OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Bogdan Gîrbovan a fotografiat, din acelaşi punct, cele 10 garsoniere supraetajate din blocul în care a locuit, în căutarea diferenţei şi pentru a vedea dacă proiectul „omului nou“ a reuşit sau nu. Garsonierele fotografiate de Bogdan Gîrbovan, de la 1 la 10, din mijlocul pragului de la bucătărie, sînt spaţiu privat – în ele oamenii stau imobilizaţi la pat şi urmează să moară, îşi agaţă postere cu vaporaşe à la Van Gogh pe perete şi lustre vintage (sic!) pe tavan, baricadează cărţile dintr-o bibliotecă printr-un cordon impenetrabil de bibelouri imemoriale, îşi construiesc un soi de templu IKEA, denudat studenţeşte sau burduşit cu papetărie, ori îşi amenajează un baldachin de-nchiriat cu seara, sau nu-l amenajează deloc; în toate imaginile, proprietarul, cînd nu tronează mîndru, se străduieşte din răsputeri să se sustragă decorului, să nu mai stea lipit de el, reificat în el. Fotografiile sînt şi spaţiu public sau, mai bine zis, reiterează acea dimensiune a spaţiului public în care pătrunzi cu greu. 

Vernisată pe 8 iunie la Galeria Atelier 35, seria de fotografii 10/1 va putea fi văzută pînă pe 17 iunie, cuprinzînd şi Noaptea Albă a Galeriilor, cînd Bogdan Gîrbovan îi va avea invitaţi pe videoartiştii Veaceslav Druţă (Republica Moldova), Mălina Ionescu (România) şi Ghenadie Popescu (Republica Moldova), care, aşa cum se exprimă Gîrbovan în interviul pe care îl puteţi citi mai jos, duc povestea mai departe, de-acolo de unde o lasă fotografiile din 10/1.

Bogdan GÎRBOVAN (n. 1981) – artist fotograf, a terminat Facultatea de Foto-Video a Universităţii Naţionale de Artă din Bucureşti, iar acum este masterand la aceeaşi instituţie. Aşa cum s-a exprimat într-o autoprezentare pentru o publicaţie de specialitate din New York, realitatea este pentru el „fotogenică în sine. Niciodată nu m-am aflat în pană de subiecte, ca să fiu nevoit să le caut, întrucît subiectele nu încetează să mă invadeze. Nu există suficientă peliculă, suficient timp şi nici spaţiu ca să le cuprind pe toate. Curios şi amuzant, în acelaşi timp, e că această abordare directă şi pătrunzătoare mă transformă uneori într-un soi de ciudăţenie într-o lume a artei în care experimentul pare să fie ceea ce contează cel mai mult, astăzi şi, în general, într-o lume în care aproape orice posedă o patină mai arty, aşa… Un fel de incapacitate generală de a vedea spectaculosul în lucrările mele mi-a provocat, să spun aşa, o frustrare pe care aş putea-o numi «aroganţa tehnicii»: în acest mod, am încercat întotdeauna să compensez lipsa aparentă a elementului catchy prin cea mai bună tehnică pe care o pot manevra.“ Seriile de fotografii, realizate de Bogdan Gîrbovan pînă în prezent, se întind de la analiza subiectului în timp, fie acesta uman (Mihai) sau arhitectural (Gălbinaş), la investigaţia din perspectivă postcomunistă a litoralului românesc contemporan (2 Star Trip), a rudimentelor de ierarhie socială în grupurile de puştani (5@14), reverberate în modalitatea comunicării Puterii de către ierarhiile Bisericii Ortodoxe Române şi ale Poliţiei Române (în work in progress-ul Uniforme şi Veşminte), trecînd prin diagnoza contemporană a unor enclave arhitecturale moştenite din trecutul recent, fie acesta unul urban&ideologic (10/1) sau fie unul rural&cvasifolcloric (Chambre d’Amis).