OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

 

Ca exerciţiu de imaginaţie şi de limpezire a creierelor noastre excesiv de înfierbîntate. Spectacolul oferit de o parte a clasei politice este unul ce trimite direct la Rinocerii lui Eugen Ionescu. Că tot scriem la o revistă culturală, că tot am fost băşcălizaţi (sic!) de faptul că vrem să epatăm prin cultură. Well. Cine a urmărit în aceste zile disputa politică din România – şi unde s-o urmărim mai lesne decît la televizor, că doar n-o să citim în zile ploioase din Raymond Aron sau din Ion Creangă? – a fost plăcut surprins de două evenimente. Unul: apariţia în prim-planul scenei politice de la Bucureşti a lui Klaus Johannis, ca soluţie de avarie pentru formarea unui nou Guvern. Şi al doilea: rinocerizarea rapidă a reprezentanţilor PD-L, urmărită de noi cu multă atenţie. Reprezentaţia finală şi care a pus punctul pe „i“, cu toate că „elemente“ – cuvînt drag mahărilor politici de astăzi – existau şi anterior din belşug, a fost prestaţia lui Emil Boc la un anume post de televiziune. Luni, noaptea. Apropo: ce căuta Emil Boc la acel post incriminat de către preşedintele Băsescu, în cursul aceleiaşi zile, ca fiind unul vîndut „mogulilor“ şi „dezinformatorilor“ de ţară? De ce şefii rinocerilor din România se tot plimbă, unul după altul, la aceste două posturi TV, mult hulite altminteri? Rinocerizarea activului pedelist – frumoasă şi sugestivă invenţia lui Mircea Mihăieş, cu „pesedeii“, dar „pedeleii“ ce cusur au, nu sînt o apă şi-un pămînt strămoşesc fesenist? – a atins cote maxime şi vizibile cu ochii închişi.

 

Acelaşi tip de discurs, acelaşi mod de a da din mîini, de a mişca ochii – eventual, plictisiţi, mai ales la doi intelectuali onorabili în particular, dar vizibil rinocerizaţi la TV, obligaţi să repete fără chef aceleaşi pseudoargumente livrate de Traian Băsescu sau Emil Boc. Etc. Explicaţiile despre „curajul“ de a face reforme şi despre „lupta împotriva corupţiei“, care este de toată tristeţea (nu mai ramîne loc pentru haz), au fost multiplicate pînă la saţietate de figuri ajunse fără expresie. De la graţioasele Roberta Anastase, Sulfina Barbu, Elena Udrea şi Raluca Turcan – nu am înţeles pentru ce anume activitate a ajuns să răspundă domnia sa de cultură, în Parlamentul României, dar asta ar fi altă poveste – şi pînă la domni de talia lui Toader, Popescu, Pogea, Videanu, Cristian Boureanu şi Hoară, inubliabili şi virili peste poate la gîlcevile televizate. Aceştia din urmă, ca reprezentanţi ai noii generaţii de rinoceri tineri, care preiau pe nerumegate nu doar limbajul, ci şi explicaţiile – puerile, precum idioţenia cu trîntitul Guvernului în Parlamentul României, din cauza atacului la pensiile şi privilegiile parlamentarilor. Idee răspicat livrată şi repetată de însuşi Emil Boc la şedinţa şi votarea Moţiunii de cenzură. Prim-ministrul demis se credea precum Calboreanu în Apus de soare, se voia măreţ şi tragic, dar nu era decît – şi a rămas – grotesc şi ridicol. Pînă la capăt. Am urmărit stupefiaţi aceste apariţii ale „pedeleilor“ – calchiem formula care-i aparţine lui Mircea Mihăieş – şi încercăm să înţelegem şi să acceptăm realitatea de pe ecran. Spectacolul de la televiziunile române au oferit surpriza apariţiei unui om normal într-o lume anormală.

 

Klaus Johannis, primarul Sibiului, neamţ sadea din Transilvania, este astăzi opus lui Emil Boc. Povestea cu misiunea „exploratorie“ (Emil Constantinescu dixit) a independentului tehnocrat Lucian Croitoru este o poveste de adormit Barutzu, cu Mitzura stînd de veghe. Se trage de timp, doar ca Emil Boc, român verde din Siebenburgen, fostul primar al Clujului, să ducă actualul Executiv pînă la alegeri. Simplu ca Gutten Tag. Ideea şi iniţiativa preşedintelui PNL, de a-l propune pe Klaus Johannis ca prim-ministru al Guvernului României, au coagulat şi celelalte partide şi formaţiuni parlamentare ce alcătuiesc actuala majoritate. Ad-hoc. (Eram la şcoală cînd am auzit de Divanul ad-hoc al Ţării Româneşti şi nu pricepeam cum vine...) O să iasă ceva? Nici cel Dumnezeu nu ştie ce vrea Domnul Băsescu! Hăhăhă. Hihihi. Doar că viaţa „românilor“ lui Boc – dar noi ce sîntem şi ce facem? – e mai complicată. Opinia noastră este că preşedintele Băsescu va menţine actualul Guvern Emil Boc pînă la alegeri. Doar ca să fie reales. Şi apoi? Dumnezeu cu mila şi noi cu banii de la FMI şi UE! (Sulfina Barbu, enumerînd măsurile anticriză ale actualului Executiv, se mîndrea cu banii ce vor veni de la UE, ca mare realizare a Guvernului. Aferim. Să ne trăiască! Şi-o să mai schimbăm două becuri de 40W cu unele de 25 W. Economii la buget. Măsuri anticriză.) Să trăiţi bine! Şi cu bun-simţ. Dacă mai e loc.