OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Extins – bijuterie si accesoriu
contemporan, Anaid Art Gallery,
5 decembrie 2006-15 ianuarie 2007

Valoarea, semnificatia si chiar identitatea unui obiect sau a unei imagini se redefinesc over and over in functie de context. Este una dintre perspectivele postmodernitatii, care se bazeaza pe paradigma semioticii, conform careia intre obiect si cuvintul care il desemneaza nu exista o legatura organica, ci una pur conventionala. Este negata existenta oricarui metadiscurs care s-ar valida din realitate. De aici, usurinta de a jongla, de a manipula, de a recontextualiza.
Aceasta practica postmoderna este surprinsa cel mai bine in cotidian de afisul publicitar. Citate vizuale si sintagme textuale clasice (clasice, adica deja existente in constiinta maselor si avind deja o valoare in sine) manipulate, recreate intr-un nou context, cu o noua functie si o noua semnificatie. Mesajul variaza si suporta multiple interpretari. Nici una mai adevarata decit alta.
in film recontextualizarea (si implicit decontextualizarea) e evidenta in pastisa practicata atit de dezinvolt de un Brian de Palma. Dressed to Kill este un cocteil de cadre à la Hitchcock, iar The Untouchables copiaza la indigo faimoasa scena din Reservoir Dogs al lui Tarantino, in care grupul de hoti iese din restaurant.

in fotografie, gestul a devenit deja loc comun, iar exemplele sint numeroase si foarte cunoscute. Richard Prince sau Sherrie Levine, de exemplu, folosesc cu precadere cliseele vizuale pentru a scoate in evidenta ceea ce s-a numit „the commodities of our visual culture“ (Andy Grundberg). El „confisca“ pozele din revistele glossy, refotografiindu-le si transformindu-le, din imagini de reclama, in imagini de arta. Ea face reproduceri dupa reproduceri; isi apropriaza fotografiile unor clasici, precum Walker Evans, si nici nu se mai oboseste sa scrie in titlu macar „fotografie dupa...“.
Astfel de practici ataca direct mitul originalitatii si cultul artistului, insa, oricit de suculente ar fi ca subiect, ne limitam discutia la gestul decontextualizarii, care se amplifica si spre domenii clasate sub genericul „arte minore“.

- Next level: bijuteria
Bijuteria ca obiect-instalatie. Un accesoriu scos din contextul traditional al magazinului sau al cat walk-ului in care s-a definit pina acum si plasat in galeria de arta. Este experimentul realizat in premiera la noi de expozitia Extins – bijuterie si accesoriu contemporan, deschisa la Anaid Art Gallery in perioada 5 decembrie 2006-15 ianuarie 2007.
Domeniul de autodefinire al bijuteriei este extins prin chiar modul in care este aceasta prezentata. Vorbim de o upgradare a valorii estetice pe care sintem obisnuiti sa i-o atribuim. Noul framework, spatiul galeriei, ofera bijuteriei o recontextualizare care ii permite sa fie nu doar obiect al unei expozitii, ci sa reprezinte chiar conceptul acesteia.
Toti cei 9 designeri-artisti care expun la Anaid Art recreeaza pe de o parte spatiul galeriei, iar pe de alta parte identitatea bijuteriei. Bijuteria-instalatie este candelabrul de lemn de bratele caruia atirna margelele, Roxanei Davidescu. Margele in care bilele de sticla sau de plastic, jadul sau coralul se amesteca cu scoica, ceasul, dopul de pluta sau nasturele. Bijuteria devine pretext pentru ludic, dar si pentru introspectie sau pur si simplu pentru experiment.

O atitudine asemanatoare are Carla Szabo. Cureaua nu mai este un accesoriu izolat al vestimentatiei, limitat si dominat de aceasta. Ea devine acum elementul-motiv care da nota. Pe de o parte, nu este negata valoarea accesoriului – aceea de a decora. Se vede in suita de fotografii-afis expuse si realizate dupa toate regulile traditionale ale modei. Pe de alta parte insa, ele nu sint doar rezultate ale fanteziei, ci si subiecte pentru fantezii ulterioare, provocate de contextualizarea lor in spatiul galeriei. Cureaua decorata cu pesti este plasata dezinvolt intr-un acvariu. La fel si cea cu broscute. Daca insa cureaua este impodobita cu motive florale, atunci ea alcatuieste spatiul imaginar al unei vegetatii ce inconjoara acvariile. in centrul acestei instalatii-obiect este plasata o EA – ghemuita intr-un bazin, ca un alter-ego al artistei insesi ce se autointegreaza in acest fel in efemera lume construita in spatiul galeriei.
Pentru a-si expune inelele, Angi Apostol (http://cultmix.ro) recreeaza spatiul galeriei si stabileste un context specific. De aceasta data vorbim de o scenografie inspirata din zona industrialului. intr-o cutie rosie, de metal, cu geam transparent (asemanatoare celor in care sint plasate, de obicei, extinctoarele) sint plasate inele ce inchid in piatra lor obiecte reprezentative pentru o epoca a tehnicului: lite, elemente electronice etc.

Dintr-o alta perspectiva priveste si creeaza bijuteria Mihaela Tarhuna. S-a spus despre ea ca a realizat „bijuteria atitudine“ (Alexandra Titu), in sensul in care bijuteria nu vine sa imbunatateasca o imagine, ci sa o sustina. Bijuteria defineste, nu adauga. Nu este o masca, ci o forma de identitate. Sint formule teoretizate care, in fapt, fac referire la simplitatea designului inelelor si colierelor realizate de Mihaela Tarhuna. Cadrul creat pentru expunerea lor este si el unul individual. Dinamica bijuterie-spatiu este modelata de o „perdea“ de inele ce par suspendate in aer si care au drept fundal o fotografie-afis alb-negru.
Asadar, o expozitie in care bijuteria de autor se reafirma, amplificindu-si coordonatele estetice datorita unei noi contextualizari – galeria de arta. Poate semnificativ este, in acest sens, si faptul ca initiatorul acestei expozitii de bijuterie-instalatie este Dan Piersinaru, al carui mediu artistic este fotografia si care, prin insasi natura vocatiei, are exercitiul „punerii in scena“, al reformularii si (de)contextualizarii.