OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Expirarea mandatului lui Daniel Morar de la şefia DNA reprezintă un nou prilej de Go politic între Băsescu şi Tăriceanu. Tabla este aşezată, adversarii îşi construiesc strategiile de încercuire şi cucerire. Băsescu îl vrea în continuare pe Morar în fruntea Departamentului Naţional Anticorupţie, Tăriceanu, liberalii şi PSD-ul, nu. Se repetă laitmotivul acestei guvernări: forţarea normelor, forţarea legilor. Sistemul nostru politico-juridic pare a fi conceput în vederea căutării consensului atunci cînd vine vorba de împărţirea puterilor, în stat. Aşa cum este, cultura noastră politică numai consensuală nu este. Rezultatul? Deciziile politice, numirile, orice se rezolvă sau se amînă, în funcţie de cel care este mai priceput la chiţibuşăriile juridico-administrative. Postul lui Morar devine vacant la jumătatea lunii august. Ce se poate întîmpla? Înainte de a vedea posibilele evoluţii ale unui nou conflict pe cale de a se prefigura, trebuie să menţionăm că activitatea DNA, sub conducerea lui Morar, s-a bucurat de puţinele aprecieri pozitive făcute în raportul de ţară din vara aceasta. Mai multe ONG-uri s-au aliat şi au semnalat acest lucru, cerîndu-le politicienilor menţinerea lui Morar.

 

Statutul procurorilor prevede că şeful DNA este numit de preşedintele României, la propunerea ministrului Justiţiei, cu avizul consultativ al Consiliului Superior al Magistraturii. Trei sînt „ieşirile“ posibile din noua situaţie creată: (1) Predoiu (aşa îl cheamă pe ministrul actual al Justiţiei) îl propune tot pe Morar şi îi dezamăgeşte pe liberali şi pe social-democraţi, care se pot opune în Parlament; (2) Ministrul Justiţiei propune un nou procuror-şef, dar care poate să nu primească binecuvîntarea numirii de către preşedinte. Acestă variantă nu prevede un termen pînă la care Traian Băsescu să-l numească pe cel propus, procurorului general revenindu-i sarcina de a stabili un interimat. (3) Ministrul Justiţiei nu propune pe nimeni, situaţie care îi oferă din nou posibilitatea procurorului general, Laura Codruţa Kovesi, de a stabili interimarul, ceea ce nu ar schimba foarte multe pentru liberali şi social-democaţi dacă acest şef, interimar pînă la o dată nedefinită, ar fi tot Daniel Morar.

 

Cele mai posibile deznodăminte sînt ultimele două. Într-un fel sau altul, vom ajunge la un nou blocaj, cel puţin pentru o perioadă de timp. Este concluzia pe care ne hazardăm să o tragem, observînd comportamentul preşedintelui şi al premierului din ultimii patru ani. Răsturnînd orice logică a exercitării puterii, blocajul sau bruiajul administrativ a fost de nenumărate ori ales ca o cale de obstrucţionare reciprocă. Multe iniţiative ale unuia sau ale altuia nu s-au fructificat pentru că nici măcar nu au încercat să le mai pună în practică, ştiind că respectiva iniţiativă are nevoie de concursul (semnătura) ambilor exercitanţi ai puterii executive. De exemplu, mulţi ambasadori nu au fost schimbaţi (atribuţie a preşedintelui) pentru că propunerile, ca şi în cazul procurorului-şef de la DNA, ar fi trebuit să vină din partea Guvernului, mai exact, din partea ministrului de Externe. În atare condiţii, Băsescu nu a putut face schimbări. Exemplele de obstrucţionare politică pot continua cu nepublicarea sau întîrzierea publicării anumitor acte sau legi în Monitorul Oficial, ceea ce întîrzie efectul juridic al actelor normative etc.