Poeme
Drumetul incendiar, cu 3 calcuri de Victor Brauner, Bucuresti, 1936
Libertatea de a dormi pe o frunte, cu un desen de Victor Brauner, 1937
Vasco Da Gama, cu un desen de Jacques Herold, 1940
Culoarul somnului, cu un portret de Victor Brauner, 1944
Spectrul longevitatii, 122 de cadavre (in colaborare cu Virgil Teodorescu), Colectia suprarealista, 1946
Athanor, Editura pentru literatura, 1968
Poeme alese, cu un portret de Victor Brauner, Editura Albatros, 1970
Copacul-animal, Editura Eminescu, 1971
Poeme alese, Editura Cartea Romaneasca, 1974
Descrierea turnului, Editura Albatros, 1975
Descrierea turnului, Editura Litera (editie completa, in afara de comert), 1975
Partea cealalta, Editura Cartea Romaneasca, 1980
Malul albastru, Editura Cartea Romaneasca, 1990
Fata si suprafata, Editura Litera, 1994
Focul negru, Editura Eminescu, 1995 (antologie)
Sora fintina, Editura Eminescu, 1995 (antologie)
Partea cealalta/L’autre côté, editie bilingva, traduceri de Annie Bentoiu si Andrée Fleury, Editura Cartea Romaneasca, 1998
Copacul-animal urmat de Avantajul vertebrelor, Colectia Avangarda, Editura Dacia, 2000
Proza
Medium, Bucuresti, 1945
Teribilul interzis, Colectia suprarealista, 1945
Éloge de Malhombra (in colaborare cu Gherasim Luca, Paul Paun, Virgil Teodorescu si Trost), colectia Infra-Noir, 1947
Poetizati, poetizati, Editura Eminescu, 1970
Zenobia, Editura Cartea Romaneasca, 1985
Intrebatorul, Editura Eminescu, 1996
Traduceri
Mon père fatigué, Editura Arcane, Franta, 1983, traducere de Sebastien Reichmann
My Tired Father, Editura Inkblod, Oakland, USA, 1986, traducere de James Brook
Zenobia, Wieser Verlag, Klagenfurt, Salzburg, Austria, 1990, traducere de Georg Aescht
Zenobia, Editura Forma, Atena, Grecia, 1992, traducere de Victor Ivanovici
Black Box, Wieser Verlag, Klagenfurt, Salzburg, Austria, 1993, traducere de Oskar Pastior si Georg Aescht
The Advantage of Vertebre, San Francisco, USA, 1993, (in afara comertului), traducere de James Brook si Sacha Vlad
Zenobia, Northwestern University Press, Evanston, Illinois, USA, 1995, traducere James Brook si Sacha Vlad
Zenobia, Maren Sell, Calmann Lévy, Paris, 1995, traducere de Luba Jurgenson si Sebastien Reichmann
„Acest om este poet. O fata neobisnuit de ovala, inramata de un par des, castaniu. Mai jos se vede un corp uscativ, aproape atletic, umblind cu pasi mari, tepeni. Octogenarul Gellu Naum isi rinduieste cuviincios ciolanele si picioarele pe sub masa, apoi, susotind, schimba citeva cuvinte cu sotia sa «unic iubita», inainte ca banda video, o biografie filmata realizata de Hellmuth Fraundorfer, sa inceapa sa se deruleze. Se vad cei doi la o plimbare prin peisajul idilic-primavaratic al Comanei, satul lor natal din Romania. Camera ii insoteste intr-o veche gospodarie taraneasca, universul maestrului. Pretutindeni – carti, sculpturi africane in lemn si eprubete. Nimeni nu are voie sa indeparteze pinzele de paianjen de prin cotloane. [...]
Pensionarul simpatic nu pare deosebit de entuziasmat de sederea sa la Berlin. De fapt, nu mai exista nimic care sa il entuziasmeze. «Sa ma entuziasmeze un cirnat in plus pe raft?» Naum se mira doar cum «s-a putut reconstrui aici totul atit de repede dupa razboi». Dar despre asta nu se scriu poezii. [...]“
(Extras din Un cirnat in plus pe raft nu entuziasmeaza. Suprarealistul roman Gellu Naum se bucura de aerul de la Berlin de Kirsten LONGIN, Die Tageszeitung, 15/16 aprilie 1995, traducere de Reiner Wilhelm)
„[...] In 1938, sGellu Naumt pleaca la Paris, impreuna cu prima lui sotie, ca sa se intilneasca cu Brauner. Sedus de mitologia iubirii, se arunca in studiul lui Abélard, dar disputele scolastice ale secolului al XII-lea il obosesc repede.
Brauner il prezinta prietenilor lui suprarealisti, si astfel Gellu Naum ii descopera pe André Breton, pe Benjamin Péret, pe Jacques Hérold, citindu-l in paralel pe Hegel. Chiar daca dezbaterile politice care sfisie miscarea suprarealista il lasa rece, Naum adera la Federatia Internationala de arta revolutionara independenta, creata in jurul lui Breton si al lui Masson.
s…t Dupa ce Franta este ocupata, Brauner se retrage in sud, iar Naum si poetul Gherasim Luca, celalalt prieten al lui, se intorc la Bucuresti. In timpul calatoriei, ei elaboreaza proiectul unei ramuri romanesti a miscarii suprarealiste, deja amenintate, dar in iunie 1941 Romania intra in razboi, din pacate intr-o tabara prost aleasa. Evreu fiind, Gherasim Luca indura rigorile legislatiei rasiste; Gellu Naum este mobilizat. Scapa insa din armata mult inainte de infringere, se reintoarce in capitala – acum un oras modern, care va fi in curind distrus de bombardamentele americane. Ii intilneste pe prietenii lui suprarealisti si mai cu seama pe Lygia, cu care se va casatori si care ii va inspira mai tirziu Zenobia, capodopera a iubirii mintuitoare. [...]“
(Extrase din Gellu Naum, „singur cu extazul“ de Edgar REICHMAN, Le Monde, 13 ianuarie 1996, traducere de Raluca Alexandrescu)

