În perioada 17-21 iunie a avut
loc a IV-a ediţie a Salonului de Carte Bookfest 2009. O ediţie
desfăşurată sub semnul crizei. Editorii au avut destule temeri,
cititorii au cumpărat deseori cu parcimonie. În acest număr
al revistei, am adresat cîtorva editori întrebarea: S-a
simţit criza la Bookfest? Dincolo de criză, ce cărţi au fost
preferate de cititori?
În celelate pagini ale
grupajului, vă oferim un interviu în exclusivitate cu
scriitorul francez Martin Page, prezent la Bookfest cu ocazia
lansării cărţii sale O poveste de dragoste, poate, apărute la
Editura Humanitas, precum şi cîteva consemnări ale
redactorilor noştri şi deja tradiţionala pagină pe care o
realizăm după fiecare tîrg de carte cu volumele care ne-au
atras atenţia.
- Laura ALBULESCU,
redactor-şef,
Editura Art
Cred că discuţia despre ediţia 2009
a Bookfest-ului trebuie să pornească de la nivelul de aşteptare a
editorilor. Şi nu-i un mister pentru nimeni că acesta nu era unul
ridicat. Mai toţi editorii au avut emoţii că spectrul crizei şi
mutarea neinspirată a tîrgului în perioada de concedii
vor avea ca rezultat o scădere semnificativă a cifrei de vînzări.
De aceea, în raport cu o expectanţă relativ scăzută,
bilanţul nu arată tocmai rău. Cu alte cuvinte, s-a cumpărat mai
mult decât ne-am fi aşteptat. Din evaluările provizorii pe
care le avem pînă acum, Editura ART a vîndut mai bine
decît la ediţia anterioară Bookfest, cifra globală ajungînd
chiar să semene cu cea a Gaudeamus-ului. Titlurile vedetă au fost:
Atlas de Mitocănie Urbană, un bestseller incontestabil, Urania de
J.M.G. Le Clézio, cîştigătorul Premiului Nobel pentru
Literatură 2008, Ucide arbitrul! de Fraţii Presniakov, iar pe
nonficţiune Ştim noi cine a fost Eminescu? de Ilina Gregori, volum
care a primit recent Premiul Uniunii Scriitorilor din România
pentru Critică. Morala principală a acestor rezultate peste
aşteptări: un scurtcircuit masiv se produce în relaţia
editurilor cu librăriile.
- Iren ARSENE,
director general, Editura Curtea Veche
Este o bucurie să vedem că publicul
nu a abandonat cartea, că rămîne acelaşi interes ca şi în
anii anteriori, deşi criza ne-a făcut destul de temători. Se
dovedeşte încă o dată că între noi şi public
lipseşte librăria – nu sînt suficiente librării aşa încît
să ajungă titlurile mai repede la cititori. Concluzionînd, aş
putea spune că a fost un ton de normalitate.
Per total, la Bookfest 2009 a
fost puţin mai bine decît anul trecut. Comparativ putem spune
ca au fost mai multe cărţi vîndute, însă valoarea nu o
depăşeşte cu mult pe cea de anul trecut pentru că am avut
reduceri mari şi per titlu (între 15% şi 50%) şi per pachete
(între 30% si 50%), pentru autorii Jamie Oliver, Orhan Pamuk,
Robert Kiyosaki, dar şi pe domenii: audiobookuri, cărţi de copii.
Nu a existat un autor-locomotivă, aşa cum a fost Orhan Pamuk, cu
peste 1.000 de exemplare vîndute, în 2008; s-au vîndut
din toate cîte puţin.
Titluri vîndute în peste
200 de exemplare: Geta Voinea – De-a fir a păr ... cu Geta
Voinea, Vladimir Sorokin – Kremlinul de zahăr, Vaclav Havel –
Pe scurt, vă rog!, Eckhart Tolle – Un pămînt nou. Titluri
vîndute între 100 şi 200 de exemplare: Toader Paleologu
– Era supărăcioşilor, Adrian Cioroianu – Geopolitica
Matrioşkăi, audiobookul Basme fermecate în lectura Margaretei
Pîslaru, Tal Ben-Shahar – Fii fericit (cel mai audiat
curs la Harvard), pachetul Jamie Oliver, pachetul Orhan Pamuk.
- Oana BOCA,
director de imagine, Editura Polirom
Dacă este să încerc o
inventariere a aşteptărilor legate de Bookfest 2009 (financiare,
fireşte, pentru că, deocamdată, cam asta înseamnă tîrgul
de carte în România), pot să depistez două tipuri de
scenarii. Ambele pesimiste. Unul grav-generalist (nu vor fi vînzări
mari, din cauza crizei) şi altul
mai-reţinut-dar-legat-de-un-context: nu vor fi destul de mulţi
cumpărători, deoarece lumea a plecat deja în vacanţă
(Bookfest s-a întîmplat, anul acesta, cu aproape două
săptămîni mai tîrziu decît de obicei).
La Polirom, datele pe care le deţinem
pînă în acest moment vin să contrazică ambele
scenarii. Este criză, dar iată că, din fericire, cartea nu este
primul „lux“ la care românii au ales să renunţe. Şi, da,
tîrgul a avut loc în cea de-a treia săptămînă a
lui iunie, însă cei care constituie publicul celor mai
importante două tîrguri de carte din Bucureşti au aşteptat
cu îngăduinţă ca Bookfest să aibă loc şi au venit la
Romexpo: pentru reduceri, pentru întîlniri cu scriitorii
sau, precum am citit într-o dare de seamă despre Bookfest
apărută zilele acestea într-un important cotidian naţional,
pentru… mici.
Situaţia vînzărilor Polirom de
anul acesta este comparabilă cu cea de anul trecut (anul acesta cel
mai vîndut titlu la Bookfest a fost Mărturisirile unui
disident convertit de Adam Michnik; dintre cărţile scriitorilor
români cel mai bine s-a vîndut Cartea şoaptelor de
Varujan Vosganian, Seducătoarea din Florenţa de Salman Rushdie
fiind pe primul loc la literatură universală). Faptul că lucrurile
au stat în regulă la Bookfest nu este, însă, un semn că
situaţia a reintrat în normal. Bookfestul, chiar şi în
condiţiile în care s-ar fi realizat vînzări duble, sau
chiar triple faţă de anul trecut, nu poate face minuni. Ar trebui
să existe o normalitate lunară în ceea ce priveşte
distribuţia şi vînzarea. Ce se întîmplă cu multe
dintre librăriile din România (cu tot mai puţini vizitatori
în ultima perioadă)? Cum vom trece vara, din punctul de vedere
al vînzărilor? Cum vom încheia financiar anul acesta?
Cum şi cît de greu îşi recuperează editorii banii de
la librari sau angroşişti? Toate aceste întrebări ar trebui
să ducă la o analiză care ar merita făcută, dincolo de
„artificiile“ de la Bookfest sau Gaudeamus.
- Denisa COMĂNESCU,
director general, Editura Humanitas Fiction
A fost un tîrg foarte bun, în
ciuda temerilor, au venit foarte mulţi vizitatori şi au fost foarte
mulţi cumpărători. Vînzările au fost foarte bune, ceea ce
demonstrează că apetitul pentru lectură nu s-a diminuat, au contat
probabil şi marile reduceri de preţuri. Editura Humanitas Fiction a
avut oferta următoare: la trei cărţi cumpărate, cea mai ieftină
era gratis. Această promoţie a funcţionat foarte bine; ea va
continua şi în iulie şi în august, în librăriile
Humanitas, atît din Bucureşti, cît şi din ţară. Ne-am
bucurat pentru că topul de vînzări pe care l-am realizat a
reunit titluri apărute în luna mai (Cu mănuşi de Mihaela
Nicola), dar şi romane foarte noi, precum Ultima gară de Jay
Parini, Casa de la Riverton de Kate Morton, Ziua Independenţei de
Richard Ford şi, cel mai recent titlu, apărut chiar în timpul
tîrgului, Ultimul Cato de Matilde Asensi, un roman istoric cu
apel la literatură, respectiv la Purgatoriul lui Dante, şi cu tentă
de thriller, un bestseller internaţional. Faţă de Bookfestul de
anul trecut, au fost mai puţine edituri, dar şi mai puţini
vizitatori. Asta s-a întîmplat probabil şi din cauza
plasării tîrgului la sfîrşitul lui iunie, cînd
elevii şi o parte din studenţi au intrat deja în vacanţă.
Dacă tîrgul ar fi fost la început de iunie, probabil că
prezenţa acestora ar fi fost mai mare. Totuşi, aceştia au venit la
tîrg, iar de la Humanitas au cumpărat cărţi mai ales din
colecţia „Cocktail“. Ca o surpriză plăcută, din Cartea
neliniştirii a lui Pessoa s-au cumpărat peste 100 de exemplare, iar
dacă am mai fi avut şi altele în depozit, probabil că s-ar
fi vîndut şi acelea.
- Gheorghe ERIZANU,
director, Editura
Cartier
Criza a influenţat direct participarea
noastră la Bookfest 2009. Am fost nevoiţi să luăm un spaţiu mai
mare. Vînzările au fost mai bune decît la ediţiile
precedente. De obicei, aşa spun toţi editorii. Dar, spre deosebire
de ediţiile precedente, noi am venit cu mult mai multe titluri, am
investit într-un spaţiu mult mai mare decît în
anii precedenţi. Aşa că depinde cum priveşti lucrurile. Nu vreau
să dau date. Datele, de cele mai multe ori, sînt trucate. Şi
atunci vom fi într-o poziţie delicată şi faţă de cititori,
şi faţă de colegi. Despre cărţi. Nu putem vorbi de un anume
titlu. Nu am venit, şi nu am venit de mulţi ani cu un titlu-vedetă
la Bookfest. Încercăm să păstrăm editura într-o lume
a cărţilor şi nu a show-ului. Putem vorbi despre cărţile din
colecţiile „Cartier Istoric“, „Biblioteca Deschisă“,
„Cartier Clasic“, „Rotonda“, „Verde“. Cred că a trecut
perioada dicţionarelor.
- Magdalena MĂRCULESCU,
director
editorial, Editura Trei
A fost un tîrg de carte bun,
ţinînd cont de faptul că pronosticurile noastre ţineau
inevitabil cont de nesiguranţa pe care o induce criza economică.
Per total, am avut o creştere de 30% faţă de Bookfestul de anul
trecut şi am atins vânzări de cca 1 miliard (100.000 RON).
Din punct de vedere al structurii vînzărilor, la acest tîrg
de carte am vîndut cel mai bine cărţile de psihologie
practică (cele mai vîndute titluri au fost Semnele trupului.
Cum să afli de ce suferi fără să mergi la medic de Joan
Liebmann-Smith şi Jacqueline Nardi Egan şi Bărbatul de azi
explicat femeilor de Gerard Leleu).
Prin urmare, se poate spune că această
criză economică nu s-a reflectat la nivelul vînzărilor
directe de la tîrg. Sunt sigură că vînzările ar fi
fost şi mai mari, dacă Bookfestul ar fi avut loc şi anul acesta în
luna mai, cum se întîmplă în mod tradiţional.
Amînarea de o lună s-a repercutat asupra numărului de
vizitatori: mulţi oameni sînt deja plecaţi în vacanţă,
şcolile s-au încheiat.
Am constatat, de asemenea, o orientare
a pieţei către segmentul nonficţiune, în cazul nostru către
psihologie: oamenii au probleme concrete şi caută o cale simplă şi
eficientă de a le rezolva. Psihologia se vinde constant şi, prin
urmare, masiv la Editura Trei (psihologi cunoscuţi abordează la
modul pertinent ştiinţific, dar perfect accesibil teme-cheie care
ne privesc pe toţi precum adolescenţa, insomnia, stresul, depresia,
sensul vieţii etc). Dacă anii trecuţi vînzările majoritare
se produceau în domeniul literaturii, începînd cu
anul 2009 s-a putut observa o oarecare criză de supraproducţie în
ficţiune: ofertă prea bogată în raport cu puterea de
expunere din librăriile româneşti şi, probabil, şi în
raport cu puterea de consum a cititorilor. Oamenii se orientează
asupra unor titluri-far pe care le promovează editurile; astfel de
titluri devin bestselleruri, cum este cazul, la noi, al trilogiei
Millennium a lui Stieg Larsson, din care a apărut, acum, volumul al
II-lea: Fata care s-a jucat cu focul. În topul vînzărilor,
la cărţi de ficţiune, s-a plasat şi Yakuza Moon: memoriile unei
fiice de gangster de Shoko Tendo.
- Robert ŞERBAN,
director editorial,
Editura Brumar
Bookfestul care tocmai s-a încheiat
şi în cadrul căruia am avut un stand mare (pentru o
editură... medie) şi foarte bine plasat, îmi reconfirmă ceea
ce ştiam: cartea de poezie se vinde foarte greu. Nu contează că e
foarte bună, foarte frumoasă, foarte ieftină. Lumea trăieşte în
grabă, cu furie, cu ochii pe ceas, pe cont, pe frigider. Cînd
vrea să evadeze, fie se suie în Logan şi o taie spre un petec
de iarbă, fie... alege un roman. Nici măcar poeţii nu sînt
curioşi de ce scriu alţii ca ei. De fapt, asta e marea tristeţe.
Am stat la standul Brumarului, ştiu ce vorbesc. Tineri sau
vîrstnici, glorioşi sau necunoscuţi, poeţii români
trec nepăsători pe lîngă volumele confraţilor lor. Să
cumpere, nici vorbă. Nici măcar nu mimează interesul, nici măcar
nu se prefac că-s curioşi. Ce aşteptări să avem de la... restul
lumii? Totuşi, restul lumii şi-a dorit de la Brumar cărţi precum
Poeţi actori, actori poeţi, Infernala comedie de Brumaru, Poeme în
loc de tutun de Bogdan O. Popescu, Poze cu zimţi de Anca Mizumschi,
L-am luat deoparte şi i-am spus de Daniel D. Marin, Noaptea
instinctelor de Ştefan Bolea, Caragialetele lui Foarţă, Dezorbirea
de Lucian P. Petrescu, Poemul matriţă de Cipariu, Alungînd
tristeţea, ca Paganini de Gellu Dorian, Scot cavaleria de Vladimir
Udrescu... Titluri mai vechi, dar şi foarte noi. A! Ştiaţi că
românul e pudibond? Şi niţel ipocrit? Imn hăituit de
bărbaţi, acea spectaculoasă antologie (trilingvă) a distihului
românesc, cu versuri scrise pe trupuri de femei goale,
policromă şi la preţ de producţie, s-a vîndut cel mai greu.
Dar toţi s-au uitat înăuntrul ei. Lung şi pe îndelete...
Anchetă realizată de un cristian,
Andreea RĂSUCEANU, Ovidiu ŞIMONCA