OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

O sublima, chiar daca intirziata, dar cu atit mai mult necesara intilnire dintre Guvernul Romaniei si poporul roma-roman a avut loc la Roma. Nici mai mult, nici mai putin, la Accademia di Romania, pe unde au calcat stralucitii pasi ai unor eminente intelectuale autohtone, dar unde au si innoptat, puiat si clocit numeroase neamuri si beizadele securiste, mai mult sau mai putin roma-romane.

Raposatul regretatul nostru prieten prof. dr. Marian Papahagi, un mare italienist, dar si umanist renascentist de anvergura europeana, ager-destoinic-eficient director al pomenitei institutii, se intoarce in mormint si cumva este scutit de spectacolul popular al rendez-vous-ului dintre cele doua componente ale unei natiuni: neamul si conducerea lui.
Nu stim a cui a fost ideea locatiei acestei intilniri istorice dintre Dl Infractor Urmarit International Costel Argint si prim-ministrul, ministrul de Externe si alti oficiali eiusdem farinae, dar pupaceala reciproca si generala a lasat un gust acru-amar. „Ne-a“ lasat, adaugam cumva stingheri, din lipsa de stinghereala generala. Din ce se vedea pe micul ecran, se pare ca restul populatiei participante se simtea chiar foarte bine, firesc si natural degajat la Accademia di Romania, loc pus pe roate culturale si burse de studiu de catre prestigiosul profesor clujean, dupa ce fusese asezat ani in sir pe butuci de colhozul serviciilor aciuate acolo.

Acolo, la Roma, Marian Papahagi a si murit, subit si nedrept, la doar 50 si un pic de ani. „Un popor fara cultura poate decadea in stadiul de populatie“, deplingea cu entuziasmele si naivitatile sale marele om de cultura Constantin Noica, greu de presupus ca ar fi putut ajunge in timpul vietii acolo unde Signor Costel Silver se plimba nonsalant si schimba temenele si salamalecuri cu reprezentantii de frunte ai Romaniei ajunsi la Roma sa intareasca si consfinteasca legaturile trainice cu Guvernul italian, dar si cu propriul popor! Orice rau spre bine, spun francezii, beleaua cu expulzarile sa repuna pe tapet si in agenda actualitatii multele, diversele si importantele probleme ale noii „diaspore“ romanesti. De relatia cu ei s-au ocupat fel de fel de nechemati doar ca sa detina un post guvernamental sau diplomatic, de gestionarea unei incilcite chestiuni cum este cea a romanilor plecati, cu milioanele deja, la munca prin lume nu prea s-a ocupat nimeni la modul profesionist. Cu chef de munca si mai putin de ciubucarii.

De matrapazlicurile celor din servicii nu s-a ocupat nimeni, iar protectia informativa a generat monstri ce se inmultesc prin sciziparitate inlauntrul sistemului. Sa nu ni se spuna ca exageram, sa nu ni se spuna ca nu sintem buni romani, gargara patriotico-nationalista si viritul gunoiului sub pres ne-a adus unde sintem: traim urit si nu ne place sa recunoastem! Nu doar despre bani sau fonduri este vorba. Nu doar despre cei sapte ani de acasa este vorba. Nu doar despre dusmania si ura si egoismul si meschinaria si gainarelile multiplicate cu agerime este vorba.

Poate ca a venit momentul unei evaluari corecte si luarea unor decizii care sa armonizeze modul de viata al romilor cu legislatia romaneasca si europeana. Nu se poate trai la infinit dupa rele obisnuinte, oricit de stramosesti ar fi casatoriile intre minori si evaziunea scolara. Poate ca a venit si momentul ca romanii sa arate lumii si sa ne convinga si pe noi insine ca nu sintem doar un popor de violatori, ciorditori si manglitori, pusi pe capatuiala si rostuire, prin mijloace mai mult sau mai putin legale.
Nu doar comunismul este de vina pentru ce se intimpla azi. Mereu si mereu patura sus-pusa a privit de sus si cu dispret lumea cea multa, „gloata“. A fost un joc acceptat, ideea era sa reusim sa devenim si noi ciocoi, apoi boieri, da-i dracului de prosti. Prostii satului. Ai tarii. Acum ar putea fi altfel, democratia bat-o vina, timpurile s-au schimbat, oportunitati bune sa ne schimbam si noi. Refuzind un vast program de deculturalizare si despiritualizare. Televizorul si doar banii, oricit de multi, nu ne pot face sa traim civilizat. Ziarele gem de exemple negative, cu mizeriile cotidiene se face rating si nu cu acte culturale. Mergem la biserica-geamie-sinagoga degeaba daca nu reusim sa facem ce spune preotul-hogea-rabinul si ce ne indeamna sfintele carti.

Dar iata ca sub semnul culturii se produc intilniri istorice pentru a atenua efectele urii. Dintre italieni si roma-romani, dintre roma si romani si, mai ales, dintre romani si autoritatile care-i reprezinta. Aferim, misto! A iesit ceva giugiuc! Dincolo de ironiile noastre un fapt ramine: mizerabilele dispute la nivelul clasei politice au devenit, deja, contraproductive. Sint vizibile si cu ochii inchisi. Cu parlamentari europeni si vot uninominal nu o sa facem mare scofala, daca nu sintem convinsi ca actuala conducere a tarii va trebui sa-si redescopere propriul popor. Cu problemele lui stringente, ale iernii, ale pensionarilor si studentilor, ale copiilor si specialistilor, ale celor plecati, ale celor crapati. Ale tuturor. Ale noastre. Bonjour, popor!