Domnul Emil Boc, ardelean verde de la obîrşie la izvor, a
devenit prim-ministru al României printr-o simplă răsucire a destinului.
Dintr-un distins (Onest? Obscur? Mediocru?) profesor universitar de „Drept
constituţional“, Emil Boc a ajuns primarul unui municipiu ce duce în spate
toată istoria Transilvaniei. Oraş unde Lucian Blaga era venerat cu evlavie, iar
universitari de talia lui Hadrian Daicoviciu şi Mircea Zaciu erau respectaţi cu
preţuire şi admiraţie. Oraş care se făcuse de pomină, după 1989, cu ieşirile
iresponsabile ale unui primar de ridicolă amintire. Cine nu-şi mai aduce aminte
de numeroasele incidente locale ce făceau ocolul întregii ţări? Aproape că am
şi uitat. Uităm mereu, oraşele rămîn. Un Cluj care şi azi livrează
învăţămîntului universitar contemporan personalităţi de talia domnului Andrei
Marga. Greu de făcut comparaţii, inutil de a mai livra comentarii suplimentare.
Emil Boc este ridicat la rang de preşedinte al Partidului
Democrat Liberal şi urmează să coboare Carpaţii la Bucureşti, ajungînd pînă la
funcţia de prim-ministru. Teribilă onoare şi mîndrie pentru părinţii şi
consătenii din Răchiţele, nu degeaba, cu zîmbetul pe buze, tătînele lui i-a
proptit un ou roşu în frunte cu prilejul Paştelui din acest an. Ce vrem să
relevăm cu acest prilej, dincolo de aerul veşnic supărat şi mereu nemulţumit al
unui om obişnuit, cocoţat într-o funcţie de conducere, unde se dovedeşte
complet depăşit? Depăşit nu de situaţie, ci în toate situaţiile. Slăbiciunile
actualului prim-ministru, ezitările şi neştiinţa lui în treburile cetăţii ar
trebui să ne pună pe gînduri. Legile lui Murphy spun clar: fiecare dintre noi
ajunge la un anumit grad de incompetenţă. Un bun strungar poate fi un prost şef
de echipă. Un bun medic poate fi un dezastruos director de spital. Nu orice
muzician poate fi şi un excelent director de instituţie muzicală. Recenta
aniversare en fanfare a lui IoanHollender la Opera din Viena confirmă acest banal fapt de viaţă. Că nu
oricine se pricepe la orice, că nu oricine poate accede la orice funcţie.
Cu toate acestea, istoria românilor este dominată, mai ales
în ultimele decenii de comunism şi postcomunism, de „las-că-merge-şi-aşa“. Pe
acest principiu, a primit şi domnul Emil Boc pălăria (căciula) de
prim-ministru. Pălărie prea mare pentru domnul Emil Boc, cel care ne livrează o
amară lecţie despre cum se poate face de ocară şi de rîsul lumii un om.
Altminteri, poate, simpatic şi slobod, la minte. În vremea cînd PSD şi Adrian
Năstase erau la guvernare (2000-2004), domnul Emil Boc era un excelent lider al
opoziţiei. Trecut-au anii...
Trecem peste numeroasele ironii şi glumiţe cu care a fost
mereu etichetat profesorul de drept constituţional. Trecem peste toate
codoşlîcurile şi aranjamentele de culise pe care a trebuit să le gireze, chiar
dacă unele dintre ele nici nu i-ar fi trecut prin cap. Trecem peste lipsa lui
de discernămînt şi peste uşurinţa cu care susţine orice prostie, cu aerul că ar
descoperi noi urme dacice în Munţii Orăştiei sau că ar da cine ştie ce
interpretare inedită tăbliţelor de la Tărtăria.
Ultima boacănă a domnului Emil Boc este livrată poporului
român, de la Prut şi pînă la Tisa şi de la Bucureşti pînă în Harghita-Covasna,
chiar în aceste zile, cînd mulţimile aflate în plină vacanţă se prăjesc la
ultravioletele marine sau la creşterea preţurilor de orice fel. TVA-ul urcat
pînă la 24 % umflă cifrele de pe etichetele cu preţuri precum creşte Someşul
sub podul din Dej, iar culesul de bonuri fiscale, căci asta e marea şi ultima
deşteptăciune, va pune la treabă întreaga suflare românească. Vedem deja cum
miile de cosaşi vor cere bonul fiscal, pe lîngă slană şi palincă, pentru
fiecare zi de coasă, deja ne emoţionăm cînd ne gîndim cum sinistraţii din
Suceava, Bacău şi Neamţ vor strînge bonuri la toate cumpărăturile făcute. Ca să
ce? Ne spune tot Emil Boc, senin şi zîmbitor ca un allegro din suita Prin
Munţii Apuseni de Marţian Negrea. Un grup de experţi deja lucrează la detaliile
tehnice ale afacerii prin care vor fi evitate multe situaţii de evaziune
fiscală. Tare de tot. Nu se ştie exact cum şi cînd vor intra în vigoare noile
măsuri de combatere a evaziunii fiscale prin strîngerea de bonuri, nu ştie
nimeni încă cifrele de punere în aplicare a noii reglementări, dar, pînă la 1
ianuarie 2011, vom avea toate detaliile. Putem respira uşuraţi! Tulai Doamne şi
ne apără de cel Rău!
Apare, pe scena salvatorilor de Neam şi Ţară, şi simpaticul
Mr. Jeffrey Frank, şeful delegaţiei FMI pentru România, care ne va mai gira o
tranşă de bani pentru a aduce bunăstare şi condiţii propice dezvoltării
multilaterale a României. Nici un ban pentru pensii şi salarii, doar învestiţii
şi investiţii, dezvoltare durabilă şi eficienţa banilor dirijaţi în proiecte
eficiente.
Ne şi mirăm că propunerea, mai veche, a domnului I. L.
Caragiale de a lumina oraşul Bucureşti cu licurici, pentru a se economisi combustibil,
nu este încă luată în considerare, nu a ajuns la Guvern, ca şi transformarea
lacului Cişmigiu în crescătorie de broaşte, export serios, de pe urma căruia se
pot aduna alţi bani în visteria sărăcuţă a României. Nu sînt bani, nu sînt
bani, clamează în duet domnii Boc şi Băsescu, precum Roberto Alania şi Angela
Gheorghiu, pe scena de la Scala din Milano. Dar bani au fost, sînt şi vor fi,
doar că nu unde vrem noi sau credem noi, gloata şi nevoiaşii care tot strîng
cureaua şi bonurile. Adică poporul, cel la care se va întoarce noua organizaţie
PDL-Bucureşti – madam Elena Udrea dixit – pentru a propune noi proiecte de
îmbunătăţire a vieţii noastre şi pentru înfrumuseţarea oraşului.
Ca să revenim la domnul Emil Boc, să o spunem neted, ca şi
alţi lideri vocali de ultimă oră ai partidului de actual guvernămînt: cu o
simplă remaniere de Guvern, nu se va întîmpla nimic. Trebuie o schimbare
radicală, eventual a întregului Guvern, în cap cu Emil Boc. Nu mai este timp de
pierdut. Fiecare minut ar însemna pierderea unui bon fiscal. Nu se mai poate!
Superba poza Cu Boc fotbalistul! Boc - fotbalist, Boc - la coasa, Boc - pres al lui Basescu. Pacat de omu' acesta. Oare familia nu-i spune sa se retraga? Cat mai indura penibilul?
Eu cred ca politicienii nostri nu au simtul ridicolului.
sa fim seriosiHassan Pasha - Vineri, 30 Iulie 2010, 17:59
daca si administratorul universitar este intelectual de calibru ... rau se vede Clujul in afara. Marga este capul unei mafii universitare care a explodat invataminutl universitar din romania, a instaurat un regim seniorial in universitate (prorectorii au 120 milioane iar asistentii de 10 ori mai putin (12 milioane). Au promovat nulitati, au dat dcotorate unor persoane care nu trec nici testul de gramatica, plagiatul este o metoda larg folosita si acceptata de conducatori; pt cei care se ridica impotriva acestui sistem mafioto-aristocrat se gaseste ac de cojocul lor: li se goleste incet norma de ore si apoi li se trage un sut in dos.
Deci d-le Bedros, Boc nu s-a lansat in politica in pofida climatului respectabil din Cluj, ci datorita lui.
False calitatiS. Singer - Luni, 2 August 2010, 11:45
Dl. Marga a dat un comunicat din care rezulta ca univ. BB nu recunoaste calitatea de prof. univ. a lui Boc.
Autor: 
Categoria: 
Etichete:
RSS Feed
Newsletters