OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

In luna aprilie a anului in curs presa romaneasca si occidentala a anuntat un „ambitios parteneriat“ intre „romani si americani“ in lupta impotriva SIDA. Initiativa, cunoscuta si sub numele de Alianta pentru intarirea programelor comunitare in domeniul HIV/SIDA si al combaterii violentei domestice in Romania, reuneste guvernul SUA prin Agentia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internationala (USAID), Biserica Ortodoxa Romana (BOR), Organizatia Internationala pentru Caritatea Crestin-Ortodoxa (IOCC) si Ministerul Educatiei si Cercetarii (MEdC). Proiectul are in vedere actiuni la nivel comunitar, care urmaresc prevenirea infectarii cu HIV, printr-un mesaj ce pune accentul pe abstinenta sexuala si fidelitatea fata de partener, prin campanii de educare a publicului si de afirmare a valorilor compasiunii si non-discriminarii.

Actiunile de prevenire urmeaza sa fie acompaniate, in mai multe judete dintre cele cincisprezece cite sint cuprinse in prima faza a proiectului, de o initiativa impotriva violentei in familie.
Programul, implementat initial in treisprezece episcopii, prin intermediul unor asociatii de tineri si al unor comitete filantropice parohiale, mobilizeaza pentru o perioada de trei ani 5,4 milioane de dolari (dintre care 2 milioane furnizate de USAID) si 2.600 de preoti, profesori de religie, studenti teologi si asistenti sociali ortodocsi. Gindit, in primul rind, ca un proiect de instruire a tinerilor, programul implica, ca o componenta majora, educarea in privinta infectarii cu HIV si a violentei domestice, prin adaptarea mai multor ore de religie desfasurate in scolile publice.

- Guvernul american, combaterea SIDA si organizatiile religioase
Cum a ajuns guvernul american sa finanteze o initiativa care implica cel mai important cult religios din Romania? Explicatia rezida intr-un numar de evolutii care s-au produs in politica interna si internationala americana. In anul 2003, Congresul SUA a aprobat o lege care majora substantial ajutorul extern pentru combaterea SIDA, atribuind simultan, intr-o miscare ce rupe cu traditia anterioara, o parte considerabila a fondurilor serviciilor de asistenta pentru persoane infectate. Activitatile de prevenire, ce ocupasera pozitia principala, au scazut in importanta. La presiunea grupurilor conservatoare, o treime din banii alocati acestora au fost rezervati programelor bazate pe abstinenta pina la casatorie.

Cea de-a doua tendinta relevanta priveste acordarea de finantare, pentru implementarea unor proiecte publice, organizatiilor religioase sau afiliate religios. De pe vremea presedintiei lui Bill Clinton, executivul american a luat o serie de masuri menite sa indeparteze restrictiile impuse, din ratiuni constitutionale, asociatiilor de acest tip. Interesul statului american pentru implicarea organizatiilor religioase in furnizarea serviciilor publice s-a putut observa bine si in cazul initiativei legislative mentionate. Pe linga decizia de a impune un prag minim de finantare pentru programele de abstinenta, in general, provincia organizatiilor religioase, gruparile conservatoare au reusit sa introduca si o prevedere ce le asigura pe acestea dintii ca nu vor fi nevoite sa participe la actiuni fata de care au dubii de natura morala (de exemplu, distribuirea de prezervative).

- Roadele strategiei de prevenire prin abstinenta
Campania de prevenire a infectarii cu HIV prin abstinenta, care ia amploare in SUA de mai multi ani, nu a convins pe toata lumea. Un raport al Human Rights Watch, bazat pe un studiu de caz in Texas, arata ca ofensiva prevenirii prin abstinenta a dus la dezinformarea sistematica a tinerilor, mai ales cu privire la utilizarea prezervativelor. Studii foarte recente, realizate peste Ocean, sugereaza ca una dintre principalele strategii de promovare a abstinentei, „juramintele de virginitate“, nu are un impact asupra gradului de infectare cu boli cu transmitere sexuala, chiar daca tranzitia la viata sexuala se face mai tirziu si numarul de parteneri este mai mic.

Conform autorilor (H. Brückner si P. Bearman), explicatia consta in tendinta celor care incalca juramintul de a nu folosi prezervative sau de a le folosi comparativ mai prost.
Desi autoritatile americane au facut multa vilva in privinta succesului strategiei ABC (acronimul pentru „abstinenta, fidelitate, prezervative in cazuri de risc ridicat“) in Uganda, unii comentatori pun la indoiala contributia programelor de abstinenta in acest sens. Conform unui alt raport HRW, „Strategia Globala Americana anti-SIDA a evoluat intr-un climat de cenzura si distorsionare a informatiilor cu privire la prezervative si relatiile sexuale protejate“. Acest trend a inclus modificarea datelor facute publice de agentii guvernamentale precum Centers for Disease Control sau USAID, prin excluderea unor informatii despre utilizarea prezervativelor sau furnizarea de informatii stiintific inexacte, menite sa descurajeze utilizarea mijloacelor contraceptive in cauza.

- Abstinenta, acum si in Romania
Daca prevenirea SIDA prin abstinenta pina la casatorie ramine o idee controversata in Statele Unite, introducerea ei in Romania prin proiectul implementat de IOCC si BOR comporta dificultati sporite. In mare, acestea tin de doua sfere distincte: calitatea implementarii, atit cit poate fi ea anticipata, precum si posibilele efecte ale derularii programului asupra vietii religioase si a libertatii de constiinta.

Prima chestiune discutabila priveste, asadar, ideea de a purta o campanie anti-SIDA si impotriva violentei in familie prin intermediul BOR. Desigur, baza sociala a principalului cult din Romania il recomanda pe acesta ca o organizatie ce poate ajunge in zone pe care nici macar bratul lung al statului nu le poate atinge. Prin extinderea sa teritoriala si capacitatea sa de mobilizare sociala, Biserica Ortodoxa apare ca un vehicul ideal al luptei impotriva SIDA. Nu e greu de vazut de ce un finantator extern ar putea aprecia „activele“ BOR, fie ca e vorba de capitalul sau uman, de cel social sau de cel financiar.
Toate acestea, insa, nu trebuie sa impiedice o examinare a capacitatii Bisericii Ortodoxe de a sustine in mod real un proiect precum cel asumat. Activitatile de caritate ale cultului au ramas, pina acum, un fenomen relativ periferic. In ciuda unor initiative izolate remarcabile, Bisericii Ortodoxe ii lipseste o traditie in aceasta directie.

IOCC, partenerul BOR in proiect, planuieste un program de pregatire a 2.600 de persoane, preoti si profesori de religie, intru educarea enoriasilor si a elevilor. Trainerii vor avea insa de luptat cu letargia caritativa a Bisericii, nemaivorbind de ideologia semi-oficiala a organizatiei, homofoba si opusa ideii de emancipare sociala, cel putin a unora dintre grupurile defavorizate ce ar trebui cuprinse in proiect. In spatele limbajului esopic al condamnarii pacatului si al iubirii fata de pacatos, practicat de unii membri BOR, s-a ascuns pina astazi o ostilitate abia retinuta fata de homosexuali. Nu arareori, acestia sint prezentati ca si „vehiculele nefaste prin care se transmite SIDA“. Va putea antrenamentul primit de „agentii“ ortodocsi ai „luptei anti-SIDA“ sa topeasca antipatia agresiva a Bisericii fata de comunitatea gay si membrii sai? Sa nu uitam ca, mai ales intre 1995 si 2000, Biserica Ortodoxa a sustinut oficial, printr-o campanie sistematica si vehementa, criminalizarea relatiilor homosexuale liber consimtite.

Nici in cazul violentei in familie palmaresul BOR, privit in ansamblu, nu pare sa fie cu mult mai bun. Eternul indemn ca femeia sa fie supusa barbatului, parte din atmosfera fiecarei cununii religioase, ar putea fi expediat rapid ca un ritual caduc. Putinele studii publicate (de pilda, cel al lui Emil Moise) pe aceasta tema arata ca asemenea atitudini reprezinta insa un reflex de mentalitate. Raminind in sfera violentei casnice, desigur ca aceasta nu are in vedere numai relatiile dintre soti, ci si pe acelea dintre parinti si copii. Astazi, manualele de religie ortodoxa, publicate sub obladuirea Patriarhiei, impun un model punitiv care nu se sfieste de dimensiunea corporala.

- Biserica Ortodoxa si politicile abstinentei
Un al doilea motiv de ingrijorare priveste detaliile care au transparut, pina acum, in privinta strategiei concrete de combatere a infectarii cu HIV. Proiectul discutat are in vedere prevenirea prin promovarea abstinentei sexuale pina la casatorie si a fidelitatii in cuplu, conform politicii oficiale a guvernului american, si a USAID in particular, de un numar de ani incoace.
E drept ca USAID sprijina, conform documentelor oficiale, o abordare comprehensiva, „echilibrata“ a prevenirii infectarii cu HIV, care include „abstinenta, fidelitatea/ reducerea numarului de parteneri si utilizarea corecta si consecventa a prezervativelor in cazul persoanelor cu un grad mare de risc“.

Dar alegind BOR pentru proiectul de fata, Agentia pune sub semnul intrebarii angajamentul sau fata de o asemenea strategie globala. Pina una alta, lipsa de simpatie a Bisericii Ortodoxe fata de predarea educatiei sexuale in scoli e binecunoscuta. Astfel, „in urma analizei programei de educatie pentru sanatate in invatamintul public, Sfintul Sinod atrage atentia asupra unor elemente profund daunatoare educatiei tinerilor, in vadita contradictie cu morala crestina, si cheama factorii responsabili la reconsiderarea acestora, in consultare cu reprezentantii Bisericii“ (comunicat din 12 nov. 2003). Programul materiei „Educatie pentru sanatate“, elaborat de MEdC si Ministerul Sanatatii, a fost analizat de BOR, laolalta cu membrii altor grupuri crestine, care au conchis ca „forma sub care sint prezentate elevilor unele aspecte ale vietii sexuale [relatiile homosexuale, auto-erotismul s.a.m.d.] este de-a dreptul ingrijoratoare“.
Tot Biserica Ortodoxa s-a aratat, la nivel cvasi-oficial, impotriva oricaror mijloace de contraceptie „artificiale si naturale“, numind planning-ul familial, printr-unul dintre reprezentantii sai popularizati in mediul duhovnicesc (Pr. Prof. Ilie Moldovan), „un laborator al pruncuciderii“. Or, daca BOR nu admite nici macar calendarul Ogino-Knaus, e de presupus ca utilizarea prezervativelor va fi cu atit mai respingatoare.

Pe de alta parte, prin proiectul de fata, profesorii de religie vor avea atributiuni formale in sensul educatiei sexuale si a prevenirii violentei familiale. Memorandumul semnat de USAID, BOR, IOCC si MEd.C prevede ca „in judetele tinta unde programul va aborda atit problematica HIV/SIDA, cit si a violentei domestice, se vor aloca patru ore pe an pentru aceste doua subiecte“ (Anexa B, pct. 2). Conform declaratiilor unor reprezentanti ai USAID, programa dupa care se vor desfasura orele in cauza urmeaza sa fie elaborata de grupuri de specialisti in domeniile relevante si, ulterior, aprobata de clerul ortodox. Conform regulilor de finantare impuse de legislativul american, acesta din urma nu poate fi obligat sa abordeze teme neagreate de Biserica. In conjunctura de fata, se arata important ca programa sa ramina compatibila cu continutul orelor de educatie sexuala. Sarcina nu va fi, probabil, una usoara.
Mai mult decit atit, ramine un subiect, citusi de putin marginal, acela al interesului statului, in principiu, fata de promovarea abstinentei pina la casatorie. De ce ar fi statul roman interesat sa sustina o asemenea practica? De ce nu ar sprijini, de pilda, experimentalismul sexual al tinerilor adulti, in conditii de siguranta si informare, inainte de casatorie? O dezbatere publica in aceasta privinta a lipsit pina acum.

- Biserica Ortodoxa, invatamintul public si neutralitatea statului
In al treilea rind, implicarea BOR in programul de prevenire a infectarii cu HIV se suprapune influentei problematice, exercitate deja de organizatie, in invatamintul de stat si in societate in ansamblul sau. Eforturile vizibile ale Bisericii majoritare de a-si impune programul doctrinar in rindurile tinerilor, prin intermediul scolilor publice, primeste un impuls incurajator si noi oportunitati de manifestare din chiar partea autoritatilor care ar fi trebuit sa limiteze natura activitatilor expansive ale BOR.

Introducerea la orele de religie a unor teme speciale, precum prevenirea HIV sau sexualitatea, de interes general, si pentru care profesorii de religie nu dispun de o calificare speciala, nu face decit sa sanctioneze pozitiv, inca o data, incercarile BOR de a confisca constiintele tinerilor, prin strategii care merg de la educatia confesionala pina la afisarea de simboluri ortodoxe in institutii ori construirea de biserici si capele in incinta scolilor si liceelor. In acest punct, raspunderea principala cade pe umerii MEdC.
Altfel spus, atit statul roman (implicat prin Minister), cit si statul american (ca finantator si sponsor) ar trebui sa aiba in vedere nu doar chestiuni ce tin de capacitatea organizatiilor finantate de a duce la capat, in mod adecvat, un proiect de anvergura, ci si, in mod mai general, dinamica vietii religioase din Romania contemporana. Angajarea a 2.600 de preoti, teologi si profesori de religie ortodocsi in lupta impotriva SIDA si a violentei casnice ar putea sa dezechilibreze si mai tare raporturile profund inegale dintre BOR si celelalte culte sau grupari religioase.

Din aceasta perspectiva, sprijinul de peste Ocean pare mai degraba surprinzator. La urma urmelor, guvernul american publica anual, de ceva vreme, un raport privind libertatea religioasa in Romania. Rapoartele au criticat, cu retinere diplomatica, dar si cu o anumita constanta, pozitia BOR de hegemon in viata religioasa romaneasca. Or, in conditiile in care guvernul american cunoaste prea bine configuratia vietii religioase din tara, ba chiar o condamna periodic, nu e deloc clar de ce ar sprijini o initiativa de tipul celei discutate aici.

- Discriminarea religioasa
Una dintre chestiunile ridicate de proiectul Aliantei priveste discriminarea pe criterii religioase in privinta beneficiarilor. Regulamentul de finantare al USAID specifica limpede faptul ca organizatiile religioase care primesc fonduri guvernamentale americane nu pot discrimina, pe baza de religie, categorii de potentiali beneficiari. USAID se arata convinsa ca procesul de monitorizare, cuplat cu sanctiuni, in cazul in care se constata abateri, va rezolva satisfacator eventualele derapaje. Pe de alta parte, sarcina pare sa fie substantial mai dificila in cazul vastului program avut in vedere aici.

Relatiile confesionale din tara au fost marcate, de-a lungul celor cincisprezece ani de libertate, de agresiuni ortodoxe, orchestrate de oameni in sutana, impotriva membrilor unor minoritati religioase. Decizia de a acorda unei organizatii cu un palmares de antipatie fata de minoritatile religioase increderea ca va putea distribui in mod echitabil, fara preferinte confesionale, asistenta in prevenirea SIDA si a violentei casnice ramine riscanta. In plus, in cel putin o anumita privinta proiectul discrimineaza direct membrii altor confesiuni sau persoanele atee, acordind o parte centrala din asistenta prin orele de religie. Or, profesorii de religie cuprinsi in program sint ortodocsi – predau ore de religie ortodoxa unor clase compuse din copii care apartin acestei confesiuni. Serviciile furnizate ca parte a programului finantat de USAID au, altfel spus, si o dimensiune intrinsec confesionala. Restul elevilor vor ramine in afara acestei parti a programului, ei neputind, din principiu, deveni beneficiari in circumstantele de fata. Ministerul Educatiei patroneaza direct aceasta forma de discriminare, prin modificarea curriculara mentionata in memorandum.

Parteneriatul dintre guvernul american, cel mai important cult din Romania, o organizatie ortodoxa pan-americana si Ministerul Educatiei cade pe un teren accidentat. Dincolo de atuurile incontestabile detinute de BOR in privinta capacitatii de a derula o actiune de proportii, datele vorbesc impotriva implicarii Bisericii Ortodoxe intr-o initiativa de o asemenea anvergura si cu o asemenea miza. E discutabil in ce masura specialistii IOCC vor putea pregati in timp util si in mod satisfacator un numar de 2.600 de preoti, asistenti sociali si profesori de religie ortodocsi, in conditiile in care asistenta sociala ramine un domeniu slab profesionalizat. Apoi, modul in care BOR a tratat pina acum chestiuni intim legate de temele programului, in particular anumite categorii sociale (homosexuali, femei, copii), sugereaza un antagonism intre scopurile initiativei si capacitatea organizatiei de a le atinge. In al doilea rind, optiunea prevenirii infectarii cu HIV prin programe de abstinenta pina la casatorie nu pare cea mai indicata in context romanesc si, judecind dupa experientele altor comunitati, nici in alte contexte. In fine, problema cea mai grava ridicata de selectarea Bisericii Ortodoxe pentru programul combaterii infectarii cu HIV si a violentei casnice ramine, in opinia mea, aceea a impactului asupra rolului BOR in societatea romaneasca, in general, si in invatamintul public in mod special.

Fireste, toate cele de mai sus ramin deocamdata predictii. Totusi, data fiind istoria postdecembrista (si nu numai) a celui mai mare cult din Romania, decizia guvernului american si a guvernului roman de a-si lua Biserica Ortodoxa ca partener intr-o initiativa de asemenea natura si amploare se arata deconcertanta.