Bucovina în Transnistria, declanşând genocidul, cu scopul eliminării
populaţiei evreieşti a ţării. Între anii 1940-1944 statul român a fost
responsabil pentru moartea a cel puţin 280.000 de evrei români şi
ucraineni. De asemenea, 25.000 de persoane de etnie romă au fost
deportate în Transnistria, unde 11.000 au pierit. În primăvara anului
1944, autorităţile maghiare de ocupaţie din regiunile de nord-vest ale
României au deportat 135.000 de evrei transilvăneni la Auschwitz, unde
au fost omorîţi de Germania nazistă. Naţiunea română şi guvernul ei au
ridicat acest memorial ca un loc permanent de amintire şi ca un
avertisment adresat generaţiilor viitoare".
Redacţia revistei Observator cultural oferă
cititorilor săi o dezbatere despre afirmaţiile preşedintelui
Băsescu. Am invitat redactori şi colaboratori ai revistei să
interpreteze
momentul de acum o săptămînă şi, de asemenea, să discute
despre perioada în care regele Mihai s-a aflat în fruntea
României (1940-1947). La dezbaterea noastră participă
istorici (Andrei Muraru, Marius Oprea, Ovidiu Pecican, Şerban
Rădulescu-Zoner) şi scriitori (Doina Uricariu, Bedros Horasangian,
Geo Şerban). Publicăm şi intervenţia lui Sorin Ilieşiu.