OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Daca Festivalul „George Enescu“ s-a incheiat cu brio si in luminile stralucinde si grandioase ale „Noptilor albe“ bucurestene – ce Petersburg, ce Helsinki, ce Dostoievski! – festivalul polisimfonic si politic „Motiunea de Cenzura“ pare un fel de „Neterminata“ a vietii noastre parlamentare. Formalitatile de depunere au fost indeplinite, urmeaza sa se decida procedurile de expunere (votul, adica), la vedere sau la secret, astfel ca la modalitatile de numarare ale votului sa stim bine pe ce picior dansam: jos Tariceanu, acum! Sau inca un numar de luni ne vom mai bucura de prestatiile flambate si flamboaiante ale domnilor Remes – de fiecare data inubliabil, precum George Vraca in Apus de soare, Adomnitei, David, Nicolaescu sau Chiuariu si celelalte minuni ale rodniciei si eternitatii spiritualitatii pamintului romanesc.

Spunem asta nu atit in dreptul nostru de a avea opinii nealiniate, precum aderentii la tratatele de la Djakarta si Bandung de acum citeva decenii, ci pentru ca practic sintem blocati si lipsiti de alternative. Cu cine sa mai voteze cetateanul roman, chiar si neturmentat, daca a trecut de la secarica si tescovina la berica si „johnica“? Singura certitudine: dl Traian Basescu. Aici nu-si au rost comentariile, a fost, este si va mai fi inca, nu se stie bine citi ani, Presedintele Romaniei. Daca poporul il vrea, asta este, nu se poate face nimic. Boc, Boc, Boc! – la toate variantele posible, te uiti si nu e, nu este nimeni si nimic, tot Traian Basescu este alesul numarul Unu al Neamului. Unde-i lege, nu-i tocmeala. Si atunci? Nu-i pacat ca ne risipim si dramul de speranta de viata in dispute inutile de moarte? Nu este regretabil ca atitea energii se duc pe apa Simbetei? Nu este paradoxal ca Dreptatea si Adevarul devin forma fara fond a unor combinatii de conjunctura?

Tocmeala ar fi cu Guvernul. Para jumate, para inapoi: si cu Parlamentul care-l emana. Aici se poate opera, se pot gasi noi formule, aliante la vedere sau potriveli de culise, astfel ca o noua majoritate sa fie chezasia viitorului nostru viitor european. Liderii principalelor partide de guvernamint si opozitie s-au tot ciorovait sa gaseasca o varianta care sa multumeasca o posibila alternativa la majoritatea parlamentara. Care se lasa greu alcatuita, dincolo de ambitii si orgolii, dincoace de pravila stramoseasca: ne-om intelege si pupa pina la urma, omu-i om si lunca verde, daca mai si gasim solutii agreate si de SRI. Intrat iar in corzi, dupa ce iesise basma curata ca naframa SIE a Zamfirei din chingile logicii otopenesti-basesciene.

Daca spiritul european s-a nascut intre Atena si Ierusalim, de ce nu am concede ca noua spiritualitate europeana romaneasca este geneza muncii de cercetare depuse intre Snagov, Otopeni si Baneasa. „Noua clasa“, in termenii lui Milovan Djilas, se descurca de minune cu serviciile, astfel ca poporul arondat lui sa fie lesne dus de nas pe autostrazile dorite. Mai cu soare, mai cu umbra, in virtutea prevederilor Legii si Constitutiei, care cum misca apare dosarul si se pune in miscare DNA-ul. Asa cum clama si dl Emil Boc, avocat, destinul imediat al natiunii romane: totul la vedere! imbarbatoase chemari la democratia votului secret la vedere, pentru ca natiunea romana – Traiasca! – sa emita nu doar judecati de valoare, ci si vot democratic. „Nu ca la comunisti“, pomenea incontinent dl Emil Boc, avocat, clont viril si iute, de ciudate fapturi de care nu mai stie nimeni nimic, dar care se aduna virtos la Moscova, iar usturoiul miroase a kiwi si mango de Pitesti, astfel ca sa fie bine. Si „Sa ne punem la lucru“, asa cum cerea si Nicolae Iorga, in Parlamentul Romaniei, in clipe de cumpana pentru Tara si Neam.

Ce ni se pare straniu este aceasta falsa vrajba intre puietul utecist si vlastarele securitatii, de ieri si de azi, pentru a ne convinge de virtutile democratiei. Ca sa ce? Ca sa facem cum ne obliga acordul trecutului cu viitorul: ce lustratie sa facem intr-o tara de lustragii? Grea intrebare. Cind generalul Plesita isi permite sa-i batjocoreasca pe Andrei Plesu si Paul Goma, care nu mai redevine cetatean roman din motive birocratice care ne scapa, ceva nu functioneaza normal in Romania. Cind dna Doina Cornea este balacarita nu doar de lefegiii lui Vadim Tudor, ci chiar de dl Mircea Mihaies, vicepresedinte al ICR-ului (care ar trebui sa se abtina sa-si valorifice alonja publicistica pe timpul mandatului sau de exportator cultural), inseamna ca nimic nu mai este imposibil si ca nu se mai poate face nimic. Nimic, nimic. Oportunismul servil si ciocoismul slugarnic au avut cistig de cauza. Nu de azi, nici de ieri: traim urit si spunem ca este frumos! Ba ne si place pe deasupra. E bine.
Boc, Boc, Boc! Cine-i acolo? Nu mai este nimeni. inchis pentru inventar. Sa vedem ce va iesi si din motiunea asta.