Întreg scandalul şi vînzoleala
din jurul lui, iscate de activitatea Universităţii Spiru Haret, au
repus pe tapet mai vechea discuţie-dezbatere-gîlceavă legată
de mult „vorbita“ şi puţin făcuta Reformă a Educaţiei şi
Învăţămîntului. Un complex de măsuri şi decizii,
care ar fi trebuit, zice-se, să ridice învăţămîntul,
educaţia şi cultura Neamului Românesc la alte niveluri. Ca să
nu zicem culmi. Europene sau măcar autohtone, pline de duh, de
înţelepţire a pruncilor carpatini, dar şi cu un anume
tic-tac de eficienţă şi pragmatism.
Şi ce avem?
Un soi de isterie generalizată, fără
contur şi fără finalitate. Toată lumea îşi dă cu
presupusul, politicienii au ieşit la rampă şi vociferează fără
să clipească. Cum aşa? Foarte simplu! Lapidaritatea expresiei
„Cuţit os!“, prin care I.L. Caragiale, fără prea multe
diplome, masterate şi doctorate la teşchereaua sa intelectuală,
consemna o anume stare de fapt, se repetă cu asupra de măsură.
Plutoane întregi de neaveniţi în ale educaţiei şi
învăţămîntului îşi dau cu părerea şi
emit judecăţi de valoare, avansează idei şi scheme despre o
presupusă şi mult prea supusă Reformă a Învăţămîntului.
Reformă mult trîmbiţată şi de Traian Băsescu, cu care ni
se împuie capul de cîţiva buni ani şcolari. Treburile
nu mergeau bine nici pe vremea preşedinţilor Ion Iliescu sau Emil
Constantinescu, dar, cu cîte un nume ca Mihai Şora sau Andrei
Marga, măcar se păstrau aparenţele unei schimbări în bine.
N-a fost aşa, nu are rost să ne reamintim unde ne-am împotmolit
şi să repetăm lucruri deja ştiute şi consumate. Ce se întîmplă
în realitate, pentru că nici ce s-a întîmplat în
anii aceştia din urmă, cei de după 1989 nu prea ştim bine. Ştim
însă că 100.000 de tineri sau mai puţin tineri au primit
diplome de licenţă de la combinatul de învăţămînt şi
îngrăşăminte financiare Spiru Haret, iar alţi 300.000 sînt
pe cale să absolve o instituţie de învăţămînt
superior de dubios renume. De ani în şir, sîntem
avertizaţi de matrapazlîcurile cu examene şi diplome,
bani cu lopata, care se învîrt şi se sucesc prin toate
colţurile ţării, mai nou şi prin străinătăţuri, incredibil!,
ca să scoată posesori de diplome şi atît. Nu intrăm în
detaliile pe care presa şi televiziunile le-au tot mărunţit pînă
la saţietate şi epuizare.
Disputa a fost înlocuită de
gîlceava politicianistă, iar buna intenţie a ministrului
Educaţiei, de a pune piciorul în pragul miş-maşurilor,
s-a lovit de „aspecte“ politice. Adevărat, şi umane. Dar,
dar... În loc să tăiem răul de la rădăcină şi să
spargem acest buboi al naşterii de noi imposturi şi incompetenţe –
avem la îndemînă cîteva exemplare de absolvenţi
ai facultăţii Spiru Haret, care se mai şi lăudau că nu trebuie
să înveţe nimic, „dacă tot am dat banul“... –, începem
să dăm înapoi şi să găsim „soluţii de compromis“.
Grija pentru voturi devine mai importantă decît cea pentru
adevăr şi educaţie. Şi atunci nu este de mirare că apare la
televizor dl Aurelian Bondrea, cu aerul şi vorba lui de Leonid
Brejnev posomorît, alături de alte figuri patibulare, din
aceeaşi clasă de activişti sobri şi găunoşi, care ne-au mîncat
zilele şi ficaţii, precum şi alte organe decenii în şir, să
acuze mass-media, sindicatele, pe dna ministru Andronescu de
malversaţiuni şi duşmăneală induse activităţii lor de
vajnici educatori ai tineretului studios. O şleahtă de burtă-verde,
indivizi îmbuibaţi de bani şi resentimente, vorbeşte despre
educaţie şi învăţămînt, cu aerul şi pretenţiile
unor dascăli din stirpea lui Spiru Haret. Lăsaţi-l pe Spiru Haret
în pace!
Şi noi sîntem absolvenţi de
Spiru Haret – liceul, faimos cîndva, pe cînd livra
României nume, precum Mircea Eliade, Constantin Noica, Dan
Amedeu Lăzărescu, Alexandru Paleologu, Petru Creţia, Octavian
Paler, Alexandru Ciorănescu, fraţii Acterian, Barbu Brezianu,
Nicolae Steinhardt, Andrei Pleşu sau dr.Andrei Firică (lista este
mult mai lungă şi absolut fascinantă) – şi eram mîndri de
aceste nume, dar astăzi remarcabilul organizator şi reformator al
învăţămîntului românesc de toate gradele
este asociat unei maşinării de produs diplome şi impostori.
Nu putem trece şi peste faptul că la un liceu ca Spiru Haret a
predat cîte un nume zăngănitor, precum Ion Barbu sau
Grigore Moisil, în vreme ce astăzi la universitatea cu acelaşi
nume se lăfăie pe afişe alde Onişoru, Adrian Păunescu sau
Coşea-Codiţă – nu mai ştiu care general pensionar, o adunare de
false valori plini de funcţii politice sau administrative, dar fără
nici un fel de prestigiu în domeniul lor de activitate.
Un Răzvan Theodorescu la senectute
face o figură pitorească printre cei peste 90 de profesori
universitari fără atestare de profesori universitari? La aşa
îmbulzeală cu banii jos, aşa profesori cu banii sus în
conturi şi carduri.
Spiru Haret, cel cu statuia din centrul
Bucureştiului – n-a avut parte de o lucrare ( o fîntînă...)
semnată de Constantin Brâncuşi – a fost o reală
personalitate a vieţii intelectuale româneşti. Cu doctorat la
Paris şi recunoştere internaţională – cîţi dintre cei ce
predau azi se pot lăuda măcar cu 25 % din prestigiul lui Spiru
Haret? –, moldavul Spiru a înzestrat tînărul stat
român cu un sistem de învăţămînt articulat
şi eficient. Într-o ţară cu 90% din populaţie analfabetă
a pus bazele învăţămîntului primar. Într-o
ţară cu penurie de cadre medii calificate a dezvoltat o reţea
naţională de şcoli de arte şi meserii. A pus la punct
învăţămîntul liceal şi pe cel universitar,
cînd încă nu erau suficienţi ingineri, medici şi
jurişti, ca România să se aşeze decisiv pe drumul
modernizării. A fost ministru şi profesor, dar şi un generos om de
acţiune. Regele Carol a contat pe eforturile lui, pe echilibrul şi
discernămîntul lui organizatoric, dincolo de jocurile politice
partizane. Faptul că dl Bodrea are un cărţoi dedicat lui Spiru
Haret nu-l califică cu nimic şi este încă o ironie a vieţii
intelectuale româneşti.
Nu-i mai pomeniţi numele lui Spiru
Haret şi nu-i mai terfeliţi renumele în acest imens scandal
public, unde unii produc bani şi diplome, iar ceilalţi se amuză pe
seama lor. Răul trebuie tăiat de la rădăcină: să se anuleze ce
e de anulat, să se desfiinţeze ce ar fi de desfiinţat. Iar alde
Bondrea, ca şi alde Brejnev, cu tot Politburo-ul lui, la lada de
gunoi a istoriei! O editură bucureşteană pregăteşte o ediţie în
zece volume, care să cuprindă întreaga lui operă de
matematician, astronom, dar şi entuziast, inimos dascăl. Să sperăm
că Academia Română îşi va onora intenţiile, iar dl
academician Dan Berindei va reuşi să sprijine aceste generos
proiect.
Spiru Haret da, universitatea cu
acelaşi nume, ba!
Autor: 
Categoria: 
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters