OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

M-am întrebat de multe ori care sînt sursele de documentare ale amatorului de artă de la noi, cum îşi formează cultura atît de necesară înţelegerii şi cunoaşterii artelor plastice din perioada postbelică. Răspunsul nu este uşor de dat, mai ales pentru perioada ultimilor 20 de ani. Pînă în 1989, exista o revistă de artă de foarte bună calitate, aflată sub egida Uniunii Artiştilor Plastici, iar presa scrisă, emisiunile de radio şi de televiziune care prezentau fenomenul plastic se bazau pe autoritatea specialistului. Există Editura Meridiane, specializată pe editarea cărţii de artă, iar în privinţa abordării plasticii contemporane, deşi condiţiile grafice în care au apărut albumele de artă nu erau dintre cele mai bune, importantă rămînea selecţia autorilor prezentaţi şi a celor care scriau textele. În afara acestora, se editau, în colecţia „Biblioteca de artă“, o serie de traduceri, lucrări remarcabile ale momentului, care dădeau posibilitatea amatorului de artă să-şi formeze o cultură de specialitate. Toate acestea au dispărut, fără a se merge pe o linie coerentă în privinţa editării în continuare a cărţii de artă. Aceasta a rămas la îndemîna unei pieţe deschise, care, nici acum, după aproape 20 de ani, nu se structurează. Şi în marile librării, în zona cărţilor aduse din import, în traduceri, cartea de artă este prezentă, în principal, tot la nivelul albumului, al documentului fotografic. Constatăm şi astăzi lipsa cărţilor care să analizeze şi să teoretizeze fenomenul artistic. Prin dispariţia Editurii Meridiane, editarea cărţii de artă a devenit un fenomen aleatoriu, dar mai ales lipsit de multe ori de gir profesional. Editarea cărţii de artă, fără o importantă susţinere financiară, este aproape imposibilă. Sporadic apar cărţi de artă la unele edituri prestigioase, dar, de cele mai multe ori, soarta ei stă la îndemîna iniţiativei particulare, condiţionată mai ales de existenţa unor importante resurse financiare. În acest moment, este remarcabil gestul Institutului Cultural Român, care şi-a asumat editarea, cu destulă consecvenţă, a unor albume ce pun în valoare creaţia unor artişti români contemporani.

Din seria „Artişti români contemporani“, a apărut volumul Zoe Vida Porumb, la Editura Mega, Cluj-Napoca, o frumoasă carte în care se vorbeşte despre obiectul textil, despre tapiserie şi despre broderii. O experienţă de peste trei decenii, prin care Zoe Vida Porumb a ştiut să pună în valoare sursele unei tradiţii – cel mai adesea legată de zona Maramureşului –, să o integreze într-o expresie modernă, în care accentul personalităţii sale dă particularitate acestei creaţii.

La Editura Brumar, din Timişoara, a apărut o carte-document sub semnătura lui Livius Ciocârlie şi Ion Manta, Încrîncenarea vieţii – Roman Cotoşman. Sînt amintirile, scrisorile unor foşti colegi de liceu, legaţi printr-o prietenie consolidată în adolescenţă şi în tinereţea comună petrecută în oraşul de pe malurile Begăi. Destine pe care viaţa le-a purtat pe căi diferite, în locuri diferite, dar, pentru Livius Ciocârlie, „Roman Cotoşman a fost cel mai bun prieten al meu…, deşi viaţa ne-a despărţit de peste 35 de ani“. Roman Cotoşman s-a stins din viaţă la Philadelphia, în 2006, fiind pentru plastica românească artistul cvasicunoscut care, în 1964, realizează experimentele sale abstract-gestuale şi o serie de colaje constructiviste, iar în 1968 are prima expoziţie de artă cinetică. În 1969, participă la Bienala de artă constructivistă de la Nürenberg, împreună cu alţi patru artişti români, după care hotărăşte să nu se mai întoarcă în ţară. O existenţă tumultoasă pe care o cunoaştem fie din amintirile lui Ion Manta, aflat şi el în America, fie din corespondenţa purtată cu prieteni ca Horia Bernea, Paul Neagu, Coriolan Babeţi, Diet Sayler. Este o carte care reconstruieşte un destin artistic, al cărui sens pare a se împlini acum, după dispariţia sa. Descoperim portretul unui artist într-o formulă mai puţin obişnuită pentru bibliografia de artă de la noi. Este o carte complexă, profund umană, după lectura căreia interesul pentru opera lui Roman Cotoşman fiind mult mai determinat.

Pentru iubitorul de artă, toate aceste apariţii sînt esenţiale, dar, în viitor, „Biblioteca de artă“ trebuie să se îmbogăţească cu cărţi de analiză critică, cu sinteze privind fenomenul plastic.