Pe 21 aprilie, a avut loc la Paris
lansarea primei biblioteci digitale universale. Proiectul urmăreşte
strîngerea documentelor din patrimoniul universal, text, foto,
audio şi video, cu obiectivul declarat, la inaugurarea bibliotecii,
de a reduce falia dintre Nord şi Sud.
Pentru a marca importanţa
evenimentului, au fost prezenţi directorii bibliotecilor naţionale
din mai multe oraşe mari ale planetei, între care Paris şi
Alexandria, alături de Abdul Waheed Khan, director adjunct al
Organizaţiei Naţiunilor Unite.
Opera lumii, on-line
Biblioteca digitală universală,
disponibilă gratuit on-line la adresa
www.wdl.org, are o interfaţă
în şapte limbi de circulaţie: arabă, engleză, franceză,
spaniolă, rusă, chineză şi portugheză. Documentele cuprind 40 de
limbi şi dialecte – iar demersul este abia la început.
În bibliotecă, putem accesa în
acest moment circa 1.250 de materiale, cele mai multe din Europa,
urmate cantitativ de America de Nord. Aş menţiona cîteva
dintre cele mai importante: prima înregistrare audio a
Marseiezei, o reproducere a celui mai vechi text scris în limba
chineză şi a unei picturi care are aproximativ 8.000 de ani vechime
– o antilopă africană, din sudul acestui continent.
Proiectul digital va strînge
materialele (text, audio şi video în limba de origine), dar
comentariile vor putea fi postate în orice limbă sau dialect –
opţiune deosebit de dificil de implementat, doar dacă ne gîndim
la multitudinea caracterelor şi a tipurilor de scriere de pe
planetă.
Google Books
Biblioteca digitală mondială este
primul demers universalist oficial, dar nu reprezintă şi singura
iniţiativă de acest fel. Google Books, lansat în urmă cu 4
ani, a adunat pînă în prezent circa 7 milioane de
lucrări, în urma unor acorduri cu universităţi americane şi
europene. La adresa
http://books.google.com se află un motor de
căutare al Google, dedicat bibliotecii sale, şi un director cu trei
categorii pentru navigarea printre rafturile digitale: „Ficţiune“
(literatură, SF, poveşti, poezie ş.a.), „Nonficţiune“
(filozofie, economie, lingvistică, biologie ş.a.) şi „Subiecte
random“ (arhitectură, cataloagele bibliotecii etc.).
Europeana
Apoi, trebuie menţionat un alt proiect
important, Europeana, biblioteca digitală a Europei, lansată la
sfîrşitul lui 2008. Pe portalul
www.europeana.eu, cu interfeţe
de navigare în limbile statelor membre UE, deci şi în
română, se află peste 2 milioane de materiale, dintre cele
care nu necesitau obţinerea de drepturi de autor pentru publicare.
Putem „frunzări“ Divina Comedie, Magna Carta britanică,
manuscrisele lui Mozart, Beethoven ori Chopin... Nu lipsesc
documentele multimedia, precum imagini înregistrate la căderea
zidului Berlinului sau reproduceri ale unor picturi semnate de
maeştri europeni.
Misiunea bibliotecii este una
ambiţioasă, de vreme ce, în 2010, ar trebui să cuprindă
peste 6 milioane de opere şi să asigure un multilingvism autentic –
este vorba de un sistem de traducere automată a materialelor în
23 de limbi. Apoi, ce ar fi o bibliotecă fără operele autorilor
contemporani? Cu alte cuvinte, o altă provocare este rezolvarea
chestiunii legate de copyright pentru a aduce şi autori noi. Îmi
amintesc de o căutare efectuată recent în biblioteca Google
după o carte nouă, Advanced Project Management de David D. Orr. Am
găsit-o fragmentar şi cred că aceasta a fost soluţia Google, în
relaţia cu autorul respectiv, să ofere o selecţie generoasă,
urmînd ca peste ani să o publice in extenso.
Acces liber la informaţie
Demersul lansării bibliotecii
universale digitale trebuie văzut în cadrul larg al
iniţiativelor editorilor de enciclopedii şi de dicţionare de a
pune gratuit pe Internet opera lor. Spre exemplu, Enciclopedia
Britanică (www. britannica.com) sau Dicţionarul Larousse
(www.larousse.fr.) Şi tot acest val a fost declanşat, în
opinia unor internauţi, de Wikipedia (http://wikipedia.org). Cu
diferenţa fundamentală că Wikipedia este o iniţiativă nevalidată
ştiinţific, altfel spus, conţinutul, fără îndoială de
calitate, este validat strict de comunitatea sa, pe cînd
site-urile menţionate pînă acum în articol sînt
girate de instituţii culturale oficiale.
www.ovidiudraghia.com