OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Un interviu din 1990 cu actualul Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei si Bucovinei, publicat in revista Opinia studenteasca

in comparatie cu alte institutii, laudele Bisericii la adresa regimului au fost cantitate neglijabila
inainte de a veni la inalt Prea Sfintia voastra, am trecut prin fata Mitropoliei si am vazut ca la libraria Mitropoliei nu exista nici un fel de literatura religioasa, nici o Bilbie, lipseste pina si banalul Calendar Ortodox de perete. Alaturi de Mitropolie exista o biblioteca – Emanuel – cu un foarte bun fond de carte religioasa, insa nimeni nu stie in slujba caror interese functioneaza. Exista pericolul sa treci mai grabit pe linga mitropolie, tocmai din aceasta lipsa de carte religioasa?
Este evident un pericol si sintem constienti de faptul ca din partea Bisericii Ortodoxe mai sint multe de facut. Trebuie sa recunoastem ca s-a facut totusi foarte mult. Noi n-am putut inca expune in acest mic magazin de carti si obiecte bisericesti ceea ce s-a tiparit pina acum pentru ca nu avem cantitatile suficiente.

Daca aparitiile editoriale bisericesti sint foarte firave in prezent, nu putem decit sa asteptam vremuri mai bune de editare. Ce se intimpla insa cind tinarul descopera, in presa romaneasca, si foarte virulente critici la adresa Bisericii Ortodoxe Romane pentru obedienta fata de putere? Nu credeti ca aceste articole au prins foarte usor la tineri, ei reactionind prin parasirea credintei religioase?
Credinta nu se schimba de la o zi la alta, ca o orientare politica. Putem trece de la un partid la altul, fiind vorba de organizarea vietii societatii, credinta insa este o convingere de viata si de moarte. Exista oameni care atunci cind citesc un articol critic la adresa Bisericii sufera, altii se roaga, altii vin si intreaba, dar nu toti parasesc imediat Biserica.
Laudele pe care le-a adus Biserica fostului regim au fost impuse, poate nu intotdeauna intensitatea zelului a fost impusa, dar, formal, in Pastoralele de Craciun, intervenea Departamentul Cultelor si punea pasajele respective, aproape stereotipe, care trebuia sa fie tiparite si citite in biserici. in comparatie cu alte institutii, laudele Bisericii la adresa regimului au fost cantitate neglijabila, infima, niste stropi de apa in comparatie cu un ocean. Ginditi-va la Academie, ginditi-va la Radioteleviziune, slavita Televiziune, la Uniunea Scriitorilor; au fost foarte putini oameni care nu s-au angajat. Asta nu e scuza! Este o constatare! Critica sincera, nu ipocrita, o acceptam. Trebuie sa dea cu piatra in altul doar cel care se simte nevinovat. Au fost unii intelectuali care au criticat, crezind prin asta ca-si vor ascunde propriul lor intuneric. Si asta e fatarnicie, ipocrizie. in lista celor care au criticat revenirea Prea Fericitului Patriarh Teoctist, au fost trei sau patru persoane notorii cunoscute ca securisti.

Dati-mi un nume, va rog.
Nu vreau sa dau nume. Mai ales ca sintem in preajma Craciunului si ar suna a razbunare din partea mea. Asta e libertatea mea de a nu va spune nume.
Biserica Ortodoxa romana a facut o marturisire publica de recunoastere a greselilor – Ceasul adevarului – publicata in tara si in strainatate, s-a vorbit de unele compromisuri de ordin administrativ si predicatorial, nu insa si de ordin al credintei. Credinta marturisita in timpul dictaturii este identica cu cea marturisita astazi si cu cea din timpul stramosilor. Nu s-a schimbat nici o dogma, nici un canon. N-am propovaduit un alt Hristos, o alta dogma, Biserica a fost singura institutie care a spus ca Dumnezeu exista, era vocatia ei. S-a compromis in relatia stat-biserica, Biserica a fost prea pasiva.

Greselile Bisericii nu pot fi generalizate. Au fost ierarhi care au fost otraviti. Patriarhul Iustin Moisescu a fost otravit, familia lui sustine asa ceva. S-a opus lui Ceausescu sa darime Palatul Patriarhal.
Dar a fost de acord cu darimarea Bisericii Enei.
A fost de acord? Un ierarh nu poate sa fie de acord! Darimarea incepuse de la cutremur. Cind taranilor li s-a luat pamintul, inseamna ca au fost de acord? Parintilor mei cind li s-a luat pamintul, 70 de hectare, si tata a pierdut doi ani de invatamint, era invatator, pentru ca n-a vrut sa intre in colhoz, a fost de acord? Pina la urma a trebuit sa o faca, altfel nici unul dintre fii nu putea sa mearga la scoala! Eram in casa muritori de foame. A fost de acord? Noi toti avem tara gindirii totalitare. Iau un aspect, il generalizez si gata. Acelasi Patriarh – Iustin – a restaurat peste 20 de biserici din Moldova. Cum putem crede ca omul asta a dorit darimarea bisericilor?

Nu oricine are curajul jertfei pina la moarte
inalt Prea Sfintite, lucrurile acestea nu se cunosc, restaurarile sint trecute in umbra. Si actualului Patriarh i s-a facut acelasi repros cu Manastirea Vacaresti, cu Biserica Sfintul Spiridon Vechi, cu Sfinta Vineri. Ce a fost de fapt acolo? A fost o abdicare?
Cu Sfinta Vineri a fost asa. Fratele lui Ceausescu, Ilie Ceausescu, a incercat salvarea Sfintei Vineri. A spus ca impreuna cu armata face o translare, o muta si o salveaza. Un grup de intelectuali, arhitecti, a aflat de dorinta lui Ilie Ceausescu de a salva biserica si i-au trimis o telegrama de multumire. Ea a fost interceptata. Academiciana, Sinistra, a fost informata si s-a dus la Ceausescu si i-a spus: Cine comanda in tara asta? Tu sau frate-tu? Ceausescu Nicolae s-a infuriat si biserica a fost darimata ziua in amiaza mare. Cam la aceeasi ora cind, intr-o vineri, a trebuit sa plece. Unii au caramizi din biserica Sfinta Vineri, le tin ca pe o relicva, ca pe Sfintele Moaste. Patriarhul nici nu era in tara atunci cind s-a darimat Sfinta Vineri, era la Viena.
Si de ce n-a protestat Patriarhul cind s-a intors la Bucuresti?
Dumneavoastra vorbiti asa... Parca nu stiti ca o opozitie in timpul lui Ceausescu insemna riscul vietii. Asta noi n-avem dreptul sa o cerem cuiva.
Si totusi, unii au riscat. Parintele Calciu, de pilda.

Au riscat. Nu mi se cuvine mie, ca om al Bisericii, sa judec comportamentul oamenilor in mod public. Apreciem curajul unor oameni. Nu toti pot fi de acelasi curaj. Nu oricine are curajul jertfei pina la moarte. Nu putem spune ca daca a facut Calciu, toata lumea putea face acelasi lucru.
inalt Prea Sfintite, i se reproseaza Bisericii Ortodoxe Romane, tot pentru perioada comunismului, simonia, traficul de influenta cu functii, hirotonisirea pe baza unor influnete. Ce aveti de spus in aceasta privinta?
Dar aceasta parere e totalitara, e exact ceausista. Stiti cum se spunea la radio: Occidentul e tot corupt, cazut, nu se mai vedea nimic bine. E o critica patimasa. Sigur ca se poate spune: 1) Biserica a fost compromisa; 2) Biserica a fost comunista; 3) Biserica a fost simoniaca si s-au vindut functiile. Daca la astfel de intrebari as raspunde cu da sau nu, tot totalitar si ceausist as fi. Sa vedem lucrurile nuantat si realist. Au fost si preoti care au incercat sa obtina repede o parohie buna, fara sa aiba mediile sau meritele necesare. Uneori au reusit, uneori nu. A depins si de superiorii lor. Au existat in interiorul Bisericii si cazuri de coruptie, cazuri care contrasteaza mai mult in Biserica decit in alte institutii. Dar au fost si preoti care au zidit sau refacut biserici, preoti, zeci si zeci, care au pastrat vie credinta.

Biserica trebuie sa reziste ispitei de a fi de acord cu orice spune
partidul aflat la putere
Mi-ati oferit, ieri, doua numere din revista Candela, editata de Arhiepiscopia Sucevei si Radautiului. Acolo este un interviu cu Iosif Constantin Dragan, dovedit fost legionar si dovedit fost colaborator al regimului Ceausescu. Nu v-ati pripit, publicind intr-o revista religioasa acest interviu?
Nu publicam noi aceasta revista. O publica Protopopia de la Suceava. Eu am primit cadou acest numar. Nu controlam noi publicarea.

Eu asta cu legionar, nu prea stiu. Iosif Constantin Dragan a plecat din Lugoj pe cind era tinar copil, sau nu stiu exact virsta. Nu am date in ce masura a fost implicat in miscarea legionara. Interesanta remarca si o sa cercetam. La noi, la Iasi, a adus un studio de televiziune, Europa nova, nu s-a gasit din alta parte un local si s-a facut apel la Mitropolie sa-l primim, intrucit s-a facut observatia ca este o televiziune culturala si religioasa pentru romanii din Basarabia. Am acceptat postul de televiziune al lui Iosif Constantin Dragan, pentru ca vrem sa-i sprijinim pe cei din Basarabia si Bucovina. Nu ma deranjeaza faptul ca am luat aceasta hotarire; intentia cu care am facut-o noi nu este atit de a-l glorifica pe daruitor, cit de a-i ajuta pe semenii nostri de acolo, pe fratii nostri romani de peste Prut. Domnul Iosif Constantin Dragan s-a aratat si unul care vrea sa ajute Biserica, a platit, pe fatada Catedralei din Lugoj, un mare mozaic de Murano. Daca sminteste pe unii credinciosi acest articol, ei pot sa faca o sesizare si pot scrie un alt articol ca reactie la primul.

Biserica Ortodoxa Romana, acum, dupa ce a trecut prin atitea convulsiuni, il slujeste pe Dumnezeu sau slujeste puternicii acestei lumi?
La noi, dupa Revolutie, s-a hotarit ca Biserica sa se roage „pentru intreg poporul roman de pretutindeni si pentru armata tarii“. Biserica nu-i obsedata a face rugaciuni direct pentru Conducatori. Biserica nu se poate transforma in opozitie politica sistematica. Nu-i vocatia ei asta. Nu are nici competenta. Nu avem nici informatiile suficiente. Trebuie sa privim dupa roadele politicii daca sint spre binele poporului sau nu sint spre binele poporului. „Dupa roadele lor ii veti cunoaste“, spune Mintuitorul. Biserica trebuie sa reziste ispitei de a fi de acord cu orice spune partidul aflat la putere. Biserica trebuie sa fie deasupra partidelor. Sa fie un factor de unitate, nu doar de dialectica.

inalt Prea Sfintite, daca, in 45 de ani de comunism, comunistii l-au interzis pe Dumnezeu, de ce nu se face o slujba de caterisire, de afurisenie impotriva comunismului?
S-a facut. Noi am publicat. Cind s-a reinfiintat Partidul Comunist sub alta forma, sub numele de Partid Socialist al Muncii, singura institutie religioasa care a dat un Comunicat de condamnare a comunismului a fost Biserica Ortodoxa. A fost redactat in Transilvania, cind a fost Prea Fericitul la Cluj si transmis prin telefon. S-a publicat in Romania libera. E foarte interesant ca Rompresul l-a refuzat, alte ziare n-au vrut sa-l publice. Si asta e simptomatic. La radio s-a transmis, dar cu mirare. Ce, Biserica se baga in politica? Noi nu l-am facut din punct de vedere politic. Am spus ca Biserica Ortodoxa condamna comunismul ca fiind strain naturii si vocatiei poporului roman; negind valoarea eterna si unica a persoanei umane, comunismul a fost dusmanul popoarelor din Europa de Est.

Exista la Dostoievski, in Fratii Karamazov, un personaj, Zosima, staretul unei manastiri, care nu pare prea convins de ce face, pare un functionar care se conformeaza unor reguli. Moartea sa nu are nimic miraculos, duhul putreziciunii este foarte repede simtit. Or, daca e sa extindem comparatia, in Biserica Ortodoxa Romana sint multi Zosima sau sint pastori de suflete, convinsi ei insisi?
Comparatia e foarte plastica. Mirosul acela, intrarea in putrefactie a fost o ispita pentru cei care nu au patruns sfintenia personajului. Unul singur, Aliosa, care a fost fidel prin dragoste lui Zosima, a vazut adevaratul loc unde merge el, in imparatia lui Dumnezeu. Ceilalti toti s-au inselat, erau critici, ii deranja bunatatea lui Zosima, sfintenia lui. Acel miros neplacut a fost o piatra de poticnire. Zosima a ramas un sfint.

Sinteti sigur ca Zosima e un sfint? El fusese in tinerete ofiter, isi stilcise in batai ordonanta, in timpul cit a fost staret parea destul de lumesc in comportare, bea lichioruri si nu tinea intotdeauna post, era mereu binedispus si bucuros la vederea celor mai pacatosi dintre oameni. Putea fi un sfint?
Unii spuneau ca n-ar fi avut smerenia si sfintenia adevarata a unui sfint, altii spuneau ca e un sfint. Era impartita comunitatea in doua. Cind a murit, mirosul neplacut al putrefactiei a dat prilej celor care nu-l iubeau sa gaseasca un argument in plus pentru a arata ca n-a fost sfint. Aici a fost incercarea fidelitatii. Aliosa s-a intristat si el. Dar nu s-a zdruncinat in perceptia originara. Si Dumnezeu i-a dat un vis. in vis era Zosima. Si a confirmat ca era sfint. Pentru cei caldicei si critici, fara iubire in suflet, li s-a dat un argument de ratacire si mai mare.
Dumnezeu isi incearca credinciosii. Foarte multi sint in raport cu biserica ca si cei smintiti de Zosima. Cei ce au patruns in Biserica Ortodoxa adincurile ei, fara a se rezuma la o simpla institutie, aceia au bucuria fidelitatii. Biserica nu trebuie redusa la o simpla cuvintare a unui episcop, sau la un simplu gest al unui preot, ci trebuie vazuta dumnezeirea din ea, dincolo de o slabiciune sau alta a unui preot.

Interviu aparut in revista Opinia
studenteasca, nr. 54, decembrie 1990