OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

„Pina la urma, politica are o singura masura: capacitatea de a primi voturi.“
Traian Basescu,
19 mai 2007

Dupa un „mai draga“ iliescian, avem acum de preluat din argoul politic un mai vinovat „mai pasarica“...
Foarte interesante si rare sint momentele in care viata privata, adevaratul caracter al omului politic ies la iveala. Bine, acum la acest capitol Traian Basescu, presedintele (reprosa deunazi ca nu toti i ne adresam in presa cu acest titlu), este un adevarat exhibitionist, in comparatie cu alti politicieni. Viata lui este un show Big Brother. Stim cind munceste, stim (demonstrat) si cum gindeste, stim cind bea si cum danseaza. Coleric, entuziast, minios, haios, intransigent, jovial, mereu acelasi Traian Basescu, Presedintele. Stim ca injura ca la usa cortului daca e in „privat“, evident nu-i un secret ca pileste, conduce chiar si masina si ATV-ul etc. Asa ajungem la discutia dintre ce e public si ce e privat in viata unui politician, discutie care a marcat mediul jurnalistic francez si britanic timp de decenii si care la noi nu prea s-a infiripat.

Incidentul cu jurnalista de la Antena 1, careia i-a confiscat telefonul in supermarket, a fost cit se poate de neinspirat. A fost din categoria „Traian Basescu“, dar neinspirat. Circumstante atenuante sint: climaxul emotional datorat turului de forta la care a fost supus de referendum, iritarea provocata de trustul Voiculescu, care l-a vinat continuu s.a.m.d. Dar gestul este totodata si hilar: daca nu-i lua telefonul, raminea cu o vorba de duh, „mai pasarica“. Dar asa, a cazut din lac in put. Conversatia cu sotia sa, justificarea privata data acesteia i-au facut mai mult rau. Daca nu ii lua reporteritei telefonul, nu s-ar fi inregistrat niciodata vorbele compromitatoare. Cuvintele au aratat fata cea mai intima a lui Traian Basescu, cea cu prejudecati nedemne de un presedinte. Cuvintele „tiganca asta imputita“ demonstreaza o fata a presedintelui pe care o banuiam si de care nu voiam sa stim. Scuzele, venite in mod normal, nu pot repara mare lucru.

Organizatia Romani Criss a sesizat Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii pentru referirea la originea etnica a ziaristei in mod defaimator. Presedintele, dar si jurnalista de la Antena 1 au fost solicitati sa se prezinte la consiliu. Evident, reactia consiliului este aberanta. Oricit de clare au fost vorbele lui Traian Basescu, presedintele, acestea au fost in mod evident spuse intr-un mediu privat. Sansa ziaristei a fost ca presedintele habar nu avea sa inchida telefonul si asa a facut probabil cel mai bun reportaj din viata ei (in orice caz, cel mai cunoscut). Antena 1, 2, 3, tot trustul Voiculescu, au facut caz de intimplare si au exploatat-o la maxim, tinind-o un timp record pe paginile de Internet ale canalelor sale si reluind-o obsesiv, intr-o campanie de compromitere tintita.

Dezbaterea viata publica versus viata privata poate continua cu teme de autoreflectie in presa. De exemplu, pina unde poate merge un trust media cu implicarea in lupta politica? Sau este sau nu o magarie sa folosesti o convorbire privata pentru a denigra? Oricum, intrebari pe care trustul lui Voiculescu nu si le va pune niciodata. Fara difuzare, vorba ar fi ramas intre presedinte si prima doamna.
Revenind la Traian Basescu, sa ne uitam si la discursul sau public. Desi pe alocuri decoltat sau excesiv, el se remarca, spre deosebire de cel al opozantilor sai, printr-o puternica consistenta tematica. Discursurile cu privire la temele majore sint aproape ireprosabile: reformarea clasei politice, descentralizarea, sanatatea, educatia, agricultura, energia, fondurile europene, toate acestea sint temele uitate de o clasa politica chitita pe mazilirea lui Basescu de aproape o jumatate de an si pe nimic altceva.

Acestea sint temele care atrag fiecaruia dintre noi atentia, in functie de interesele noastre profesionale sau sociale. De exemplu, discursul lui Traian Basescu, presedintele, intr-un domeniu la care am pretentia ca ma pricep, educatia, mi se pare excelent. Evident e mina unor consilieri, dar el il declara, el si-l asuma. Poate cel mai bun discurs al sau, cel din ajunul suspendarii, a fost, inainte de toate, unul tematic. A sunat aproape ca un testament rostit inainte de a fi dat afara de la Cotroceni.
Evident ca fiecare categorie electorala, sociala are motivele sale atunci cind se pozitioneaza pro sau contra Basescu, presedintele. Unii se regasesc in vulgaritatea sa, unii in naturaletea sa, altii in discursul sau. La intrebarea cum de poate sta Liiceanu alaturi de Elena Udrea si Cocos, probabil ca raspunsul sta in capacitatea lui Traian Basescu, Presedintele, de a primi voturi.