Deși s-a spus că la Bookfest 2011 au fost mai puțini
vizitatori și că s-au făcut încasări mai reduse decît anul trecut, aceste
criterii nu sînt singurele care pot da seama de succesul sau de eșecul unui
tîrg. În primul rînd, Ungaria a fost țară invitată și a adus la București numai
scriitori de vîrf. Pe urmă, oaspeții noștri au făcut plăcutul efort de a
traduce în limba maghiară autori români, în volume sau în numere speciale de
revistă. Apoi, așa cum veți putea citi într-o pagină alăturată, dialogurile
„unu la unu“ între scritori maghiari și scriitori români au fost consistente,
arătînd că normalitatea dialogului este o stare de fapt între România culturală
și Ungaria culturală. Pe urmă, a mai fost lansată o opinie, lesne demontabilă,
conform căreia editorii români se feresc de literatura română. Așa cum se poate
vedea din pagina de recomandări a revistei noastre, mulți autori români au avut
la tîrg o carte nouă.
Puteți citi în paginile de cronică literară o recenzie a
Adinei Dinițoiu despre volumul de poezie, postum, al lui Alex. Leo Șerban. În
săptămînile următoare vom reveni la alte apariții editoriale. În fine, Bookfest
n-a avut doar oaspeți din Ungaria. Publicăm în aceste pagini un interviu cu
istoricul Adam Burakowski, care a oferit publicului român o foarte clară și
convingătoare istorie a epocii Ceaușescu. Ar mai fi de spus și că Observator
cultural a realizat revista Bookfest 2011, căutînd să surprindă dinamica unui
tîrg care a stat cu fața spre cititor. Cei nemulțumiți și cîrcotași pot să
aștepte alt tîrg de carte. Pînă una-alta, e bine că editorii riscă, iar
producția de carte nu pare deloc diminuată. Sigur, puterea de cumpărare a
cititorilor s-a redus, dar asta nu înseamnă că nu se mai citește deloc în
România. Sîmbătă și duminică a fost înghesuială mare la tîrg și numeroși autori
dădeau autografe pe volume deja cumpărate.
În imagine: Grigore Arsene, preşedintele AER, şi Kelemen Hunor, ministrul Culturii

