Pentru unii, situaţia devenise apăsător de umilitoare. Văzînd că bombardarea zonelor interesate cu apeluri patetice nu dădea nici măcar roade chircite, în ziua de 3 august, Doru Mărieş, preşedintele Asociaţiei „21 Decembrie 1989“, a intrat în greva foamei pentru a atrage atenţia lumii civilizate, în an de elecţii prezidenţiale, şi pentru a forţa factorii decizionali să adopte o soluţie pentru reluarea demersului juridic. Zilele treceau şi, după cum fusese lesne de prefigurat, nimic nu se întîmpla. Doru Mărieş galopa către moarte cu aceeaşi naivă exuberanţă şi cu acelaşi sacrificiu dezinteresat ca şi victimele făcăturii decembriste, care doreau libertatea de dragul libertăţii (azi, ar fi primii care ar regreta-o).
Potrivit relatărilor imparţiale de la faţa locului, în cursul discuţiilor, mai multe persoane au fost lovite de stupoare. Primul a fost lovit dl preşedinte, care a aflat şi el că asasinii sînt liberi şi necercetaţi. Al doilea, dl Mărieş, care, de cum a avut ocazia, a declarat: „I-am spus aseară preşedintelui că îl înjur de trei ani, dar am înţeles că nu este vinovat. Din ceea ce s-a discutat aseară am înţeles că procurorul general l-a minţit în faţă pe preşedinte. Am înţeles că Laura Codruţa Kovesi este fiica lui Iliescu şi că structurile din Parchetul General, care coordonează activitatea instituţiei, sînt conduse din umbră de Iliescu“.
Redăm fragmentul unei ştiri preluate din Evenimentul zilei (9 septembrie), care lămureşte contextul îndepărtării generalului Voinea de la cîrma amînării adevărului despre evenimentele discutate: „Conducerea Parchetului General a demarat un control la Secţia Parchetelor Militare, control în urma căruia Dan Voinea a fost eliberat din funcţie, printr-o decizie a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea Ministerului de Justiţie şi a procurorului general“. Se înţelege de aici că Dan Voinea fusese depistat cu multe nereguli în sertar. Reporterul de la Evenimentul zilei îl întreabă: „De ce aţi fost eliminat de la ancheta Revoluţiei?“. Fostul general răspunde: „Prefer să nu comentez. Ştiu care sînt motivele, dar nu are sens să fac aceste amănunte publice, nu cred că este relevant şi nici important în acest moment, pentru că scopul principal este ca dosarele Revoluţiei să ajungă în instanţă“. Pentru opinia publică este foarte important de ce omul care s-a ocupat, fără nici un rezultat notabil timp de aproape două decenii, de ancheta evenimentelor din Decembrie 1989 a fost eliminat în clipa în care era cît pe ce să-l prindă pe Iliescu.
Procurorul general a profitat de anturaj şi a amintit că toate dosarele trimise de Dan Voinea în instanţă au fost întoarse la Parchet pentru diverse vicii de procedură. Apoi, s-a adresat direct fostului procuror: „V-am oferit să rămîneţi să soluţionaţi dosarul, dar aţi preferat să plecaţi la pensie, chiar cu o pensie bunicică“. În loc să se corecteze, dacă ar fi avut cum, Dan Voinea a spus că doreşte să se întoarcă degrabă pentru a rezolva dosarele aşa-zisei Revoluţii. Încă douăzeci de ani, la nevoie.
A doua zi, Ion Iliescu, referindu-se la Traian Băsescu, a grăit ca un expert: „Maniera în care s-a prezentat aseară este inadmisibilă pentru raporturile sale cu instituţia procuraturii şi cu justiţia română. Nu aşa, nu ăsta este tonul, nu asta este maniera în care şeful statului trebuie să se raporteze la instituţiile justiţiei române. Este o imixtiune inadmisibilă. Preşedintele României nu trebuie să dea indicaţii procurorului general al României, el nu are dreptul constituţional să se amestece în problemele justiţiei“. Fostul campion al imixtiunilor a avut cîteva cuvinte alese şi pentru Doru Mărieş: „Acest individ este un tip scandalagiu, pus pe scandal permanent. Iese şi vorbeşte în numele Revoluţiei, cînd nici unul dintre revoluţionari nu îi acordă acest drept. El nu are calitatea, nu are certificat de revoluţionar, este un impostor ca preşedinte al Asociaţiei. Este degradant pentru şeful statului să discute cu el ca fiind exponentul Revoluţiei, pentru că nu are această calitate“.
Acestea au fost faptele. Cum să le mai interpretăm? Totul pare o diversiune puerilă de îmbrobodire şi de amînare, trasă în poleială de palat securist, de pe urma căreia toţi au ceva de cîştigat. Iliescu va rămîne liber şi nevătămat, Doru Mărieş se va îngrăşa la loc, Traian Băsescu va fi reales, iar Dan Voinea se va juca de-a viciile de procedură pînă va crăpa de atîta rîs, ca mîţele lui Creangă.
Între timp, generalul Stănculescu, unul dintre cei doi condamnaţi pentru crimele numitei Revoluţii, avînd liber de la puşcărie pe caz de boală, a fost descoperit într-un cazinou bătînd smerit la păcănele, cum băteau călugării toaca pe vremuri să alunge necuratul din sat.

