OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Sa te nasti in Moldova, in blinda, in dulcea Moldova... Si sa sfirsesti in cuptoarele de la Auschwitz.
Sa te nasti in Moldova, in mireasma atitor podgorii si livezi, in murmurul Bistritei si al Ozanei... Si sa sfirsesti in flacarile si fumul de la Auschwitz.
Sa te nasti in Moldova, in blinda, in dulcea Moldova: – Nu stiu altii cum sint, dar eu, cind ma gindesc la locul nasterii mele... Si sa sfirsesti in cuptoarele de la Auschwitz.
Sa te nasti in Moldova, in blinda, in dulcea Moldova: – Sara pe deal buciumul suna cu jale... Si sa sfirsesti in flacarile si fumul de la Auschwitz.
Sa te nasti in Moldova, cu darul de a fi poet: – in tirg miroase a ploaie, a toamna si a fin... Si sa sfirsesti in cuptoarele de la Auschwitz.

Geo Bogza, Fundoianu, 19731

Corespondenta lui Benjamin Fondane, de o varietate si o abundenta tulburatoare, sta, ca atitea altele, deopotriva sub semnul legaturilor familiale si al intilnirilor fericite: cu Brancusi, cu maestrul Lev Sestov, cu prietenii Jacques si Raïssa Maritain, Claude Sernet, Jean Paulhan si altii. Scoaterea ei la lumina, in buna parte gratie stradaniei lui Michel Carassou si a altor fondanieni – Monique Jutrin2, Éric Freedman3 –, face parte dintr-o „Restitutio Benjamin Fondane“, inceputa, in spatiul francofon, acum mai bine de doua decenii.

Desigur, nu orice corespondenta prezinta acelasi interes, dupa cum nu orice corespondenta este autentica, in sensul ca ar fi spontana si lipsita, din capul locului, de gindul ascuns al publicarii ulterioare. Barbey d’Aurevilly nu spunea, oare, despre corespondenta lui Diderot, ca nu ar fi altceva decit o... masa amorfa si indigesta, care ar trebui suprimata din Operele complete? insa, la Fondane, lucrurile stau cu totul altfel. intii, pentru ca toate textele sale, fara exceptie, deci chiar si cele care pot parea, la prima vedere, anodine, catre sotia sa, Geneviève, ori catre Lina, sora lui Fondane (corespondenta inca inedita), capata o valoare testamentara, restituie, mai mult decit oriunde, nelinistile lui Fondane, traiectoria unor idei, exigentele unor timpuri. Apoi, pentru ca nu exista aventura spirituala si intelectuala mai frenetic interiorizata, mai vie si mai fulgeratoare decit a acestui Om care pare sa traiasca si sa scrie mereu intr-o urgenta, in iminenta Dezastrului pe care il va fi simtit navalind. Si, dincolo de (stricta) biografie, dincolo de vechea (si depasita) distinctie (opozitie?) intre valoarea documentara si cea literara a textelor dintr-o corespondenta, la Fondane, insasi genericitatea acestor texte pare sa evolueze: este o corespondenta careia i se pot aplica (riguros) aceleasi principii de lectura cu cele aplicate operei.

Atunci cind abordezi corespondenta lui Fondane, asa cum a fost ea restituita in numerele din Bulletin de la Société d’Études Benjamin Fondane,4 incepind cu anul 1994, in Cahiers Benjamin Fondane, de zece ani, ori in alte publicatii periodice sau in volum, precum cel prezentat in numarul de fata al revistei Observator cultural, care priveste legatura dintre Fondane si Maritain, se deschid, dintr-odata, mai multe posibilitati. Primul reflex este sa fixezi corespondenta drept un material care ar putea, eventual, acoperi lacunele biografiei. Urmeaza, apoi, tendinta de a vedea in ea o practica redactionala aparte, epistolografia fondaniana intrind intr-un dispozitiv special, conditionat de intilnirile propriu-zise: vezi, de pilda, corespondenta cu Jean Paulhan, pe care Fondane l-a intilnit, se pare, in jurul anilor ’30, prin Boris de Schloezer5. in sfirsit, zona afectiv-familiala, in care scrisorile depasesc, totusi, „simplul“ emotional: de exemplu, scrisorile trimise din lagarul de la Drancy, inclusiv cea din urma, catre sotia sa, Geneviève6.
Avind o valoare documentara, desigur, corespondenta lui Fondane inseamna, totusi, mai mult decit atit: ea raspunde unor injonctiuni care ating esenta lucrurilor, tin de expresia insasi a existentialismului fondanian.

Asadar, nu face doar sa dezlege, pe alocuri, firele incurcate sau complexitatea relatiilor intelectuale, afective, spirituale pe care le are o fiinta umana cu alta... in cazul lui Fondane, corespondenta este tulburatoare tocmai pentru ca din ea intelegem cum se asezasera acestea si sub ce forma constientizase Fondane insusi destinul sau filozofic. Dupa cum scrie, pe buna dreptate, Michel Carassou in cuvintul care a insotit publicarea scrisorilor de la Drancy, nu aflam, de la Fondane, detalii despre conditiile de detentie din lagar, asadar ceva punctual si concret. Ramine, insa, principiul – autentic existential – ca, pentru a gindi fiinta umana, punctul de plecare este existenta factuala, iar nu o regula transcendenta. Ramine, totodata, interiorizarea unui destin filozofic: reala, explicita si vie, urmarindu-l pe Fondane pina in ultima clipa, atunci cind destinul sau de fiinta umana va fi intrerupt.


*
Reproducem alaturat testamentul literar redactat de Fondane, care a insotit ultima scrisoare, trimisa din lagarul de la Drancy, in data de 29 mai 1944, precum si scrisoarea sotiei sale, Geneviève Fondane, catre Jean Ballard, trei ani mai tirziu, publicata in Bulletin de la Société d’Études Benjamin Fondane (nr. 2, toamna 1994, Comitet de redactie: Monique Jutrin, Leon Volovici, Éric Freedman, Gilla Eisenberg, Michael Finkenthal).

Redactia multumeste Societatii de Studii „Benjamin Fondane“ pentru generosul acord dat publicarii acestor texte.

Am optat, in traducerea alaturata, pentru pastrarea titlurilor originale franceze.
GENEVIÈVE FONDANE
catre JEAN BALLARD

Paris, duminica, 21/3/47

Draga Prietene,
Tocmai am primit telegrama dumneavoastra si inteleg ca sinteti foarte grabit. Iarna aceasta, am tinut, la Strasbourg, o scurta conferinta despre sotul meu, la cererea unui grup de studenti care ma rugasera sa le vorbesc despre poezia sa. Am inceput printr-o schita biografica foarte scurta (caci nu acesta era subiectul) si pe care v-o trimit ca atare, incit sa cistigam timp.
Evenimentele importante ale vietii sotului meu au fost mai cu seama evenimente interioare (inainte de toate, intilnirea sa cu Lev Sestov), ce nu se traduc citusi de putin prin fapte. Viata sa profunda, intima, care scoate la lumina un Fondane intr-atit de diferit de cel bataios, agresiv si chiar putin cinic, cunoscut de multi dintre prietenii sai, viata aceasta, asadar, o pastrez cu sfintenie in mine si este prea devreme pentru a vorbi despre ea. Fiinta plina de delicatete si de sensibilitate care a fost sotul meu, Fondane cel profund Evreu, in cel mai bun sens al cuvintului, in sensul mistic de Israel, poporul ales si iubit de Dumnezeu, cred ca doar eu o voi putea revela intr-o zi. Aceasta latura de om al Vechiului Testament (fara nici o respectare a normelor religioase, de altfel), pe care am impartasit-o, trait-o cu el atit de profund, este de o importanta primordiala in intelegerea temeinica a operei sale.

Pentru moment, ma voi limita la citeva amintiri foarte sumare. inaintea arestarii, sotul meu imi spunea uneori, pe un ton de confidenta, cu umorul atit de personal: „Daca Hitler ar sti ca exist, ar cere sa fiu arestat...“. Iar, dupa arestarea sa, in timpul intrevederilor noastre la Prefectura de Politie, inainte sa fie trimis la Dracy: „Daca exista in lume un Evreu, un Evreu autentic pe care Hitler trebuia sa-l aresteze, acela eram eu...“. imi spunea, totodata: „Si altii au trecut prin asta. Trebuie sa induram totul cu neinfricare, ca pe o proba de ascetism“. Iar in cea din urma scrisoare clandestina de la Drancy, in ajunul deportarii: „Stii bine, ti-am mai spus, exista, in alcatuirea destinului nostru, lucruri care nu pot fi schimbate. Drumetul n-a ajuns la capatul drumului, am scris cindva. Ei bine, aveam dreptate. Continui. Va fi miine. Si de-adevaratelea“. De asemenea: „E greu, foarte greu, dar altii au avut de indurat si mai mult. Filmul de groaza pe care l-am vazut aici. Dar, in ce ma priveste, am facut totul pentru a potoli, a usura aceasta lamentabila suferinta“. (Citiva deportati au venit sa-mi povesteasca tot ce facuse pentru ei...) Stiti, tragedia nu l-a luat pe nepregatite. O presimtea de multa vreme. Printre hirtiile sale intime, am gasit si aceasta fraza, extrasa din Psalmi: „Nu Te departa de mine sDoamnet, caci necazul este aproape si nu este cine sa-mi ajute“7.

Pentru a incheia aceste citeva amintiri care imi vin, unele peste altele, in memorie, va voi povesti inca un episod al exodului: fiind in retragere, in mijlocul puhoiului de refugiati, soldatul Fondane gaseste, printre bogatiile de blanuri, ciorapi de matase, bijuterii cazute din masinile fugarilor, un... Pascal. il ridica si il vedem pe acest soldat ciudat, sleit de caldura si de oboseala, sub povara unei ranite si a unei incarcaturi pe cit de incomode, pe atit de inutile, batind in retragere, pasind peste hoiturile de cai si peste resturile de tot felul, aplecat deasupra lui Pascal, pe care il citeste cu pasiune...
Iata, draga Prietene, ca nu m-am putut impiedica sa va impartasesc citeva din amintirile care ma napadesc. Chiar asa scurte si disparate cum sint, poate ca va vor ajuta sa-l cunoasteti mai bine pe prietenul dumneavoastra.

Cu toata afectiunea,
Geneviève Fondane8


______________

1. Apud Bulletin de la Société d’Études Benjamin Fondane, nr. 2, automne 1994 scoperta a patrat.
2. Vezi, de pilda, dosarul si corespondenta lui Fondane cu Brancusi, publicata in Cahiers Benjamin Fondane, nr. 8, 2005, pp. 95-99 sin limba romana, in volumul Benjamin Fondane – Constantin Brancusi, Editura Limes, Cluj-Napoca, Seria „Benjamin Fondane“ (sub tipar)t.
3. Vezi scrisorile descoperite de Éric Freedman la Institutul Getty din Los Angeles, in arhivele lui Claude Sernet, intre care patru il privesc direct pe Fondane; in Cahiers d’Études Benjamin Fondane, nr. 9, 2006, pp. 175-179.
4. Multumim doamnei Monique Jutrin pentru a ne fi transmis seria Buletinelor Societatii de Studii Benjamin Fondane.

5. Corespondenta publicata in Cahiers d’Études Benjamin Fondane, nr. 7, 2004, pp. 55-61; Boris de Schloezer (1881-1969) era scriitor, critic muzical si traducator fervent al lui Sestov, Lermontov, Tolstoi si altii.
6. Publicata, in limba romana, in numarul 401 al Observatorului cultural, din 6-12 decembrie 2007.
7. Originalul francez: „Ne t’éloigne pas de moi, Seigneur, car l’angoisse est proche!“. in romaneste, v. Psalmul 21, al lui David, p. 573 in Biblia sau Sfinta Scriptura, tiparita sub indrumarea si cu purtarea de grija a Prea Fericitului Parinte Teoctist, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1991. (n. tr.)
8. ii multumim doamnei Jeanne Tissier pentru a fi autorizat publicarea acestei scrisori, care ne-a parvenit prin amabilitatea doamnei Michèle Coulet, conservator la Biblioteca Municipala din Marsilia. ii multumim doamnei Claire Gruson, care ne-a semnalat existenta acestei scrisori. (nota originalului francez).


Testament literar in ceea ce priveste lucrarile mele:

1) Pentru poeme, titlul generic al operelor complete este LE MAL DES FANTÔMES (titlul poemului D’autres que nous ont fait la traversée). Cartea ar contine bucati din poemele urmatoare, care vor putea aparea separat sau laolalta, dupa imprejurari.
a) ULYSSE, urmat de LE MAL DES FANTÔMES. Este vorba despre noul text ULYSSE, aflat in manuscris, fara a tine cont de cel dintii. in carton, mai multe poeme au titlul ULYSSE, urmat de semnul intrebarii. Sint, in general, fragmente neterminate. Ar trebui vazut daca pot fi integrate si in ce loc.
De adaugat, la sfirsitul volumului, LE MAL DES FANTÔMES (de verificat bine textul si de adaugat versurile noi la cele pe care le are deja BALLARD pentru Cahiers du Sud).

b) TITANIC: exista acasa un exemplar corectat si citeva texte sterse.
c) L’EXODE (Super flumina Babylonis) Volum de poeme neterminat, locul este indicat la mijloc, pentru poemele din versiunea franceza din EXODE. De restabilit ordinea lor si textele definitive printre diferitele versiuni.
d) AU TEMPS DU POÈME: de pus in aceasta carte cele mai multe din poeme, ultima versiune, TRISTAN &YSEUT, poemul lung „Moi aussi, de retour parfois en moi-même“, plus poemele risipite care au drept titlu AU TEMPS DU POÈME, intre care unele nu sint terminate (ca, de pilda, poemul care este despre „un trecator, un om, un poet ce traverseaza strada, iubeste o femeie, isi scrie poemul, dar pentru ultima oara“ – De inlaturat sonetul – Ils sont là – Danseurs sur corde – De pastrat sonetul – Quand de moi-même enfin les voix se taisent etc.).
A NU AMESTECA ACESTE POEME cu poemele mai vechi, din vremea cind eram la ABEILLE1, care vor putea fi gasite acasa.
La nevoie, operele complete de poezie pot sa cuprinda si LE FESTIN DE BALTHAZAR si PHILOCTETE. De comparat textele pentru a gasi versiunea definitiva.
ALTE MANUSCRISE iN PROZA:

Studiul despre LÉVY-BRUHL ou le métaphysicien malgré lui. Speram sa pot reface textul tinind cont de problemele pe care le pun noile logici. Poate fi limpezit, oare, acest lucru? Ar trebui sa faca parte dintr-o carte, L’ÊTRE ET LA CONNAISSANCE, cuprinzind studiul meu amplu despre Sestov, aparut in Revue Philosophique (dar remaniat in manuscris) si un studiu despre Lupasco, din care ramine o schita destul de indigesta.
O carte continind articolele mele filozofice deja publicate: Héraclite le pauvre – Au seuil de l’Inde – etc., care pot fi gasite adunate intr-un carton. ESSAIS ÉPARS, avind drept subtitlu CHRONIQUE DE LA PHILOSOPHIE VIVANTE.
O carte continind notele mele privind conversatiile cu Sestov. Ma gindeam sa refac prefata de la AU BORD DE L’ILLISSUS. Dar...
Cartoane mari continind nenumarate note intitulate EAUX MÈRES. Cele mai multe dintre aceste note nu valoreaza nimic. De eliminat fara mila.

BAUDELAIRE ou L’EXPÉRIENCE DU GOUFFRE:
Cartea este terminata, in principiu, dar trebuia s-o mai usurez putin, sa suprim, poate, unele capitole, daca acestea dauneaza rinduielii ansamblului si il incarca. Va trebui vazut ce anume, in corecturile marginale, este necesar si ce nu este. Mai bine sa fie sacrificat ceva, decit sa rezulte impresia de tatonare, de neterminat, de retezat. La inceput, primul capitol trebuie sa fie imbogatit cu toate acele corecturi pe care le-am adus pentru publicatia lui LESCURE. Dar, totodata, trebuie omis ceea ce apartine capitolelor posterioare si adaugat de mine doar pentru a face ideea mai limpede pentru cititorul care nu se oprea decit la capitolul intii.
Ca si la alte carti, si la aceasta exista mai multe versiuni ale prefetei. Fara indoiala ca nici una nu ar fi fost pastrata in final. Poate ca ele servesc la ceva.
Pentru reeditarea volumului RIMBAUD LE VOYOU, voiam sa pregatesc un text nou. Editorul va putea sa publice separat corecturile si capitolele inedite care se vor gasi. insa va trebui ca textul initial sa fie pastrat aproape intact.
____________
1.Compania de asigurari la care a lucrat Fondane, unde a si cunoscut-o, de altfel, pe sotia sa, Geneviève Tissier (n. tr.).

Articole in legatura

Restitutio Benjamin Fondane. Fondane – Maritain

Restitutio Benjamine Fondane: Fondane – Maritain