Fanii lui Batman sînt
satisfăcuţi. Cei care nu sînt fanii lui Batman, dar ajung din
întîmplare să vadă ultimul episod, The Dark Knight, vor
fi şi ei satisfăcuţi. Pentru că filmul nu are nici un cusur. Mă
rog, există cîteva, dar doar un ochi care caută dinadins să
găsească hibe le va găsi deranjante pentru desfăşurarea
poveştii.
Pentru The Dark Knight m-am pregătit
reluînd toată seria Batman, din ultimii aproape 10 ani. Cinci
filme, trei regizori, fiecare regizor prelucrînd poveştile din
benzile desenate cu Batman.
De la Tim Burton, cel care a iniţiat
seria cinematografică de succes (a regizat Batman şi Batman
Returns), nu te poţi aştepta la altceva decît la poveşti cu
aer de basm, la Elfi sau la vreun Puk, vreo insectă cu aură
strălucitoare care dă sfaturi sau care face mişto de eroi. Ei, nu
se întîmplă chiar aşa, dar, în viziunea lui
Burton, Batman (Michael Keaton) zboară ca un – scuzaţi expresia!
– zîn. Batman a fost crescut de Burton în inocenţă şi
izolare, în mister şi spirit civic. Bruce Wayne, cel care
noaptea devine Batman, orfanul bogat, inteligent, pasionat de
tehnică, se transformă într-un binefăcător, cu şi fără
mască, al oraşului natal, Gotham.
În 1995, seria Batman este
continuată de Joel Schumacher, care, probabil, nu era mulţumit de
aparenţa de blînd-fraier pe care i-o construise Tim Burton
eroului-liliac şi a făcut două filme gălăgioase, retezîndu-i
din imaginea de supererou de bandă desenată. Să mă ierte Clooney,
dar nu are faţă de Batman, nu-l cred. Şi nici Val Kilmer nu e
total convingător în Batman Forever, dar mă consolează
faptul că nu e atît de zîmbăreţ. Batman rămîne
acelaşi tip inteligent, supertehnologizat, dotat cu „jucării“
la care să viseze tot puştiul între 5 şi 50 de ani, cu
bătrînul Alfred alături, aproape pe moarte, care, ajutat de
echipa Batman, îşi va reveni ca prin minune în episodul
Batman&Robin, cel mai nereuşit dintre toate. Batman Forever e
încă potolit, ba chiar are noroc cu Jim Carrey în rolul
lui The Riddler, care mai ţine cît de cît spectatorul în
faţa ecranului. Dar Batman&Robin e obositor şi fără logică,
îndepărtîndu-se de ceea ce ar trebui să însemne
Batman. Poţi însă să tratezi filmul, dacă vrei, ca pe o
parodie sau ca pe o comedie proastă.
Din 2005 franciza „Batman“ a fost
preluată de către regizorul Christopher Nolan care va începe
prin a spune povestea din spatele măştii, povestea devenirii lui
Batman. Deşi, prin flashback-uri, ne întoarce în
timpurile cînd Bruce Wayne era doar un puşti sau în cele
în care acesta învaţă arta luptei, este varianta cea
mai matură a eroului. E foarte bine ales Christian Bale pentru
personajul lui Batman (faţă de George Clooney, care zîmbeşte
prea mult pentru un personaj întunecat), are sobrietatea şi
distincţia pe care mi le-ar inspira un erou care luptă ca să
salveze un oraş sau ca să readucă Binele în lume.
Nolan renunţă la personajele din
varianta lui Schumacher, Robin şi Batgirl, care păreau un simplu
accesoriu, şi îi înlocuieşte cu cîţiva aliaţi
mai... umani: majordomul Alfred (Sir Michael Caine), Lucius Fox
(Morgan Freeman în veşnicul rol de bătrînel simpatic),
prietena din copilărie, Rachel (Katie Holmes), cu care relaţia
rămîne incertă pînă la The Dark Knight. care, la ora
actuală, este capodopera seriei Batman.
Chris Nolan îl împinge şi
mai mult pe eroul-liliac în întuneric sau spre margini,
fie că sînt margini de balcon, fie că e marginea societăţii;
comunităţi diverse din Gotham (poliţia, populaţia civilă) încep
să se îndoiască de binele adus de Batman (de altfel, binele
şi dreptatea nu sînt nici pe placul Mafiei). Şi nici el
însuşi, atunci cînd redevine Bruce Wayne, nu mai e la
fel de convins că trebuie să continue. Prilej pentru un scenariu
ceva mai meditativ (uiţi complet că a existat un Batman&Robin
cu glume şi replici proaste), în care personajul Jokerului se
insinuează firesc şi îşi face de cap cu fiecare personaj în
parte (de altfel, s-a decis peste tot în lume: 1. e cel mai bun
rol al răposatului Heath Ledger; 2. Heath Ledger face un Joker care
îl întrece pe cel al lui Jack Nicholson din primul
Batman).
De ce Cavalerul Negru? Pentru că se
opune unui Cavaler Alb. Dar cine mai ştie ce e alb şi negru într-o
lume fără reguli? Sau în lumea în care regulile se
răstoarnă în funcţie de cei care mor? Însuşi Batman
are momente în care nu mai ştie cine este şi ce reguli are de
respectat. E clar, e o lume apocaliptică în care logica
Joker-ului pare să fie singura care funcţionează. Pînă la
un punct.
Nolan reuşeşte să ţină în
frîu o lume care se împrăştie ca un taifun, în
toate zările. Şi la final lasă un conflict deschis, sugestie că
seria Batman va continua în viziunea lui.
De-abia aştept.
Autor: 
Categoria: 
Etichete:
RSS Feed
Newsletters