Nr. 625 din 25.05.2012

Focus
Editorial
Actualitate
Opinii
Informaţii
Politic
Literatură
Istorie literară
Filozofie
Arte
Agenda culturală
Rubrici
Internaţional
 
Carmen MUŞAT
Paul CERNAT
Ovidiu DRĂGHIA
Iulia POPOVICI
Adina DINIŢOIU
Ovidiu ŞIMONCA
Alina PURCARU
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Andreea RĂSUCEANU
Cezar GHEORGHE
Silvia DUMITRACHE
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2008   |   Septembrie   |   Numarul 442   |   Bibelouri, mercenari, politicieni

Bibelouri, mercenari, politicieni

Autor: Ciprian CIUCU | Categoria: Politic | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text

Sînt mulţi cei care se întreabă care vor fi efectele reale ale noului sistem de vot, botezat, oarecum impropriu, „uninominal“, asupra a ceea ce va urma în lumea politică. Va reuşi această schimbare să primenească măcar puţin viaţa politică? Contestatarii noului sistem îi arată cu degetul pe unii cum sînt Florin Călinescu sau Dida Drăgan şi alţi diverşi actori ai scenei publice, ducînd dezbaterea pe o pistă falsă: este bine să avem în Parlament actori, cîntăreţi sau alţi artişti? De parcă o categorie profesională ar fi mai legitimă decît alta să fie prezentă pe băncile Parlamentului. La ce ne-a servit că, pînă acum, am avut un Parlament preponderent format din ingineri, avocaţi, economişti sau profesori? Votul uninominal tocmai asta presupune: să nu ne mai uităm spre categorii, ci, la oameni. Va trebui ca fiecare dintre noi să ia în calcul cu totul altceva, cînd va vota, decît grupul de apartenenţă al candidatului. Este suficient de integră şi de bine pregătită acea persoană pe care o vom trimite să ne reprezinte? Merită ea să fie aleasă?

 
Ar fi iluzoriu să credem că partidele care ne vîntură nume de artişti sau de fotbalişti pun mai mult preţ pe o categorie profesională decît pe alta. Ceea ce le interesează este, în primul rînd, notorietatea sau imaginea candidaţilor-bibelou propuşi, şi nimic altceva. Vor întrucîtva să fure startul. Este vorba despre un calcul cît se poate de pragmatic. De ce să mai pompeze bani în creşterea notorietăţii şi în crearea imaginii unui candidat din propriile organizaţii de partid, atîta timp cît îl pot lua de-a gata? Şi, după aceea, în Parlament, e mai bine să ai candidaţi care nu au cine ştie ce experienţă politică şi pe care să-i pui să voteze, decît oameni care ştiu să-şi negocieze poziţia. Important este să cîştige alegerile pe termen scurt şi să ajute partidul să „facă“ Guvernul. Această abordare conţine, practic, cheia succesului: investiţie minimă şi profit imediat, maxim. Şi oricum, chiar dacă ar fi unii mai puţin manipulabili, ce ar mai conta disciplina votului a cîtorva dintre aceştia în Parlament, după ce Partidul a apucat să formeze Guvernul şi să-şi împartă beneficiile guvernării, care se numără în funcţii prin ministere, agenţii, oficii şi institute, toate cu bugete, inclusiv pentru achiziţii? Preţul cerut de vedete este mult mai mic şi se rezumă la satisfacerea orgoliilor şi a vanităţilor cu o poziţie în stat, de care, cel mai probabil, nu au nevoie.
 

Pe de altă parte, cu cît mai multe nume de vedete va propune un partid pentru alegerile din iarnă, cu atît mai mult acesta îşi va arăta minusurile. În primul rînd, un număr mare de vedete-mercenar înseamnă o politică falimentară de cadre şi de resurse umane în interior. Putem spune despre acel partid că stă bine la capitolul recrutare dar, în acelaşi timp, stă foarte prost la creşterea şi formarea cadrelor, mai ales a tinerilor politicieni. Cu cît puterea unui grup monolit şi lipsit de perspective va fi mai mare într-un partid, cu atît mai multe vedete va impune acesta organizaţiilor locale, cărora le va promite şi ceda beneficiile guvernării pe plan local.

Recent, un studiu al Institutului de Politici Publice a adus ipoteze interesante despre parlamentarismul românesc, aflat pe punctul de a se transforma radical prin modificarea sistemului de vot. Studiul IPP sugerează existenţa unei inechităţi, anume că aleşii care „trudesc“ efectiv în Parlament sînt politicieni necunoscuţi, iar iniţiativele lor sînt neexploatate de către partide şi nepromovate mediatic. În contrapondere, parlamentarii cu cele mai puţine merite în activitatea birocratică sînt aceiaşi care culeg laurii popularităţii date de prezenţa la canalele de televiziune. Beneficiind de prezenţă în presă, spre deosebire de colegii lor mai muncitori, ei vor fi avantajaţii viitorului sistem de vot uninominal, unde imaginea este cea care aduce voturi.
 

În orice caz, o concluzie se impune de la sine: politica va fi din ce în ce mai mult o chestiune de spectacol şi din ce în ce mai puţin o chestiune de pregătire, de specializare şi de substanţă.

 


 
 
 
Cele mai citite articole
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
Speranța lucidă a Bucureștilor
Educaţia – o piatră de încercare
FILM. Cannes 2012: Cristian Mungiu, în cărţi, la mijlocul competiţiei
BIFURCAŢII. Absolvenţii
Cele mai comentate articole
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
BIFURCAŢII. Absolvenţii
Speranța lucidă a Bucureștilor
Fără epic (II)
Educaţia – o piatră de încercare
Cele mai recente comentarii
pentru ca-mi pasa...
Finantarea pe student echivalent
mda,
"Capitalismul lucrativ" in perspectivă semantică
"Un distins intelectual român"..."un critic autohton"...
 
Parteneri observator cultural
Artline Editura Litera Incubatorul de condeie Teatrul Tineretului din Piatra Neamt Modernism Liternet Regizor Caut Piesa
 
filarmonica george enescu ONB Radio Romania Muzical Radio France International Romania Muzeul Ţăranului Român Radio România Actualităţi Radio Romania Cultural
 
Uniunea Artistilor Plastici Elite Art Gallery Fundatia Culturala Greaca Comunitate foto Infocarte Cartier Reteaua literara
 
Godot Cafe-teatru bookiseala.ro Institutul Cultural Roman Dana Art Gallery Senso TV vreaubilet ro hoteluri
 
Business Edu LicArt Şcoala Micile Vedete Corporate Image International Experimental Engraving Biennial Gazduire