OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

S-a mai incheiat o editie – a XI-a – a Tirgului Bookarest. Va mai fi o a XII-a, sau „epopeea“ va ramine neterminata? Intrebarea pluteste in aer de cind directorul Artexpo, Mihai Oroveanu, a anuntat intr-o serie de declaratii facute presei ca intentioneaza sa transforme de la anul „bazarul“ popular al Bookarest-ului in Salon de carte „elitist“. Cum am putut deja citi, motive exista, si inca serioase, dar vestea a dat fiori reci multor editori pentru care Tirgul e un pilon extrem de important al strategiei de piata. In plus, lumea se obisnuise cu „bazarul“ intrat deja in ritmul anual. Va fi gasita o alta solutie? Vom trai si vom vedea. Deocamdata, Tirgul a atras, ca si in anii trecuti (daca nu mai mult!), un mare numar de vizitatori, cu obisnuitele cozi la intrare si imbulzeli la standuri si cu „sansa“ de a te calca pe bombeuri, la tot pasul, cu personalitati ale vietii noastre publice. Ideea de a impinge evenimentul mai in primavara a fost buna, in conditiile inevitabilei probleme a lipsei instalatiilor de aer conditionat. In schimb, lansarile la standurile editurilor sau in foaierurile de pe culoare, dincolo de avantajul „intimitatii“, i-au facut pe unii sa viseze la „varianta“ Gaudeamus de la Romexpo, cu un foaier principal de lansari vizibil si bine delimitat. Cele mai placute au fost lansarile din Laptarie (putine, dar alese) si cele din sala de conferinte de la etajul I (unde, data fiind cvasiabsenta audientilor, a fost racoare si bine...)

Oferta de „carte originala“ a principalului eveniment editorial al anului a fost parca mai saraca, pe ansamblu, decit in alte dati; o comparatie cu situatia unor tirguri de prin alte parti (europene) ar merita, de asemenea, facuta... Au existat, desigur, si aparitii romanesti originale cu cota mare de interes: Intoarcere in Bucurestiul interbelic de Ioana Parvulescu, aparuta la Humanitas (o autentica lectura de placere si o gura de aer proaspat, „romanesc“, in paraginitul domeniu al istoriei literare), Despre interior-exterior, cartea de convorbiri a lui Gellu Naum cu Sanda Rosescu (restituire exceptionala, aparuta la Paralela 45), Fric, mini-romanul erotico-fantast al lui Stefan Agopian (aparut la Polirom in ambitioasa Colectie de proza romaneasca contemporana)...

Si ar mai fi loc, poate, pentru citeva exemple pozitive, cum ar Colectia „Document“ a Poliromului (cu aparitii, ca de obicei, de un real interes), fara a uita cartea Ioanei Bot despre Eminescu sau o buna parte a ofertei de critica si eseu – ca de obicei, generoasa – a Paralelei 45. La poezie romaneasca actuala, Editura Vinea a incercat si anul acesta sa se prezinte cu o recolta cit mai diversa. Dominante au fost insa, de departe, traducerile, de la o piesa grea precum heideggerianul op Fiinta si timp pina la spectaculoasele colectii de proza straina ale Poliromului si ale Paralelei 45 si la frumoasele editii de filozofie contemporana ale Editurii Idea. Nu intra in discutie aici reeditarile sau titlurile importante nelansate la acest Tirg (cum ar fi Relectura... de Matei Calinescu sau versiunea romaneasca a volumului in memoriam Ioan Petru Culianu). Rezumind: in ciuda unor exceptii care confirma regula, in ciuda faptului ca revista electronica Respiro s-a „antologat“ pe suport de hirtie la Editura Dacia, beletristica romaneasca a ocupat, ca pondere si cota de interes, ultimul loc, fiind depasita de non-fictiunea, critica si esistica autohtona (y compris volumele de istorie si document) iar „in frunte“ s-au instalat, indubitabil, traducerile... Intrebare: de ce la capitolul fictiune cartile straine sint cautate iar cele romanesti „nu prea“? Nu va grabiti sa raspundeti: trageti mai intii aer in piept, respirati adinc...

Pe ansamblu, la capitolul oferta de carte, Polirom, Paralela 45, All, Albatros (alaturi de Humanitas, in usor regres, totusi, fata de anii trecuti) au tinut capul de afis. Alte edituri au ramas „in stationare“. Nemira si Univers s-au estompat de tot, iar o mare parte a editurilor prezente au cam facut figuratie. Noroc cu cartile ramase in stoc din alti ani, la preturi convenabile – sub acest aspect Tirgul a reprezentat, din nou, o fericita ocazie pentru cei care, neindraznind sa se apropie de costisitoarele carti noi (reducerile de preturi nu s-au simtit intotdeauna), au tinut sa-si „faca plinul“ recuperindu-le pe cele vechi, ieftine si, altminteri, greu truvabile. Unele edituri s-au transformat, astfel, in anticariate, ceea ce nu e tocmai rau...

Apoi, cumparatorii au avut sansa de a descoperi, la standuri, productia cvasi-completa a editurilor respective pe ultimii ani si pe anul in curs, intruvabila in librarii unde gasesti, de obicei, doar o „selectie din selectie“ – asta pentru ca difuzarea ramine una dintre principalele of-uri ale pietei noastre de carte... Mai complicat a fost cu unele noutati absolute care urmau sa fie lansate la actuala editie: deficientele de organizare editoriala au facut ca unele din aceste lansari (ex: cartea de versuri a lui Mihai Ignat de la Editura Vinea) sa fie aminate cu aproape doua ore, pe motiv ca volumele nu iesisera inca de sub tipar! De aici alte incurcaturi, decalari s.a.m.d.
Cit priveste „partea spaniola“ – aici lucrurile s-au desfasurat OK si conform planului. Activitatea a mers cu motoarele in plin. Lecturile publice si dezbaterile au stirnit interesul participantilor, chiar daca unii dintre invitatii romani au mai deviat de la subiect. La masa rotunda „comparatista“ despre literaturile romana si spaniola au avut loc vii dispute, atit in interiorul partii spaniole cit si – mai ales – in interiorul partii romane; la sfirsitul dezbaterii, unul dintre invitatii hispanici si-a marturisit, pe un ton amuzat, regretul ca lumea literara din Spania nu are parte de o asemenea pasionanta, contondenta „anormalitate“... In schimb, la lecturile publice romanesti nu m-am dus – spre rusinea mea – nici macar ca reporter, asa ca nu ma pot pronunta in nici un fel despre ce a fost.

Prestigioasele premii ASPRO si AER si-au vazut, si ele, de treaba, in spatiul neconventional al Laptariei lui Enache (ASPRO) sau „la Motor“, in aer liber (AER). Primele nu au putut fi onorate, din motive obiective, de catre laureatii din provincie, nu prea interesati, se pare, de ridicarea trofeelor, iar ultimele au fost urmate de un concert al Adei Milea, aplaudat cu generozitate de „terasisti“. Cit despre terasa – ea a fost, ca de obicei, populata cu grupuri-grupuri de scriitori si artisti de toate virstele, taclalele la o bere oferind observatorilor culturali sau extra-culturali o „perspectiva sintetica“ asupra unei mari parti a lumii noastre literare, cu afinitatile (prieteniile si „bisericutele“) ei.

Obisnuit deja cu ritualul din fiecare an al Tirgului, i-am simtit mai mult ca in alte dati rutina, abia inviorata, ici-colo, de cite un eveniment sau altul. Si totusi: crepuscular sau ba, Bookarest a devenit o prezenta familiara, motiv pentru care posibilitatea ca la anul sa dispara sau sa se transforme in altceva m-a facut putintel melancolic. Cu o zi inainte de inchiderea oficiala, aflat in trecere pe terasa insorita, dar amenintata de ploaie, ma gindeam ca un salon de carte nu are cum sa inlocuiasca „bazarul“...
Inca o data – om trai si om vedea!