OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Cind scriu acest rinduri, in presa din Italia sint in toi polemicile privind oportunitatea continuarii Bienalei de la Venetia, considerata fie refractara noilor tendinte si curente artistice, fie prea elitista, cum considera de pilda Franco Zeffirelli. Primarul Romei, Walter Veltroni, a si luat hotarirea organizarii in octombrie a unei manifestari internationale cinematografice care sa sfideze Bienala de Film de la Venetia (a se vedea articolul Danei Enulescu, Roma sfideaza Venetia, din Observatorul cultural nr. 72/2006), iar Vittorio Sgarbi, noul asesor pentru cultura al orasului Milano si cunoscut critic de arta, declara: „Vreau sa fur Venetiei Bienala de Arta.

Ultimele editii au demonstrat autosuficienta, inadecvare la limbajele moderne, un fel de schizofrenie. Visez la Bienala de la Milano, un Babel in care toate limbajele isi vor gasi locul de exprimare“. Ce e drept, fata de primarul Venetiei, filozoful Massimo Cacciari, care are de luptat an de an cu „smulgerea“ de la statul italian a unor fonduri suplimentare absolut necesare Bienalei traditionale, superindustrializatul Milano va oferi proiectatei Bienale de la umbra Domului fonduri generoase, din surse private.
Pina una alta, in Laguna continua sirul Bienalelor: dupa cea de dans, tocmai s-a incheiat cea de teatru. Vor urma, la sfirsitul lunii, filmul, iar in septembrie, arhitectura. La aceasta din urma, Romania va fi prezenta cu proiectul Remix! Drama urbana pentru noua cuburi si mai multi jucatori (comisar: arhitect Marius Marcu Lapadat, autori: arhitectii Constantin Goagea, Stefan Ghenciulescu, Cosmina Goagea, Justin Baroncea, sociolog Ana Bleahu), a carui montare a inceput deja, gratie colaborarii dintre Uniunea Arhitectilor din Romania, Institutul Cultural Roman, Ministerul Culturii si Cultelor si Institutul Roman de Cultura si Cercetare Umanistica de la Venetia.

Dupa cum spuneam, tocmai s-a incheiat Bienala de teatru de la Venetia, anul acesta sub genericul Gozzi e Goldoni europei, pentru a marca astfel bicentenarul mortii lui Carlo Gozzi (1720-1806) si pentru a prefigura tricentenarul din 2007 al nasterii lui Carlo Goldoni (1707-1793), cei doi italieni care au insemnat parcursul teatrului european catre constructia sa moderna. Directorul celui de-al 38-lea Festival International de Teatru de la Venetia, Maurizio Scaparro, a preluat cite ceva din logistica marilor festivaluri ale genului: a mutat manifestarea in perioada de vara (21-30 iulie) si a organizat spectacolele nu numai in teatrele Venetiei, ci si in celebrele sale „campi“ si „campielli“, acolo unde, de altfel, s-a tinut festivalul pentru prima data, in 1934. Astfel ca spectacolele, expozitiile, prezentarile de carte, seminariile din cadrul acestei Bienale de Teatru s-au desfasurat nu numai in traditionalii „campi“ venetieni (Santa Maria Formosa, San Trovaso, Cortile dell’Accademia di Belle Arti, Campiello Teatro a l’Avogaria, S. Maurizio) si in alte locuri culturale de traditie ale Cetatii Dogilor (Teatrul Goldoni, Biblioteca Marciana, Casa Goldoni), ci si in spatii noi, create special pentru Bienala, in zona Arsenalului (Teatro Piccolo Arsenale, Spazio Fonderie, Tese delle Vergini, Teatro alle Tese, Corderie), ba chiar si pe terraferma.

Timp de zece zile, la cel de-al 38-lea Festival International de Teatru de la Venetia s-au prezentat spectacolele a 12 companii italiene si din alte tari. Dintre acestea, sapte au fost premiere absolute. Manifestarea a fost inaugurata cu spectacolul Il corvo de Carlo Gozzi, pus in scena de Ellen Stewart, figura de marca a teatrului newyorkez de avangarda. Ello De Capitani si Ferdinando Bruni au prezentat goldoniana Bottega del caffè, intr-o versiune proprie a interpretarii acide a lui Fassbinder. Printre cele mai asteptate reprezentatii s-a numarat si La commedia del servitore, in care bulgarul Stefan Moskov a rasturnat clasicul raport stapin-sluga. Gozziana Turandot a companiei ruse Andrei Moguchy (tradusa in germana de Schiller) s-a transformat in stralucitorul, la propriu, spectacol Pro Turandot, in timp ce Il mondo della luna, mostra de teatru muzical goldonian, a fost vizionat in versiunile lui Galuppi si Haydn, gratie iluziilor scenice ale artistului catalan Iago Pericot (sosit la Bienala cu Teatrul Lliure din Barcelona) si a ma-rionetelor realizate de Accademia di Belle Arte din Venetia.

La actuala Bienala de teatru s-au inscris spectacolul La donna serpente de Gozzi, cu Giuseppe Emiliani in rolul principal, un efervescent Duet intre actrita principala si regizor (Marcello Scuderi si Vittoria Scognamiglio), inspirat din Locandiera goldoniana, La cena mal apparecchiata de Gozzi in viziunea lui Pier Maria Vescovo si Alessandro Bressanello, La buona madre a lui Goldoni, pe care Stefano Pagin a transformat-o intr-o tragedie oedipiana, insa in spiritul comediei. Remarcabile au fost spectacole precum cel prezentat de celebra trupa de la Teatro a l’Avogaria si de Bepe Morassi, La finta ammalata ossia lo speziale, cel al companiei Pantakin da Venezia, cu versiunea proprie a Corbului gozzian, si mai ales cel intitulat La disfida dei Carlo ovvero le „primarie“ tra Gozzi e Goldoni, care a prezentat artistic disputele intre gozziani si goldonieni, pe muzica unui compozitor de la 1900, Ermanno Wolf-Ferrari, a carui creatie este strins legata de teatrul lui Goldoni.
De la o aniversare Goldoni nu putea lipsi, desigur, contributia lui Giorgio Strehler, regizorul disparut acum noua ani, care a avut meritul de a redescoperi commedia dell’arte. Ca omagiu adus personalitatii lui Strehler, Bienala de teatru a inclus in programul sau zile de studiu, proiectii de arhiva si o expozitie de costume.

Pentru prima data, Bienala de la Venetia a decernat doua premii Leul de Aur pentru Teatru: Leul de Aur pentru intreaga cariera i-a revenit lui Ferruccio Soleri, numit „ultimul mare Arlechin“, iar Scoala de Teatru Boris Sukin de pe linga celebrul Teatru Vahtangov din Moscova, care si-a legat activitatea, inca de la intemeiere, de studiul teoretic si practic al operei lui Carlo Gozzi, a primit Leul de Aur pentru viitor, „ca semn de recunoastere a rolului pe care scolile de teatru il au in studiul artei scenice si in formarea profesionala a noilor generatii de actori, regizori si tehnicieni“.
Asadar, o editie care a dorit sa celebreze traditia „teatrului de cuvinte“, dar fara a refuza tendintele de multidisciplinaritate contemporane.
Venetia se pregateste acum pentru Bienala de film, apoi pentru cea de arhitectura, parind nepasatoare la tentativele de a i se „fura“ celebra manifestare.
Venetia, august 2006