A şaptea ediţie a Festivalului
Internaţional de Film Transilvania din Cluj s-a încheiat, aşa
că a sosit ora concluziilor. Am auzit cunoscători într-ale
TIFF-ului plîngîndu-se că ediţiile precedente au avut o
competiţie mai puternică, însă cred că afirmaţia este
eronată. Deşi ar putea fi contestată prezenţa printre cele 12
titluri alese de Mihai Chirilov a trei filme (Aventurierii, Karoy şi
Viva), după diferite criterii (prea comercial, prea slab sau prea
kitsch), celelalte nouă îşi meritau locul şi toate au
prilejuit publicului numeroase momente de divertisment, de meditaţie
şi de satisfacţie cinefilă. Cele trei filme din competiţie
semnate de regizori mexicani (premiatele Shakespeare colţ cu Victor
Hugo şi Lacul Tahoe, dar şi foarte apreciatul Zona) confirmă
faptul că, chiar şi după ce Alfonso Cuarón, Alejandro
González Iñárritu şi Guillermo del Toro s-au
impus pe plan mondial, în sudul Statelor Unite există
suficient potenţial pentru un nou val. Din întregul palmares,
doar premiul pentru interpretare (oferit celor trei actori principali
din Aventurierii) mi s-a părut conjunctural, el fiind meritat mai
degrabă de protagoniştii din Cerul, pămîntul şi ploaia sau
Jamil, mergi în pace.
Ar trebui remarcate din nou eforturile
organizatorilor TIFF-ului de a reface legăturile cu trecutul şi de
a găsi locul noului cinema românesc în istoria filmului
autohton. Astfel, m-a bucurat foarte mult prezenţa regizorului
Alexandru Tatos (1937-1990) printre cei trei autori din secţiunea
„3x3“, cu două dintre creaţiile sale majore (Mere roşii şi
Secvenţe), dar şi un titlu mai puţin cunoscut (Casa dintre
cîmpuri). Tot la acest capitol intră omagierea actorilor Radu
Beligan (care a primit Premiul de Excelenţă chiar de la
preşedintele Traian Băsescu) şi Tamara Buciuceanu-Botez (pentru
care a fost proiectat filmul Cuibul de viespi al lui Horea Popescu,
excelent primit de public).
Dintre celelalte secţiuni ale
festivalului, la TIFF 7 a strălucit „Doc’n’Roll“, adresată
celor care iubesc nu doar filmul, ci şi muzica. Secţiunea a inclus
anul acesta mult mai multe titluri ca la ediţiile precedente (11),
printre care filme despre mari interpreţi şi trupe ale lumii,
precum Joe Strummer (The Clash), Kurt Cobain (Nirvana), Lou Reed,
Patti Smith, Pixies, Red Hot Chili Peppers şi The Rolling Stones
(entuziasmantul „rockumentar“ Shine a Light al lui Martin
Scorsese, care a avut premiera la Berlin). Pe lîngă „Zilele
filmului românesc“ (o secţiune foarte bogată, deşi nici o
producţie autohtonă nu a intrat în competiţie) şi „Ziua
filmului maghiar“, anul acesta au beneficiat de un tratament
preferenţial cinematografiile din Danemarca (de altfel, mereu în
vizor la TIFF), Rusia şi Republica Moldova (care, după deja
cunoscutul Igor Cobileanski, promite să producă şi alţi regizori
importanţi). O premieră notabilă şi stimulantă a fost şi
secţiunea „În timp real“, dedicată filmelor dintr-un
singur cadru (fără tăieturi de montaj). În total, TIFF 7 a
prezentat vreo 200 de filme (lungmetraje şi scurtmetraje de
ficţiune, documentare şi de animaţie) în 14 secţiuni, plus
cîteva proiecţii speciale. Pentru cunoscători, nu încape
îndoială că TIFF 8 va fi chiar mai ambiţios şi mai
ofertant. Deocamdată, cinefilii bucureşteni care n-au ajuns la Cluj
sau au ajuns, dar au pierdut unele filme pe care doreau să le vadă,
au şansa de a recupera, la Institutul Francez (10-19 iunie) şi la
Cityplex (10-15 iunie) fiind prezentate 26 de titluri importante din
programul TIFF 7.